de dar...

așa cum am zis mai demult, îmi place sa fac cadouri, imi place starea de extaz a persoanei care deschide un cadou...dar eu, nu vreau să primesc, nu vreau nimic. Nu știu să primesc cadouri, nu îmi place, și nu consider că merit cadouri... Cu toate acestea am primit foarte multe daruri de la cei dragi.

Dintre toate, două îmi sar în minte acum la capitolul originalitate: unul de crăciun, acum doi ani, altul abia primit.

Primul se remarcă prin originalitatea conținutului, adică am primit o ștampilă de buzunar personalizată. Mi s-a părut și mi se pare cel mai original cadou primit vreodată....eu spre exemplu nu m-aș fi gândit vreodată să fac un asemenea cadou. A fost bestial mai ales că era ambalat în hârtie și la pipăit părea a fi un nunanțator, sau ceva de genul....surpriza a fost imensă.

Al doilea și cel mai recent se remarcă prin originalitatea livrării. Se face că în ultima lună l-am ajutat pe Mircea să renoveze abia ahiziționatul apartament al surorii sale. Din păcate am plecat din oraș și nu am terminat apartamentul și vă spun sincer că îmi pare rău. Aș fi vrut să pot sta să îl ajut în continuare, dar iată-mă în tren, spre casă.

În fine, nu am făcut-o pentru bani, nu era un job, am făcut-o din plăcere, pentru că îmi sunt prieteni și am vrut să ajut. Așadar am refuzat plata, sau mai bine zis am răspuns cu „nimic” când am fost întrebat „cât face?”. Ei au insistat, eu am refuzat...până când s-a liniștit treaba și am crezut că au înșeles.

Am anunțat că plec azi, și pe la jumătatea zilei primesc un telefon de la Mircea în care mă roagă să iau de la Roxi un pachet pe care să îl duc la Roman. M-am întâlnit cu Roxi și am luat pachețelul, l-am pus în rucsac și am plecat la gară.

Dar cam după o oră de, mers primesc alt telefon de la Mircea:
- Ai pachetul la îndemână?
- Nu
- ...
- e în rucsac
- păi scoate-l că am nevoie de niște date de pe buletin
- Da dar e împachetat în hârtie
- Desfă hârtia! E aglomerat?
- Este (scotoceam prin rucsac după cutie, trenul oprește în stație) destul de aglomerat..
În sfârșit reușesc să scot cutia, desfac hârtia și dau de alta
- Mă da ce bine l-a m-ai împachetat!
Eram gata să înteb: Cine vine la gară să ia pachetul? când, după ce am deschis grijuliu a doua hârtie, văd partea laterală a unei alte cutii.
- Man, ce buletin vrei tu?!!? Ce-i asta?
- ....
Ce era? era cutia unui harddisk extern, nicidecum un buletin, și nicidecum un pachet ce trebuia livrat la Roman... Știți că am avut ceva probleme cu un exemplar de 500Gb...ei bine, Mircea, doamnelor, domnișoarelor și domnilor mi-a făcut-o! Știa ce am nevoie, și a găsit și metoda de a-l livra fără bănuieli. Deși, preț de câteva secunde, m-am gndit că e posibil să îmi facă vreo figură de genul, dar cum era să refuz eu să duc un colet? Și el știa asta, șmecherul!

Mulțumesc mult, mult, mult dragii mei pentru că sunteți mai buni ca mine, că vă pierdeți timpul cu așa ceva. Deși personal cred că e cam mult. Mult prea mult! Vă mulțumesc.

de la mine, 

numa' bine