S-a ivit la un moment dat pe un blog pe care-l citesc din când în când, o întrebare foarte bună. Era un articol format doar din două întrebări dar care a deschis discuții interesante în comentarii.
Întrebarea era (în caz că nu ați dat click): dacă afli că prietena ta este înșelată de iubitul sau soțul ei… îi spui sau aștepți să se prindă singură? sau: dacă afli că prietenul tău este înșelat de iubita sau soția lui cu un altul… îi spui sau îl lași să afle din altă parte?
Știu că am mai discutat pe tema asta a infidelității, și probabil ați citit și ați înțeles, dar țin să reamintesc (în caz că nu ați dat click sau nu aveți timp să citiți arhive) care este părerea mea vis-a-vis de problema asta:
Eu sunt total împotriva „încornorării”.
Da, acum câțiva ani când eram și eu mic și neștiutor, trăiam într-o lume de vis, într-o lume ideală în care soarele zâmbea, norii erau pufoși, oamenii erau corecți, zâmbetele erau reale și ochii nu mințeau. Dar apoi am fost dat cu fundul de pământ și toate ideile mi-au fost pătate de realitate! Lumea poate fi al naibii de rea, oamenii sunt egoiști și nu se gândesc decât la „acum”, moralitatea nu este o caracteristică implicită a unui individ. Știți cum vin telefoanele cu „setări (implicite) din fabrică”... ei bine, omul nu are asemenea caracteristici. Chiar dacă, idealizând, vrem să vedem doar bunătate, cinste, onoare ... de fapt nu știi ce se ascunde în interior până nu-și dă arama pe față!
Dar bineînțeles, având în vedere că nimeni nu este cinstit în ziua de azi, toți suntem niște „Ionică Minciunică”, nu aveți de ce să mă credeți pe cuvânt; mulți nu mai acordă prezumția de nevinovăție ci aleg să fie mereu suspicioși, să pună mereu la îndoială afirmațiile celor apropiați. Eu, deși m-am ars de câteva ori, tot plec de la prezumția de nevinovăție. Tot reușesc să am încredere și să nu-mi agit mintea cu dubii... până când încrederea pe care o ofer este încălcată... Dar despre încredere vorbim altă dată, poate.. și nu numai despre încrederea asta, legată e aventuri și amanți, ci încrederea generală.
Ideea e că încrederea nu e un buton, nu o poți opri și porni după chef... e ca o funie care ridică o greutate... dacă o tai s-a tot dus. Chiar dacă reușești să aduci capetele împreună și faci un nod, nu mai e același lucru ca un fir continuu. Nodul se tot lovește de scripeții și rolele de angrenare... nu ai cum să uiți că a fost tăiată sfoara.
Să revenim la discuția discutată aici :D (repetiție voită). Da, cititorii lui cabral aveau păreri împărțite. Unii afirmau că nu s-ar băga dar alții susțineau că ar spune, fiindcă asta înseamnă un prieten adevărat.
Deci, dacă afli că prietena ta este înșelată, îi spui, căci nemernicul merită pedepsit (perfect de acord).. să fie părăsit sau să ne batem puțin joc de el, să-l umilim în public sau orice fel de răzbunare. (nu instig pe nimeni, să nu credeți asta). Dar dacă afli că prietena ta îl înșeală pe el, necunoscutul? Ce faci atunci? Așa-i că lucrul nu mai e așa grav: Fată, ce tare ești... de la ăla banii și mașina, de la ăsta nopțile sălbatice și energia tinereții.... ai lovit pontul cel mare...
Așa-i că asta nu v-ați întrebat? Ce te faci dacă afli că prietena ta e cea care pune coarne? Nu te bagi, că nu vrei să distrugi relații și nici să-ți strici ție prietenia pentru un oarecare tip care nici nu o merită pe ea, draga ta „BFF” . Ok, am exagerat puțin... sau poate par puțin misogin. Nu asta încercam. Toată ideea asta mă înfioară. Și la băieți e la fel... ba mai mult, la ei e un fel de trofeu!
Deși în trecut afirmam că în cazuri dintr-astea vinovat e cel care trădează nu cel cu care se înfăptuiește trădarea, eu nu pot privi niciodată cu respect o persoană care alege să fie amantă/amant. Dacă nu știi, atunci și tu ești la fel de trădat ca și celălalt...dar dacă știi... nu te pot privi decât de sus! Și să nu se înțeleagă altceva: încă sunt de părere că principalul vinovat e cel care comite fapta, nu unealta cu care se comite (adică amantul). Eu când am pățit-o aș fi putut să-l acuz pe individ, să-l rănesc fizic, poate... dar nu-mi stă în fire să fac asta... am gândit mai calm.
Revenind la ce spuneam...
Nu voi accepta niciodată asemenea lucru dar nici nu voi fi cel care se bagă la mijloc. Nu răspund de ceea ce se întâmplă, nu este problema mea. Dar nu te aștepta, ca după ce aflu, să fiu același om, să trec cu vederea, să pot înțelege! Nu e nimic de înțeles, nu e nimic de iertat.
Sunt categoric în chestia asta, la fel de categoric cum sunt în cazul consumului de alcool și țigări: eu NU! Voi faceți ce vreți, ce considerați că e moral, ce vă lasă conștiința!
Am fost pus în situații de genul... acum câțiva ani m-am trezit în fața unei situații imposibile... o întrebare la care am răspuns natural... și abia din răspunsul ei am înțeles de fapt ce voia să afle amica... Eu habar nu aveam, unde duce întrebarea. Măcar dacă mă folosești ca alibi, anunță-mă... ca să evit întrebarea, nu să mint în răspuns!
Bineînțeles, dacă e relație deschisă, și ambii umblă cu alții, triunghiul devine patrulater sau poligon... dar acolo nu mai e vorba de infidelitate, acolo fenomenul e subînțeles din denumirea relației (open relationship).
Atât am avut să vă spun pentru azi, cine are ochi de văzut, să citească... m-aș bucura să văd oameni fericiți și sinceri... sinceri cu ei și cu cei din jur. M-aș bucura să-i văd crescând în ochii mei... până atunci însă le voi fi superior și îmi voi permite să critic!
de la mine,
numa' bine
O stii p-aia cu "Nu ma bag, nu e treaba mea"?
ReplyDeleteAcolo, in categoria aia, ma gasesti.
Daca totusi cineva incearca sa ma bage la jumatate ca alibi, mai bine sa caute pe altcineva.
Da, cred că cel mai bine e să nu afli... părerea mea... :D Adică fiecare face ce vrea în propria ogradă, dar să țină pentru el!
DeleteSi ce...sa inteleg ca numai baietii au voie sa insele sau stiu sa insele si fetele nu?! WRONG! Fetele pot fii mai sofisticate cu inselatul decat crezi (nu ca incurajez acest comportament).
ReplyDeleteStii cum ii? Sa zicem...ca baiat asupra unei fete alta influenta ai,mai ales daca esti o persoana apropiata care nu i-ai calcat increderea de prea multe ori ca sa nu mai creada veci ce zici. Ca fata,in schimb, cand te duci la o prietena sa-i zici "vezi,tu,ca te inseala..." si mai esti si singura, se uita urat si instantaneu se intreaba ce ai tu cu iubi ei de te legi de el.Poti sa spui adevarul si tipul ala sa fie the ultimate jerk, pentru ca ea inainte sa judece ceea ce-i spui, o sa creada ca o invidiezi pentru relatia ei si vrei, drept urmare, sa i-o strici, ca " iubi ei o iubeste si nu i-ar face niciodata nimic rau". Unele sunt atat de naive, sau poate...e instinctul protector,adica avem ceva special,numai al nostru, care ne face fericiti si il protejam ca sub nici o forma sa nu se sparga sfera de cristal de care-i inconjurat.
Acuma daca m-as baga... daca tipul ar fi de-a dreptul impertinent, m-as baga.Nu suport oamenii care-s atat de naivi si nu vad adevarul nici cand le sta sub nas si daca e o persoana la care tin ,ma duc pana-n panzele albe. Ne-om certa, nu ne-om vorbi mult timp, dar la sfarsit teoria se confirma si acea persoana iti da dreptate (acum ca nu recunoaste asta-i alta poveste).Eu as fi recunoscatoare unei persoane ca mi-o spus un adevar de genul,desi intai as fi furioasa. Daca nu-l suport pe tipul respectiv si prietena stie,nu i-as zice nimic pentru ca indiferent ce-as zice, si daca se confirma ideea,vina tot a mea o sa fie, nu a lui, pentru ca eu am plantat ideea in capul ei si cumva de la mine o plecat si indoiala,si confirmarea indoielii(desi e eronat).Daca e neutra persoana aia pentru mine, atunci o las in treaba ei.Sigur cineva sau ceva o sa-i planteze indoiala in minte,daca n-ajunge sa se convinga inainte cu ochii ei.
Si acuma...niciodata,dar niciodata, nu o sa accept sa fiu iubita unui tip deja cuplat. Si da, stiu cum e cu niciodata nu spune niciodata, dar chiar n-as face-o cu buna stiinta pentru ca la fel ca tine,n-am nici o mila fata de amante(deci cu atat mai putin nu m-as complace sa fiu una). Mai ales fata de alea care sufera dupa un tip pentru ca ala nu isi lasa familia sau prietena pentru ele.Niciodata..sunt atatia baieti singuri pe lumea asta incat pur si simplu o consider prostie.
Daca o prietena de-a mea ar insela sau ar fi a treia roata de la caruta,o consider tot proasta,si pentru ca face asa ceva si pentru ca nu se trezeste cand incerc sa o destept.Iar daca nu intervin sa fac triunghiul patrulater, karma sta sus cu pusca si vede. Nimeni nu scapa :))
Uau, te iei la bătaie cu domnișoara ColorBliss pentru postul de „cel mai lung comentariu” :D (nu spun că eu un lucru rău, ba dimpotrivă). Aș sfătui, pe viitor, să desparți în paragrafe... să lași un rând liber. Mulțumesc. :D
DeleteAcum, legat de conținut: Nu am spus nimic legat de cine are voie și cine nu are voie să înșele. Ba dimpotrivă, m-am referit la ambele sexe.
Știu ce vrei să zici, despre chestia asta s-a discutat la cabral pe blog... Da, o persoană orbită de iubire nu poate fi convinsă că este înșelată, ieși prost tu, dacă deschizi gura. Eu am pus accent pe partea a doua, sau asta mă interesa. Cazul în care prietena ta este cea care înșeală.
Ziceai că intervii și faci patrulater?? păi n-ai zis că nu vrei să fii amantă? Și presupun că nici înșelată nu vrei să fii? :D
Sa fim seriosi...un tip nu si-ar lua amanta si ar tine-o secreta daca ar putea cu doua in acelasi timp. Ar trece la islamism si le-ar tine sub acelasi acoperis:))
DeleteUn patrulater are patru laturi si patru unghiuri, eu as fi al patrulea unghi,ala care nu se implica amoros cu niciunul din celelalte trei,dar aude de ele,stie ca exista.Sau stai..as fi o piramida...frumoaaaaasaaa 8-> Varful, desigur, veghind asupra bazei :))
Sau as fi intersectia inaltimilor unui triunghi,gen undeva in mijloc. Triunghi oarecare,nu de alt fel :D Sau o tangenta, fix pe mijlocul unei laturi, sa fiu la jumatatea perspectivei dintre el infidel sau ea infidela si partenerii lor necunoscuti,dar sa nu stiu de amanta, sa am tangente cu ea.
Bineinteles, nu vreau sa fiu inselata. Nu ziceam ca vreau sa fac triunghiul patrulater,dar daca m-ai provocat, ai raspunsul. Ziceam in sensul de " daca nu ma bag deloc, karma-i sus si vede" :D
Piramida! Da! Uau, câtă geometrie în comentariul anterior :))
DeleteCred că facem confuzie.. eu când ziceam de patrulater mă referea că toți sunt implicați... nu poți face parte din patrulater dacă ești neutru.. dar intersecția înălțimilor sau tangenta la cercul înscris, mai merge!
In sfarsit ma perind pe bloguri. Imi pare bine sa ajung si pe al tau, dupa cum observi reiau lectura din urma, caci am citit in ultima perioada tot pe fuga, in graba. Video Blog-urile nu le pot vedea :( Nu am net bun.
ReplyDeleteTipul acesta de infidelitate, la care faci referire, nu il suport nici eu. Nu ma deranjeaza infidelitatea in sine, cat minciuna, absenta sinceritatii si faptul ca nu te poti baza pe omul de langa tine. Minciuna, cu buna-stiinta si chiar rea intentie, intr-o relatie, o gasesc de neiertat. Nu as putea dezvolta mai mult de atat ideea. Despre relatii si infidelitate am scris o singura data, pe blog, si m-a epuizat discutia starnita. Desi nu obisnuiesc sa fac asta, iti las link aici: http://mmnemosyne.wordpress.com/2011/08/07/maybe-love/
Insa, permisivitatea mea din articolul cu pricina se situa in contextul sinceritatii depline. Cum spuneam, minciuna nu o pot uita, iar de iertat... foarte greu.
Mi se pare ingenioasa abordarea ta, ce-i drept. Mai mereu ne intrebam daca i-am spune prietenei/prietenului nostru ca este inselat de persoana cu care se afla intr-o relatie, dar aproape niciodata nu acordam atentiei situatiei amintite de tine. Ce facem in cazul in care prietena/prietenul nostru este cel care inseala?
Iti spun eu ce am facut. I-am bagat mintile in cap. Pentru ca mi-e prietena si stie ca nu o voi mangaia niciodata pe crestet cu blandete atunci cand face tampenii si se comporta ca o imbecila. Si nici nu o voi incuraja in astfel de comportamente. Ea stie asta si isi asuma ,,riscurile" prieteniei. Asa ca a trebuit sa imi suporte dezamagirea si o predica (una si buna). Nu am certat-o, ci doar am facut-o sa inteleaga ca nu e ok. Cred ca stia si ea asta foarte bine, dar oamenii se inhama mai mereu la tot soiul de comportamente de care nu sunt tocmai mandrii. Initial, ,,se intampla", esti prins in valtoarea evenimentelor si inainte sa constientizezi prea bine ce si cum, te trezesti ca esti un dobitoc notoriu. Iar apoi, continui din inertie si panica si teama de consecinte. Bine, altii fac asta din orgoliu si mandrie de gigolo/mari cuceritoare (dar pe oamenii aia ii scot din discutie). Cum ziceam, stia si ea foarte bine ca e gresit, dar avea nevoie de cineva sa ii dea doua palme, la figurat vorbind desigur, un imbold pentru a spune ,,stop".
Mentionez ca imi permit sa ma ,,bag" doar in vietile putinor oameni. Daca e vorba de o cunostinta oarecare, o amica.. nu o prietena, atunci imi vad de treaba. Daca e vorba de acei putini prieteni apropiati, ma ,,bag", pentru ca imi pasa, pentru ca prefer sa ii vad suferind acum, o perioada, decat sa vad cum se indreapta pe o cale pe care ei insisi o considera gresita.
Bine ai revenit! Observ că ai început cu articole vechi.. și eu am făcut așa luna trecută când am reușit să fac rost de internet, și se pare că voi face la fel zilele următoare că am de recuperat o săptămână de absență online :P
DeleteVideoBLoguri nici nu au mai apărut de la 1 iulie fiindcă nu am unde filma (sau când am unde nu am cu ce... poate voi schimba asta cumva, dar nu garantez nimic)
Eu mi-am exprimat părerea referitor la situație, știe poziția mea, dar las persoana în cauză să decidă ce are de făcut. Nu am cum să-i impun un anume fel de gândire, nici să mă bag în viața personală a sa.
E complicat mai ales fiindcă persoana în cauză va considera că are dreptate, că de fapt TU nu știi toate detaliile, că nu se putea altfel sau orice altă scuză. De acord, poate nu știu detaliile, poate relația oficială merge prost și aveai nevoie de altceva, dar de ce nu pui punct, ca apoi să începi alta?
Poate gresesc, dar nu pot fi de acord cu inselatul; am amici si amice care si-au inselat jumatatea, si mi-au spus si mie asta cu foarte multa nonsalanta... Ceva in mine s-a rupt definitiv cand am auzit acele lucruri. Nu am spus nimanui, evident, si nu le-am tinut predici, pentru ca nu e viata mea, si nici relatia mea, insa din acel moment nu am putut sa ii mai privesc la fel pe acei amici care au calcat stramb. Poate ca am crezut ca nici cu mine nu vor fi sinceri, si am preferat sa pastrez o anumita distanta, cine stie... Cert este ca eu una nu pot insela, daca iubesc, il vad doar pe El; din pacate, ma astept ca toti sa fie ca mine, si am aflat "the hard way", ca moralitatea nu e o calitate pe care o avem toti. Poate sunt idealista, sau imatura, cine stie, dar cred cu tarie ca daca iubesti o persoana, nu ai de ce sa ii pui coarne... Gata, vad ca o iau pe coclauri, termin postarea.. :)
ReplyDeleteNu e nici o problemă să te lungești în comentarii aici în căsuța mea virtuală. Înțeleg ce spui, și eu am aflat tot pe calea ce grea că multă lume nu știe ce e aia moralitate.
DeleteDin fericire, sau din păcate, eu pot privi omul la fel, (dacă vorbim despre un prieten care înșeală) atâta timp cât nu e nici un motiv care să-mi amintească. (gen să-mi povestească ce a făcut cu amanta, sau să îi văd împreună). Cred că înțelegi ce spun... adică să o țină secret și față de mine!