Să nu alergi niciodată...

Seară, ora 22 şi mă aflu în mişcare rapidă către Neacşu puţin trist, zgribulit şi sperând să prind un autobuz să mă întorc acasă. Tot privind în urmă spre intersecţia de unde ar trebui să apară bus-ul ajung la trecerea de pietoni , punct critic în excursia mea. Adică, dacă văd un bus la colţ când trec strada, cu siguranţă ajung în staţie la fix ca să îl prind, altfel fie îl ratez, fie mai am de aşteptat până vine.



Iată că de data asta, călcând zebra observ luminiţele unui autobuz, şi încep să alerg până în staţie ca să fiu sigur că îl prind. Reuşesc finalmente să urc, exact înainte să se închidă uşile, mă fac comod, scap de bagaj şi mă cufund în scaun, încercând să mă încălzesc. Nu e multă lume la ora asta, şi mai e puţin până se retrag toate maşinile la garaj.

După o staţie şi jumătate constat că în goana după autobuz am uitat să mă uit ce autobuz fugăream de fapt...aşa m-am găsit părăsind traseul pe care aveam abonament deviind la stânga spre Micro 40. Ce era de făcut decât să cobor la prima şi să mă întorc pe traseul corect.

Alături de mine mai coboară trei persoane, un domn traversează iar cele două doamne încep să se deplaseze ca şi mine spre staţia din Ţiglina. Nu e mare crimă, am greşit autobuzul, noroc că nu a venit vreun control..dar din fericire la ora asta nu mai e nimeni. Vedeţi voi, nu îmi place să merg blat...nu mă simt deloc în largul meu să încalc o regulă atâta timp cât o ştiu dinainte...tocmai de aceea evit pe cât posibil aceste evenimente. dacă nu o ştiam am scuză...:D

Ajung în Ţiglina exact la timp..exact când 102 pleca. Mă găsesc stând din nou în staţie aşteptând să vină altă maşină să mă ducă acasă. Soseşte un 20 în care se urcă toţi cei din staţie, inclusiv cele două doamne, care ca şi mine au greşit autobuzul. Ba mai mult decât atât, zăresc printre pasagerii existenţi pe domnul care a coborât cu noi şa Casa Roşie. Pesemne că am avut dreptate când am gândit că şi el a greşit autobusul (am citit asta pe faţa lui, dar văzând că nu vine cu noi spre Ţiglina, am presupus că i-am judecat prematur expresia). Carevasăzică nenea traversase în staţia opusă şi s-a urcat în prima maşină care să îl readucă pe traseul corect. Mmmda, era şi asta o opţiune, dar cum am spus mai sus, nu îmi place să merg blat, chiar şi aşa, la ore târzii când probabil şi controlorii dorm şi de aceea am decis să merg pe jos. Oricum nu era nici o maşină care să mă ducă de acolo direct în campus.

Tot aşteptând în staţie am văzut că se apropie un 19, care m-ar fi adus destul de aproape...la mai puţin de jumătate de staţie distanţă faţă de cămin. Gândind că voi coborâ la Grădina Publică să mai fac nişte poze, m-am suit în el şi am luat loc lângă calorifer. Nu am apucat să mă relaxez prea bine că m-a cuprins din nou acel sentiment de infractor când autobuzul a părăsit traseul pentru care aveam abonament. (de două ori în aceeaşi seară...) Da, uitasem că deşi cele două autobuze au o parte de traseu comună, 19 face un ocol prin Francezi, spre deosebire de 102. De data asta nu am mai coborât ci am continuat să merg până când traseele s-au intersectat - chiar nu aveam chef să cobor în partea aia de oraş..

Gata, eram prea obosit să mai cobor la Grădina Publică să fac poze, aşa că la Parc Eminescu am părăsit autobuzul 19 şi am aşteptat troleul 102 (care ştiam că trebuie să vină din urmă). În sfârşit, după zece minute de aşteptare m-am urcat în troleu unde într-adevăr era cald şi bine, am abandonat bagajele pe scaunul din stânga şi am lenevit până în campus.

Şi când te gândeşti că puteam să merg cu troleul tocmai din Neacşu dacă nu greşeam maşina de la început... Bine că m-am uitat pe geam că altfel ajungeam la Metro...perspectivă nu foarte plăcută având în vedere ora târzie...Colac peste pupăză, ca şi bonus pe lângă plimbarea întortocheată de azi, am primit şi o durere groaznică în genunchi cauzată de cele câteva secunde de sprint. Am observat asta ajungând în cameră când mi-au pocnit articulaţiile de la genunchi în momentul în care m-am aşezat pe scaun. Mai păţeam aşa când alergam, dar se întâmpla doar la un picior..şi nu tot timpul. Niciodată la amândouă....Aşadar acum mă aşez şi mă ridic cu puţin efort :( dar de mers, merg ok..cât despre alergat, cred că pot să pun în cui sportul ăsta..

Să nu alergi niciodată după femei sau după autobuz, fiindcă mereu vor veni altele, aşa era vorba din străbuni, nu? sau era vorba de trenuri / tramvaie ? Nu mai contează, tot aia e ideea. Şi ca să nu îmi sară în cap blogosfera feminină, să ştiţi că nu îmi aparţine vorba asta, dar nu îmi amintesc de unde am auzit-o.

Denumirile cu font italic sunt staţii de autobuz din Galaţi, asta ca să nu vă bateţi capul cu ele în caz că nu le înţelegeţi.

de la mine, 

numa' bine