B.Tur #1

Pai să începem cu începutul. Am plecat joi 5 iunie 2008 la ora 08.32 de pe strada Salciilor.
Cavalerii cei viteji erau 5: (in ordinea numerelor de pe tricou) Adi, Cici, Cristi, Narcis şi Radu. Am resetat computeru' de bord in faţa porţii şi am pornit în palpitanta aventură.
Am ales urcarea cea mai lejeră spre Miroslava, adică cea pe la Belevedere. Am urcat cu puţin efort dealul şi în vârf am facut prima pauză...bicicleta lui Cristi scârţâia. Problema era pedalierul (varză după părerea mea ..scuze Cristi...dar am văzut şi mai rele aşa că stai calm). Avea joc mare din ax şi nici braţul pedalier nu era strâns bine.

Din păcate nu aveam la mine o tubulară de 13 (memento: data viitoare să nu plec de acasă fără ea), aveam presa de pedale..dar e de 14 aşa cum sunt majoritatea bicicletelor. Neavând ce face am lubrifiat puţin axul în speranţa că se va mai reduce scârţâitul dar nu am reuşit să îl repar. Dacă aş fi văzut acasă pedalierul aş fi avut timp să fac ceva. E vina mea...memento: data viitoare verifică indeaproape toate bicicletele.
Am decis deci să nu se întoarcă acasă fiindcă ar fi păcat să piardă excursia (de fapt a fost alegerea lui..nu l-am forţat noi ci doar i-am spus că nu ne deranjează scârţăitul)
Aşa că am continuat drumul...prin Miroslava. Am avut parte de un drum cu urcuşuri şi oborâşuri....binenţeles mai plăcute sunt văile .... Am străbătut judeţul sub privirile sătenilor care nu ştiau de unde venim sau cine suntem. Toţi se uitau miraţi parcă trecea coloana oficială, unii strigau "De unde veniţi?" alţii salutau....alţii mai ţărani săreau în faţa bicicletei sau întindeau mâna în faţa mea tocmai când coboram dealul cu viteză. Unii copii au încercat să se ţină de noi cu bicicleta...dar s-au lăsat păgubaşi. Am reuşit să enervez un căruţaş....mergeam încet pe dreapta şi m-a depăşit...am profitat că era teren drept, l-am depăşit şi eu auzind copii din căruţă, care m-au văzut apropiindu-mă, ţipând la căruţaş "mai repede, mai repede" ...dar degeaba, că a urmat o coborâre usoară şi am accelerat şi mai tare, până l-am ajuns pe Cici. Cum orice vale e urmată de un deal...mi-am dat seama că nu mai am cum să ţin cadenţa aşa că i-am zis lui Cici să tragem pe dreapta să îl las pe căruţaş să mă depăşească şi să-i aşteptăm şi pe ceilalţi.
Înainte de Ţibana, Ţibăneşti şi ce mai e pe acolo..există o serie de serpentine,un deal destul de greu de urcat. Chiar la baza lui a apărut a doua problemă: foile de la bicicleta lui Narcis au rămas fără un şurb de prindere (din trei) ceea ce provoca lanţul să sară. Problema era mai veche (lanţul mai sărise de căteva ori, şi s-a îndoit foaia în mers). Am fixat foaia cu alt şurub, dar nu am avut cum să o îndrept aşa că Narcis a rămas cu o singura foaie utilizabilă: cea mare.

A treia şi cea mai mare problemă a fost a mea ... am făcut pană tocmai când îmi era lumea mai dragă ... când coboram dealul. Ajunseserăm în localitatea Domniţa şi aveam de coborât o pantă mare...am atins 53.3Km/h apoi am făcut pană. Parcurseserăm deja jumătate de sat cred şi adunaserăm câţiva puşti pe lângă noi. Cici şi Cristi erau mult în faţă. Locul în care am făcut pană era drept..dar puţin mai încolo era iar pantă, aşa că băieţi au fost nevoiţi să urce înapoi. Cu ocazia penei mele am făcut şi pauza de masă acolo. Am schimbat camera cu cea de rezervă sub privirile copchiilor de pe acolo care tot admirau şi făceau comentarii în legătură cu bicicleta, cu sculele, comparând cu bicicletele lor...apoi am montat roata şi m-am alăturat celorlalţi la masă. În timp ce peticeam camera veche a venit Cici şi au găsit puştii altă muză...bicicleta lui. A stat unul din ei vreo jumătate de oră să învârtă roata din spate şi să admire cauciucurile...până s-a enervat Cici şi a ridicat bicicleta în picioare.
După ce am mâncat şi am făcut plinul cu apă, am pornit din nou la drum. Am întâlnit în drumul nostru şi o porţiune de vreo 6 - 7 km de drum pietruit precedat de un drum bombardat (asfalt era..dar plin de gropi). La drumul de piatră băieţii au renunţat....au descălecat şi au mers pe lângă bicicletă (aproximativ tot drumul).

Când am dat în sfârşit de asfalt i-am aşteptat şi am făcut o pauză de îngheţată (de napolitane nu mai zic nimic) după care am continuat drumul până la Negreşti pe asfalt. În Negreşti am făcut popas într-un părculeţ pentru a decide unde mergem în continuare. Vremea ne-a anulat ideea cu scăldatul deci am hotărât să continuăm drumul de la ieşirea din Negreşti, să căutăm un loc de campare iar a doua zi să mergem cât mai ocolitor, şi pe un drum cât mai bun spre Iaşi.
Ne-am aprovizionat cu mâncare pentru cină şi pentru mic dejun şi am pornit pe traseul stabilit, dar ne-am abatut de la el pentru ca nu prezenta nici un loc bun de campare. Am deviat deci urmând ca a doua zi să ne întoarcem la traseul corect.
Locul de campare a fost deci într-o pădurice de la marginea drumului. Am întins corturile am făcut focul şi am mâncat frigărui (cârnaţi pe băţ). După masă am jucat Uno dar s-a înnoptat şi ne-am mutat în corturi cu jocul. Puţin mai târziu a început să plouă şi ne-am dus la somn. Eu cu Cici în cortul meu, Adi, Narcis şi Cristi în cortul lui Adi.
Spre deosebire de cortul lui Adi, al meu era varză....Cici a dormit cu picioarele afară fiindcă nu încăpea în cort...şi eu....m-am foit toată noaptea.
A plouat cred toată noaptea (nu ştiu exact fiindcă am adormit) dar dimineaţă... s-a oprit..A ieşit Adi din cort, şi nici nu a apucat să zică "nu mai plouă" ca a şi început ploaia. Am decis să chemăm maşina să ne ducă acasă. Între timp am mai încins un uno, pierzătorul urmând să meargă după apă...dar până am terminat venise Eliza cu maşina şi am început să strângem toate bagajele.
Dat fiind faptul că ploaia încetase a propus Adi sa trimitem doar bagajele cu maşina, dar Narcis a facut varsat de vânt, aşa că a trebuit să plece şi el, Cristi a zis ca pleacă şi el cu maşina, iar Cici a vrut să rămână ... dar nu-i mai rezista fundul încă o zi de pedalat.

Aşa că am rămas doar eu şi Adi, să terminăm tura. Cum am ieşit la asfalt am dat de reţea şi a început să sune telefonul lui Adi. Fiindcă avea treabă mai spre seară, am decis să nu mai urmăm ruta de ieri, ci să mergem în continuare, spre Scânteia ca să ajungem mai repede.

Promit ca data viitoare să scriu mai multe detalii cu privire la localităţi..acum nu îmi mai amintesc...cred că am memorie scurtă...

ruta: Iaşi -> Miroslava ..... -> Negreşti -> ... -> Scânteia -> ... -> Iaşi; 
plecare: joi 5 iunie 2008 ora 8.32
sosire: vineri 6 iunie ora 16.23
km pedalaţi: 119.4 km ( 76.31 km in prima zi)
viteza medie: 14.7km/h
campare: pădure, la aproximativ 1km de la intersecţia iaşi-vaslui-negreşti
participanţi: 5 (Adi, Ciprian, Cristi, Narcis, RaC)