Primăvară, primăvară

...bun venit la noi la ţară

A venit în sfârşit căldura mult aşteptată. Nu ştiu cât va dura de data asta, dar sper la o minune...

A ieşit lumea la plimbare, a început şcoala (facultatea) se plimbă lumea pe biciclete, role, promenade prin parcuri, giugiuleli pe bănci ...ce frumuseţe.

Azi am terminat mai devreme cursul, sau mai bine spus, ne-a dat drumu mai devreme şi până pe la 17 când începea cursul de engleză, am avut 2 ore de consumat. Am mers alături de Dori până în centru fiindcă aveam treabă la ING şi el căuta o frizerie, dar ajuns acolo s-a răzgândit şi a decis să plece acasă, eventual să caute la el în cartier o frizerie. Eu am intrat în bancă şi am descoperit că nu aveam nimic nou de descoperit referitor la tranzacţiile cu cardul...nu mi-a mai încărcat contul Universitatea (nu încă). Toate acestea au durat mult mai puţin decât mă aşteptam şi am avut destul timp cât să mă mai învârt prin centru şi pe Nicolae Bălcescu.

Aveam de făcut tema pentru cursul de engleză (că aseară numa de temă nu îmi ardea mie) aşa că am găsit un parc comod, care probabil la vară va fi şi mai frumos, când totul e verde şi bazinele sunt pline cu apă. Oricum, a fost numai bun pentru ce aveam nevoie: o bancă pe care să stau să scriu.

Interesante construcţii decorative în parcul ăsta, şi bineînţeles primul meu gând a fost, oare în câţi paşi ajung pe piatra aia din faţă? Apoi am analizat mai atent şi mi-am dat seama că probabil nu ar susţine greutatea corpului meu, şi amenda pentru distrugerea unui bun public ar fi fost usturătoare. Tot vreau să mă caţăr pe ea...e o tentaţie inexplicabilă. Nu până la partea aia fragilă şi aproape orizontală, dar măcar cât prezintă siguranţă.

Din păcate pentru mine, sunt destul de raţional şi conştient de faptul că  poliţia patrulează pe acolo, că e un loc public şi că pot să o încurc oleacă prin nebuniile mele. Şi totuşi tare ispititor arată :P

Am terminat repede tema şi mi-a mai rămas cam o oră la dispoziţie. Nu aveam ce să fac aşa că am început să mă plimb de colo colo de-a lungul străzii. Mergeam mai repede decât orice maşină, şi nu, nu am prins superputeri ci era doar un trafic infernal.

M-am întâlnit cu Mihai, şofer pe Maxi-Taxi..mergea în sens opus mie, dar fiindcă eu nu aveam nici o destinaţie în cap am făcut stânga împrejur şi am mers înapoi spre centru ....am depăşit  cam toate maşinile şi la un moment dat eram în paralel cu el (mă ajunsese din urmă) ...plictisit şi sătul de aglomeraţie  a zis că voi ajunge în centru înaintea sa; dar nu a fost aşa fiindcă eu ajunsesem la clădirea unde fac cursul, pe când el a continuat drumul până în staţie.
Tot mai aveam 30 minute până la curs, dar am intrat în imobil şi am ajutat puţin la aşezarea scaunelor că oricum nu aveam ce face.

Cursul a trecut rapid...e atât de scurtă ora asta de engleză că nici nu o simţi cum trece. Afară mă aştepta Radian, că el terminase mai devreme cursul şi împreună am plecat spre cămin.

e frumos că a trecut iarna, e frumos că a reînceput şcoala..e frumos că sunt iar plecat de dimineaţă până seara, că am cu ce să îmi umplu timpul şi acuş va fi şi mai frumos, şi mai uscat şi voi apuca, sper, să vizitez puţin mai mult oraşul; mai ales dacă îmi aduc bicicleta....

Singurul dezavantaj al primăverii e că o dată cu topirea zăpezilor ies la iveală toate gunoaiele aruncate în timpul iernii şi pe străzi şi trotuare e o mizerie totală, plus o mulţime de gropi, noroi, bălţi.

Dar, azi a fost bine...vremea asta însorită îmi face bine, mă simt ok. Da, cred că OK e cuvântul care mă poate caracteriza acum. Mi-am amintit de articolul recent al Anei: "ţo chei" doar că pentru mine acest OK înseamnă că mă aflu undeva pe o linie de plutire între "îmi e bine" şi "mă simt rău" (indiferent de ce fel de rău ar fi vorba)

Aaaa..am uitat să fac un anunţ: Pe Domnească este SuperOfertă la SÂNI ..deci ce mai aşteptaţi?

de la mine, 

numa' bine