Words

Doar o vorbă un cuvânt să-ţi mai spun:

Vorbim astăzi despre CUVÂNT, dar nu cuvântul ca parte a frazei ci sensul secundar şi anume exprimarea "a-ţi da cuvântul". Multă lume din ziua de azi nu  mai respectă ceea ce spun (mai ales de prin zona politică, dar nu ne băgăm acolo că ne iau durerile de cap ca aseară)...revenind...pot afirma fără nici o remuşcare că puţini mai sunt oamenii "de cuvânt" în ziua de azi.



Eu unul caut să respect tot ceea ce spun! Explicând mai pe înţelese: dacă spun că FAC ceva atunci chiar FAC acel ceva. Excepţie cazurile excepţionale când altceva neprevăzut intervine şi nu pot face nimic pentru a împiedica fenomenul (de exemplu să să nu mai ajung la o întâlnire fiindcă eram la spital).

Caut deci să fac ce spun, aşa cum spun indiferent dacă am pronunţat sau nu cuvintele "promit" sau "îmi dau cuvântul". Mulţi consideră că nu sunt obligaţi de nimeni şi de nimic să mai respecte ce au zis atâta timp cât nu "au promis". La mine nu e aşa, conştiinţa morală nu mă lasă să fac asemenea greşeli, şi mă mustră pentru acele cazuri excepţionale.

Acum ca să fim mai direcţi. Ştiţi probabil foarte bine că am piciorul în ghips. Aş fi scris (acum două zile când gândeam acest articol) "am avut săptămâna trecută piciorul în ghips", dar nu mai pot scrie la trecut pentru că deşi am venit acasă cu marea speranţa că îmi scot bocancul şi să mă bucur de un weekend superb apoi să mă întorc în Galaţi normal, pe picioarele mele, se pare că doamna doctor nu fu de acord cu fericirea mea..şi mi-am băgat piciorul înapoi în ghips...

Cum ziceam, sâptămâna trecută a fost prima mea săptămână de tracţiune 3x2 (3 picioare din care 2 de lemn). A fost greu, luni am mers mult ..la facultate, la universitate..mi-am făcut ditamai bătăturile în palmă şi vânătăi la subraţ...aşa de naşpa că marţi nu am putut să mai merg în cârje, fapt pentru care am lipsit de la cursuri (foarte dăunător sănătăţii să nu mergi la cursuri). Ideea principală e că mă mişcam greu..foarte greu. Eu care făceam 4 minute de la cămin la facultate acum ajung în jumătate de oră...(sau aşa era luni, cred că am mai scurtat timpul fiindcă m-am învăţat cu beţele şi mi s-au obişnuit palmele.) Datorită greutăţii în locomoţie am apelat la nişte prieteni pentru unele servicii. Mi-am exprimat opţiunile de la începutul săptămânii pentru a nu forţa pe nimeni să fie stresat de timp.

Caza de obicei stă degeaba...adică dacă nu e la facultate e plecat sau e în pat cu laptopul, şi m-am gândit că ar avea timp pentru a-mi face nişte mici comisioane. Spuneam de obicei fiindcă săptămâna asta nu a mai fost aşa. Săptămâna asta a muncit...şi-a rupt spinarea cărând un rucsac plin cu fluturaşi şi a  bătut picioarele prin tot oraşul pentru ele. Deşi nu pare la prima vedere, e mult de muncă şi slab plătită (după părerea mea). Aşadar omuleţul meu era ocupat, dar cu toata astea a găsit timp să îmi ia ce l-am rugat. Nu marţi, nu miercuri dar joi a luat. Ideea era să le am înainte să plec acasă (vineri dimineaţa la 6.30). Deşi era ocupat şi obosit a găsit o bucată de timp şi pentru mine, de aceea îi mulţumesc.

Al doilea personaj pe care l-am rugat luni sau duminică să îmi cumpere ceva până joi, nu a reuşit.... de fapt, ca să citez "a uitat" ... e şi normal să uite, că doar nu "a promis" ci doar "a zis". Nu era ceva primordial, nu era ceva neapărat urgent, dar ştiţi cum e: nu contează cât de mic e gestul, contează să îl faci când trebuie sau când îţi este cerut.

Ştiu că cei mai mulţi mă judecă pentru că sunt încăpăţânat, mai ales pe tema asta. Nu îmi place să dau înapoi dacă am zis că merg înainte dar mai ştiu că e bine ceea ce fac, sau pentru mine e bine. Când va începe să nu îmi mai pese pot să părăsesc această lume...

Recunosc! Singura legătură dintre melodie şi articol este titlul şi nicidecum mesajul, dar e o melodie faină pe care mi-au amintit-o cei de la Magic FM acum două zile...de aceea am publicat-o aici

de la mine,
numa' bine