Leapşa

Nu prea ştiu eu care e treaba cu leapşa asta în general, dar din ce am dedus, cineva lansează o temă sau un model, şi ceilalţi scriu părerea lor despre acea temă, sau chestii de genul... nu aţi înţeles nimic, nu? cei care au mai făcut, ştiu exact...ceilalţi vor învăţa şi ei.

Iată aici o leapşă preluată de la Andreea . Ea publicase asta . Consider că cel mai important într-o leapşă este să nu uiţi să pui link către articolul de unde ai luat-o, pentru a putea fi urmărită cronologic de un vizitator oarecare.



Este vorba aici de expunerea unor imagini încărcate de amintiri şi sentimente. După părerea mea pozele stârnesc amintirile, deci orice poză, mai ales dacă e veche, îţi va trezi amintiri unele superbe, altele plăcute. Nu e loc de regrete. Iată deci colecţia mea de amintiri fotografice..sau o parte FOARTE mică:

Aici eram la Braşov cu părinţii şi surioara mea mai mică Ana. De analizat poziţia mea de copil cuminte şi nedumerirea surorii mele sugerată foarte clar de "scărpinatul în cap"

Ce îmi amintesc din acea vizită? faptul că pe dulapul din spatele surorii mele erau nişte case construite din pachete de ţigări, şi proprietarul nu a vrut să îmi arate..a zis că sunt lipite acolo sus. Mincinosul! când au venit băieţii mai mari au dat jos alea şi ne-am jucat cu motocicletele ce se găseau înăuntru. Mai erau pe atunci nişte brelocuri negre cu butoane color (cine îşi mai aminteşte) care aveau câte o melodie diferită pentru fecare culoare. (eram frumos când eram mic..nu ştiu ce s-a întâmplat pe parcurs)

asta e mai veche cred..aici eram toţi trei îmbrăcaţi cu haine la fel, postaţi lângă 3 iezi împaiaţi  şi coana capră....aşa ca analogie între noi şi ei.... (eu sunt ăla din stânga)

Clasa a XII-a C. Cea mai frumoasă parte din liceu, şi din viaţa de până acum aş putea spune. Eram tineri şi aveam tot! Aici eram în ora de Baze. A început să ningă aşa frumos şi am cerut voie doamnei profesor (Marelena Ungureanu o bomboană de profesoară) să ne lase să facem un om de zăpadă. Am ieşit câţiva băieţi cu mâinile goale şi cu fularul la gât şi am adunat toată zăpada de pe terenl de fotbal sub forma unui mare omuleţ. încet încet au mai apărut colegi, iar la sfârşit au venit şi fetele cu doamna profesor şi au adus accesorii ..o umbrelă, un morcov..ce mai trebuia la un omuleţ..

Ardeluţa - prima şi ultima oară când am mers acolo. Un weekend superb într-un peisaj grozav. Prieteni adevăraţi, distracţie, libertate, vacanţă superbă. Mai lipsea doar o iubită şi era totul perfect, dar a mers totul strună chiar şi aşa, mai ales că acum câţiva din acei prieteni nici nu mai sunt în ţară, iar cu alţii s-a cam răcit relaţia din păcate.

Asta e ceva mai recent..anul acesta în iulie, Am sărit peste multe amintiri şi multe poze, dar am vrut neapărat să închei cu asta. Vedeţi în imagine "ţarcul" de biciclete în care am dormit eu şi Theo acopetiŢi peste noapte cu o prelată, pentru a proteja bicicletele şi pe noi deopotrivă. Nu vreau să uit aceste amintiri frumoase, fiindcă nu am cum să fac altele.