Că nu sunt de acord ca toți puștii să aibă telefon mobil, am mai spus, cred, și cu alte ocazii. Că sunt nedespărțiți de aceste telefoane, de parcă ar fi sfârșitul lumii dacă ar ieși la plimbare fără ele, mai are rost să spun?
Înțeleg adulții care au într-adevăr treburi de rezolvat, telefoane urgente, servici, afaceri și cine mai știe ce nevoi și e musai să fie cu telefonul și la budă... dar mucoșii ăștia? Nu am să mai zic de radiații și de faptul că le dăunează sănătății, că oricum nu mă ascultă nimeni.
Da, mulți motivează că dau telefoane copiilor pentru a-i putea controla oricând, sau mai frumos spus: pentru a ține legătura cu ei la orice moment. Dar totuși...
Pentru ce are nevoie un țânc de ultimul model de smartphone?? Ce are el atât de important de făcut încât nu-i ajunge un telefon banal? (vorba vine, că de fapt puține mai sunt telefoanele banale)
Pentru ce-i sunt necesare în dotare smartphoneul, ipodul, tableta, laptopul, calculatorul și câte și mai câte (nu una, nu două, ci toate aceste gadgeturi...) ?
Da, simțeam nevoia să urlu după ce azi, stând pe trotuar analizând tot felul de detalii în jurul meu, am fost bombardat din toate părțile de aceeași imagine, a copiilor plini de fițe, cu telefoane de top și blugii măturând pe jos, cu bucile la vedere și cu boxerii până la buric, să se vadă firma... (dar despre cum se îmbracă nu mai zic nimic)
Nu mai știu la cine, dar am auzit sau citit povestea unui blogger despre cum a fost crescut el. Cum atunci când a luat o notă mică tatăl său l-a luat la muncă, să-și câștige singur banul, să vadă ce înseamnă munca. Uite așa s-au format oamenii în trecut, au fost învățați cu munca de mici, învățați de părinți care știau cum să o facă (NU astfel de muncă, și NU astfel de părinți).
Înțeleg că oarecum e ideea aia, că ajuns părinte vrei ca tot ce tu nu ai avut să aibă odrasla ta, dar nu mi se pare corect. Da, ca părinte trebuie să îi asiguri necesarul dar oare nu se găsesc altfel de metode de a recompensa copilul pentru note mari, sunt alte metode de a-l impulsiona pentru a învăța. Mereu mă raportez la o anumită familie despre care am mai vorbit, și mă gândesc la faptul că dacă la ei se poate, atunci peste tot se poate. Da, tehnologia există în casă, dar copii sunt tot copii încă și e atât de relaxant să vezi asta! Tehnologia este a tuturor, calculatorul e al casei, nu are fiecare copil propriul PC. Da, pe la liceu e cazul, fiindcă începi să ai nevoie de el, dar nu e musai.
Da, poate veți spune că sunt gelos... poate sunt invidios, marele meu defect... poate că mă oftic să văd cum ăștia au totul la nas și eu am muncit pentru tot ce am, și încă o fac în speranța că am să pun ceva deoparte pentru altele... da, mi-ar fi plăcut și mie o Mătușă Tamara, sau să aflu că moștenesc vreun imperiu de la un stră-stră-stră... ceva :D
Problema cea mai mare a mea e că îmi place munca și o fac de multe ori fără bani... dar asta e altă poveste.
Oricum ar fi, tot nu sunt de acord cu modernizarea asta a copiilor. Noi am trăit și fără gadget-urile astea și am crescut foarte bine!
Și să mai zic despre faptul că mulți dintre ei nu au pic de respect pentru acele mici computere din buzunar (că asta sunt telefoanele de azi)? Da, am văzut o puștoaică în autobuz, avea un „mic” smartphone dar nu se jena să se țină de bară sau de scaune având telefonul în palmă. Bineînțeles că ecranul tactil era în contact direct cu suprafața rigidă a mânerului de care se ținea domnișoara...
Poate că au prea multă libertate, poată că sunt prea „pupați în fund” micii drăgălași, poate că ar trebui mai des făcute chestii de genul. (dar în video e vorba de lipsa de respect față de părinți și restul lumii, nu față de tehnologie, dar mi-a amintit acum de el și știu că mi-ar fi plăcut să văd expresia fetei... oare a fugit de acasă?)
de la mine,
numa' bine
Am doi copii, 5 si 6 ani (neimpliniti). Le-am cumparat si lor telefoane mobile - de jucarie. De ce le-am cumparat? Pentru ca ei m-au tot vazut pe mine vorbind la telefon si vor sa aibe si ei - probabil ceva firesc, si eu cand eram mic vroiam lucruri de oameni mari.
ReplyDeleteInsa nu le-am cumparat telefoane reale, nu le trebuie, si sunt si daunatoare. Incerc sa cresc niste copii mai putin dependenti de tehnologie si mai mult iubitori de natura - sper sa si reusesc.
Îmi place să aud asta! Îmi place foarte mult. Mult succes și felicitări!
DeleteRadule, nu mai are rost să spun că generaţia asta nu are nimic în comun cu cea anterioară. Cu noi. Că ăsta e rezultatul unei frustrări colective, că noţiunea de libertate şi-a pierdut sensul frumos.
ReplyDeleteE drept că este foarte complicat să fii părinte, că nu poţi să îi refuzi progeniturii chiar orice capriciu al vârstei. Dar oamenii ăştia care cresc plozi râzgâiaţi chiar nu realizează că le fac de fapt un rău. Că îi aruncă în viaţă numai cu fiţe şi tupeu.
Nu am sugerat niciodată că ar fi ușor să fii părinte, de aceea nu încerc să sugerez ideea că „eu aș fi făcut așa...” sau „dacă eram în locul lor..”, fiindcă am zis-o și o mai zic, sunt speriat de ideea de a fi părinte, dar eu comparam cu un caz concret, pe care îl cunosc și îl admir.
DeleteDa, oricine poate face un copil, dar nu oricine e un părinte bun. Și legat de tupeu, ăla în doze bine echilibrate nu e deloc rău.. decât un copil cocoloșit, care ajuns în situația în care are de luat o decizie și caută fusta mamei.
Apropo, bine te-am regăsit pe aici. Ziceam ceva de o ieșire foto? Acum că te-ai mai acomodat cu aparatul :D (asta era, bineînțeles, offtopic!)
DeleteSă ştii că aud adesea cunoscuţi tineri care îşi fac probleme legate de când or să fie ei părinţi. Şi le spun că nu tostă lumea trebuie să facă copii :)
ReplyDeleteOfftopic: Sigur, aş răspunde "oricând" dacă nu m-aş topi deja de cald chiar şi la ora asta târzie. O să te rog să mă adaugi pe messenger ca să comunicăm mai comod (asta dacă te-ai întors la utilizarea mess-ului, că am pierdut şirul). Sunt sigură că o să-ţi dai seama care este id-ul meu :P
Da, știu că nu e un ”must”, dar cred că vreau familie :D
DeleteDa, am revenit pe mess... misia cere :)) ( cred că am să încetez să mai folosesc acest cuvânt, că nu știu de ce, lumea nu face deloc legătura cu Pristanda și Caragiale)
Sunt si... nu sunt de acord cu tine. Si ca sa nu ma arunc la generalizari, m-am pus in pielea personajului. E o linie destul de fina si intotdeauna relativa intre normal si anormal. Eu daca as avea copii nu le-as lua un telefon mobil inainte de a merge la scoala. La inceperea scolii insa le-as lua telefon mobil pe acelasi cosiderent, sa pot comunica in orice situatie. Si aici ma refer la sentmentul ca astfel iti poti proteja mai bine copilul.
ReplyDeleteDe ce au telefone (gadgeturi) performante? Si asta e discutabil. In primul rand eu as miza pe utilitate, insa daca nu ar fi un efort financiar, nu vad de ce nu as cumpara pentru copil un aparat mai performant. Cat despre cat ii dai copilului tau dpdv material s-au format deja doua extreme cu care eu nu as fi de acord.
Unii care au o situatie materiala buna fac tot posibilul sa indeplineasca toate mofturile EXAGERATE ale copilului. N-as face-o si ma intorc la utilitate. Dar nici extrema cealalta nu mi se pare ok in care sa spui ca, desi iti permiti anumite lucruri, nu-i dai copilului in ideea ca "trebuie sa invete sa se descurce singur".
Da, linia e subțire, și trebuie găsit echilibrul. Telefon imediat ce intră la școală? Adică la 7 ani? mi se pare prea devreme.
DeleteMi se pare că suntem prea axați pe lumea asta online (și zic de toți, inclusiv eu). Chiar nu putem face nimic fără să ne verificăm mail-urile și facebook-ul? Chiar nu poate aștepta o zi, până seara când ajunge acasă... Dar fie, e foarte discutabilă treaba asta...
Telefonul e cu adevărat necesar când copilul pleacă din oraș, da!
Oricum asta e luptă pe care am pierdut-o, fiindcă lucrurile nu vor merge decât înspre mai rău.. copii vor avea astfel de mini gadgeturi începând cu grădinița, va fi ceva total normal... asta e.
Pe de o parte e bine, să zicem, fiindcă la vârste fragede au deja foarte multe cunoștințe în domeniile care le sunt interesante...au posibilitatea studiului online... chestii pe care noi abia le învățam ei le știu deja. Deci să zicem că e și un lucru bun, dar tot aș vrea să ne întoarcem la un trai natural :P
Da, la sapte ani. Poate lucrezi si ai un program ciudat. Copilul tau merge la scoala singur, ca n-o sa-l duci de manuta. Poate e nevoie ca pret de o ora, jumate de ora, sa fie singur acasa. Cred ca e bine sa poate sa te sune in orice moment.
DeleteEu aș dori (dar știu că probabil visez) să trăiesc acea parte a visului american văzută în filme, în care, la prima ora duc eu copii la școală, merg la muncă, apoi iau copii de la școală (eu, sau soția, sau vin ei singuri)
DeleteEu la 7 ani nu aveam nevoie să dau raportul la fiecare oră, și am mers singur la școală, și am rămas și singur acasă... tu nu? De ce acum să fie diferit? Adică generațiile de acum sunt mai puțin descurcărețe? Ba chiar dimpotrivă, aș zice!
Dar nu pot să nu-ți dau dreptate... probabil că până voi avea copii am să-mi schimb ideea, și probabil că atunci a avea telefon va fi ceva așa de banal...
Îmi amintesc faptul că la vremea în care mergeam la școală, ce mai mare responsabilitate a fost să primesc propria cheie de la apartament.. pe care încă o am (wow, ce amintiri am răscolit). Mă simțeam adult frate.. să am eu propria cheie.. o fi fost ea legată cu ață, să stea la gât.. dar eram cineva, aveam cheie!
Ba da, eu mergeam singur la scoala. Insa tehnologia a fost inventata pentru a fi utila. Tocmai in spiritul asta n-as vrea sa albesc la par ca tata asteptand sa vina plodul acasa. Plod care deseori uita sa ajunga macar pentru a anunta ca pleaca in alta parte si nu mai trece pe acasa pana seara...
DeleteEu am avut prima oară telefon când am mers la liceu. Era cam departe liceul de casă și așa puteam comunica mai ușor cu ai mei. Era telefon din ăla cu antenă, cam mărișor, dar eram mândru că îl am, pentru că mulți nu aveau. Țin minte că aveam colegi care apelau la mine să vorbească la telefon sau îi sunau părinții pe telefonul meu. Ce vremuri ... :)
ReplyDeleteNici eu nu sunt de acord cu faptul că el nu știe bine să vorbească dar deja are telefon de ultimă generație sau mai știu eu ce.
Cum spuneam, cei care pleacă de acasă da, total de acord... Când copilul pleacă la studii, deja vorbim de un alt nivel. Se descurcă (parțial sau total) singur, e altceva. Dar atâta vreme cât stai în același oraș, casa e la 15 minute maxim de școală, ce e așa un musai să ai telefon?
Delete....adică telefon super șmecher... îl localizează prin GPS probabil... Uite asta ar fi ceva bun.. fiecare copil care merge la școală singur să aibă la chei, sau undeva asupra loc un cip pentru localizare prin gps.. :D
DeleteAsta este era in care traim, cu greu reusim sa schimbam ceva. Eu voi incerca sa ii invat pe ai mei viitori copilasi cam ce am fost eu invatata insa ma tem ca vor tinde si ei la ceea ce vor vedea in jur!
ReplyDeleteBun venit pe aici addicted.
ReplyDeleteNu cred că va mai fi posibil să ne creștem copii așa cum am fost crescuți noi. Lumea e într-o continuă schimbare, multe lucruri mergând spre mai rău. Dar să fim optimiști și să facem tot posibilul să fim părinți buni. Un compromis între ce am fost învățați noi, cum am fost crescuți noi, și cum impun „vremurile” de acum (sau de atunci când va fi cazul)
Ati auzit de celebrul "razboi intre generatii", nu? Oare nu tot de la "ii cresc asa cum am fost si eu crescut" o fi pornit? Poate ca a fost mai bine sau poate ca nu modul in care noi am fost crescuti si educati, insa vemurile s-au schimbat, mediul inconjurator nu mai e la fel si "normalul" nostru e depasit de mult...
DeleteEu zic ca-i vorba de parintii care n-au ce sa faca cu banii si/sau nu stiu sa se impuna in fata copiilor. Gen nu e nu, oricat te tavalesti pe jos dand din picioare ca vrei si tu AIA. Lucru mare sa fii capabil sa faci asta.Odata am fost si eu martora unei situatii cel putin hilare(de-a rasu' plansul ). Eram la o cunostinta acasa si eu eram in mijlocul copiilor, respectiv prizoniera intre pusti de clasa a treia. Si ei erau toti copii unor parinti instariti. Se apuca o fata ca spuna plina de elan ca ea nu mai vrea Samsung Galaxy, ci vrea Samsungul "ala nou".Sa nu zic ca mai erau cativa care ziceau ca Cookie e demodat deja. Am atins un Samsung Galaxy si l-as lua acasa, dar pentru un copil mi se parea o investitie inutila. In fine. Aceeiasi pustoaica de jumatate de metru povesteste apoi despre tableta ei, ca a gasit ea un joc nou si acolo ii vinde 2000 de graunte virtuale pentru 2 dolari si se gandeste sa le cumpere. Moment in care eu am ramas interzisa....WHAT THE FUCK?! Si erau pe clasa a treia. Eu pe clasa a treia scriam 10 cuvinte pe ora la o imensitate de calculator si ma jucam Mario toata ziua. Si ieseam afara...si faceam nazbatii. Ei nu, ei cu tabletele. Parinti ticniti. Acum am o sora mica si sper, sper sa poata ai mei sa o creasca pe-aproape cum m-au crescut pe mine. Gen am primit un telefon pe clasa a cincea pentru ca aveam nevoie de el, facand naveta,mai pierzand autobuzul, eram un copil si nu stiam in toate situatiile sa ma descurc. Net pe-a zecea. Aia mi se pare normal, nu nebuniile astea. Fiecare lucru cu sensul sau la timpul sau,nu roboteii astia care cresc inainte de vreme.
ReplyDeleteBine ai revenit Myriam. Îți mai zic eu un caz întâlnit azi, mergând pe faleză.
DeleteTe-ai gândi că lumea iese în oraș și pe faleză pentru aer, pentru plimbare, pentru activități de relaxare, departe de birou, casă, calculator... ei bine copii se jucau pe tabletă.... Poftim cultură, ieșim afară ca să ne jucăm pe tabletă! Strigător la cer!
Legat de ce spuneai: da, și eu mi-aș dori un galaxy sau un smartphone ca să pot fi mai mobil ca acum, să-mi pot vizita site-urile și alte chestii online mult mai ușor, fără să mai car laptop cu mine... mi-aș dori un telefon cu android că-i de la google și eu sunt fan :P .. dar pe lângă asta ca să pot sincroniza agenda de contacte și să o pot ordona corespunzător.. să fie aceeași listă de contacte indiferent că sunt la telefon sau pe mail (ce frumos sună :D), dar copii de clasa a 3-a cu asemenea gadgeturi.. mi se pare prea mult. Sau încă mi se pare prea mult... pentru că viitorul se pare că va aduce asta la ordinea zilei.
Bine te-am regasit! E o placere sa te comentez de pe Mozilla, ca de obicei :))
DeleteAm o intrebare foarte pertinenta: daca tot salariile sunt asa de mici,de ce sunt atatia copii cu ipad? Adica serios, chestia aia e al naibii de scumpa! Mult prea scumpa pentru 16 gb hard disk.
Eu aspir la wireless, mult mult wireless. Si este ceva la Samsung-uri care imi starneste curiozitatea. Am un LG, cu tot ce mi-am dorit, merge ca uns de aproape doi ani, dar totusi...noul imi starneste intotdeauna curiozitatea. Si da, telefoanele smechere sunt smechere, dar uneori parca-s prea smechere pentru gradul de ocupare al individului, gen de o gramada de chestii nici nu prea ai nevoie. Or maybe's just me talking :D Inca n-am dezvoltat dependenta de internet mobil de teama costului suplimentar :)))