Acasă, la bloc, prin grupul de prieteni/copii de la scară eram Andrei. La școală, clasele primare toți eram strigați după nume, total impersonal, așa că eram Clapa, că așa striga învățătoarea La un moment dat mă enervasem și nici nu răspundeam pe stradă dacă mă striga cineva așa. Prin clasa a 5-a a apărut Radu datorită doamnei profesoare de Matematică Liliana Chelaru. Îi plăcea dânsei de mine și de iscusința mea, că eram isteț, și dacă nu mă înșel, are un băiat cu același nume.
Că tot am amintit de școală iată ceva ce am găsit pe YouTUBE. Super tare.
Pe vremea când eram eu în școala primară nu aveam habar ce e aia editare video sau montaj sau fotografii animate sa nu mai zic de origami. Dar, drept e că tehnologia era cu totul alta, nu existau camera digitale sau dacă erau, erau foarte rare și scumpe, se foloseau casete, astfel că montajul și editarea nu se putea face oriunde.
Așadar Radu am rămas pentru toți cei care m-au cunoscut prin intermediul învățământului, și mie îmi convine așa. E mult mai oficial numele așa, iar pentru familie și prietenii de la bloc, acum împuținați și împrăștiați toată țara, tot Andrei sunt.
Cu toate aceste mai apar uneori persoane care îmi spun Răducu, și asta, funcție de persoană și de tonul vocii, arată o apropiere în relație. Spre exemplu, tocmai am vorbit la telefon cu un prieten bun și finalul acelei conversații m-a determinat să scriu. Am observat că de ceva vreme îmi spune Răducu; relația noastră a evoluat de la simpli colegi, care s-au văzut prima oară în clasa a 9-a (când îmi spunea Ionuț) până în ziua de azi când pot spune că îmi e prieten foarte bun. Cât despre clasa a 9-a, prima oară am crezut că a înțeles greșit numele, dar apoi deși i-am explicat că nu mă numesc așa, el a continuat o perioadă doar ca să mă sâcâie. Îți mai amintești, nu? Apoi am fost colegi de bancă, aveam/avem pasiuni similare, am fost colegi de cameră, colegi de chiul, ba s-a întâmplat la un moment dat să ne placă aceeași fată. (dacă mă gândesc bine, mi-a furat două fete...da, eu eram ăl' mai timid, dar el...nu avea probleme de genul). Având în vedere concluziile acelor peripeții, aș spune acum că de fapt m-a salvat de două fete :D Numai la țigări și terase nu l-am însoțit :).
În fine, îi sunt recunoscător pentru toate dățile când m-a ajutat și poate nu i-am mulțumit. Mulțumesc!
Pe de altă parte mai sunt cei care îmi spun așa doar pentru că e scris în buletin. Neinteresant!
Mulțumesc, mulțumesc prietenilor mei că sunt acolo și că îi pot suna și că putem vorbi!
Mulțumesc pentru inflexiunile vocii.
desi nu am facut tot gimnaziul la scoala nr. 8 , tot m-au trecut fiorii cand am vazut filmuletul...si uniformele alea, doamne nu stiu de ce nu imi placeau deloc..mi se parea ca prea eram toti la fel (stiu ca asta era ideea, dar oricum eu copil fiind ;)) ...) norocul nostru ca doamna Vitca a reusit sa ne "scoata din tipare" :D mi-aduc aminte ca am avut uniforma clasei ...fusta+ o chestie asemanatoare unei veste (culoarea era..hmm..verde inchis si avea niste dungi fine negre parca :-? )..oricum, foarte tare.. :D ...vreau inapoi la scoala :-<
ReplyDeleteCat despre numele tau...stiu ca ti-am zis de cateva ori Raducu si nu prea ti-a convenit ;))...de asemenea era amuzant cand vorbeam cu Cristi despre tine si el iti spunea Andrei iar eu, Radu..cine ne auzea si nu te cunostea zicea ca nu suntem intregi la minte..ar fi zis ca vorbim de persoane diferite...eh...frumoase vremuri...trece timpul, acum omul a devenit tatic :D acus e randul tau Radu :))
abia acum am observat ROCKa saptamanii: Bon Jovi :> ..Ceva s-a intamplat, ca in ultima vreme am observat ca f multe persoane il asculta ;)) ceea ce e minunat evident! ...Bed of roses= one of my favourites..so, rock on! :D
ReplyDeleterândul meu?? ohohoooo..mai curge muultă apă pe Dunăre până atunci!
ReplyDeleteeu nu m-am uitat la ce ascultă alții, ci pur și simplu am aflat că melodia asta e a lor, că eu am cunoscut-o cântată de Hinder, și mi-am zis că e timpul să mai schimb formația de la ROCK-a lunii
ReplyDelete