Roman - Piatra Neamț by bike

Titlul nu cred că vă surprinde deloc, dat fiind faptul că am anunțat într-un articol anterior acest gând de a pedala spre Piatra Neamț. Legat de acel articol, am de făcut o precizare: am constatat în acestă tură că localitatea în apropierea căreia m-am oprit atunci era Roșiori, nu Dulcești cum am crezut. Dar având în vedere cât de apropiate sunt, am putea spune că Roșiori e un cartier al Dulceștiului :D (cred că acum mă înjură locuitorii de pe acolo că mi-am permis să spun asta)... Nici pe Google Maps nu apare, de aceea m-am încurcat :P

În fine, ieri (deși vineri a plouat și mi-a udat toate planurile și tot cheful de muncă, la propriu...), fiind o nouă duminică cu vreme frumoasă, am decis să mai pedalez un pic prin afara orașului.
E drept că eram așa de obosit după o nouă săptămână de muncă încât credeam că am să dorm toată ziua, dar se pare că, dimpotrivă, m-am trezit chiar devreme, puțin după ora 10. Aș putea da vina pe apelul telefonic primit, dar adevărul e că aveam telefonul pe silențios, departe de pat și pe suport moale (că un telefon care vibrează pe o masă face zgomot puternic), deci nu l-aș fi auzit dacă nu eram pregătit să părăsesc lumea viselor...

Puteam să fac altceva azi, dar parcă mă tenta soarele ăla care bătea în geam și camera foto care de câteva zile nu a văzut decât locul de muncă și casa.... era musai să plec undeva, mai ales că e ultima duminică liberă din această vacanță... ( ce trist! )

Ca destinație, recunosc, mă tenta puțin Iașiul, dar e prea departe. Sau nu e neapărat departe ca distanță, ci ca oboseală. Drumul dintre Iași și Roman e mult mai obositor ca cel de la Roman la Iași (așa cum am mai spus), și nu aș fi savurat ziua la fel de mult. Dealtfel Iașiul e un oraș în care nu pot să ajung și imediat să fac stânga împrejur spre casă... ci acolo trebuie să stau puțin, să mă plimb, să vizitez... Așa că, după o mică matematică, a reieșit că nu-mi ajungea o zi ca să pedalez până acolo și înapoi și să mai stau și prin oraș. Poate dacă plecam cu noaptea-n cap, cum am făcut când am mers la Galați... dar era deja trecut de ora 10 , așa că nu se putea pune problema astfel :D.

Pe la jumătatea ore 11 iată că părăseam orașul pe același traseu ca data trecută, dar acum nu am mai făcut atât de multe fotografii fiindcă mi-am zis că știți deja podul de la ieșirea din oraș și bucăți de traseu până la Dulcești :P. De asemenea eram oarecum de constrâns de timp, deoarece planul era să mă întorc înainte de căderea nopții. Sunt vreo 45 - 50 de km până la Piatra Neamț, adică aproximativ 3 ore de pedalare la o viteză medie de 16km/h. Asta însemna 6 ore pe drum plus ce mai vizitam prin oraș, rezultă că pe la ora 19 trebuia să fiu acasă, mult înainte să se întunece, dar nah cine știe ce se mai ivea pe drum.

Ultima oară când am pedalat până la Piatra (de fapt era și prima oară) a fost acum vreo 6 sau 7 ani (?) și era tot una din excursiile făcute cu Vasile. De fapt el avea treabă acolo dis de dimineață, așa că am plecat pe întuneric din Roman. Îmi amintesc faptul că eram tânăr și fără antrenament, iar la drumul de întoarcere eram epuizat. Eu abia urcam dealurile dintre Piatra Neamț și Girov, iar el gonea ca un zmeu.. mă lăsa mereu în urmă.

Având aceste amintiri și luând în considerare faptul că acum pedalam pe o cursieră, care spre deosebire de mountain bike e făcută pentru viteză nu pentru dealuri, aveam oarece emoții cu privire la drumul de întoarcere. Dar în același timp eram perfect conștient că de atunci și până acum mi-am îmbunătățit condiția fizică și am urcat dealuri mult mai mari, așa că se echilibrau gândurile în capul meu, în timp ce pedalam singur pe strada aproape pustie.

Prima oprire foto a fost undeva după Dulcești, unde păștea liniștită o cireadă de vaci.... până și ciobanul (dacă-i putem spune astfel) era liniștit tolonit pe iarbă înainte să scot camera :P ... (deși cred că e doar o coincidență și de fapt nici nu m-a văzut eu fiind destul de departe)

Apoi am fost contrariat de localitatea asta.. adică e ciudat ca o localitate care are „de Sus” în denumire să înceapă cu o vale, nu? Dar mai apoi mi-am înghițit cuvintele când am avut de pedalat la deal... Oarecum localitatea e situată într-o vale, iar indicatoarele de limitare a localității sunt în vârful celor două dealuri. Astfel din oricare direcție vii, trebuie să cobori și să urci...

Cum ziceam, rare opriri am făcut și prin urmare nu m-am întors cu foarte multe fotografii, dar am oprit când am zărit pentru prima oară zona muntoasă, pe la ora 13:10,  undeva înainte de comuna Girov, la vreo 20 de km de Piatra Neamț.

Sincer să fiu, am avut de câteva ori gând să mă întorc, să nu mai merg până la Piatra. În primul rând era mult mai frig decât mă așteptam, iar tricoul meu de vară nu mă ajuta cu nimic. Problema asta am rezolvat-o rapid fiindcă am scos hanoracul din geantă. Mai apoi aveam așa o mică stare de singurătate... mi s-a făcut dor de pedalările alea cu grupul.. excursii pe mai multe zile... ah, și mai era și nostalgia că a trecut vara și n-am făcut nici o tură lungă din cele pe care le am „gândite” ... Dar poate cel mai important motiv pentru care m-aș fi întors era durerea groaznică din articulația mâinii drepte. Am probleme cu articulațiile de foarte mult timp, dar  am abuzat puțin de ea la muncă și acum, pe bicicletă se simțea groaznic. Păcat, pentru că joi parcă îmi trecuse puțin. Copii, ține-ți minte: mașina de găurit e o sculă puternică (power tool, cum zice limba engleză) și vă poate răsuci mâna în cel mai nasol mod cu putință... Nu vă jucați cu așa ceva!

Da, aveam gânduri să fac tura mai scurtă, dar când am zărit munții și mi-am dat seama că sunt aproape... parcă am prins aripi (nu știam că mai sunt totuși 20km, ci abia mai târziu am aflat de pe o bornă kilometrică :D )

De aici, prin Girov nu am mai fost atent la mare lucru decât la dealurile și văile de pe drum... faină e panta dinaintea intrării în Piatra, după localitatea Turturești. Pot spune că în tura asta am fost foarte rebel: am coborât aproape toate pantele fără frâne.. cu vântul în plete și muzica în ureche :D, așa că și această pantă am coborât-o la viteză maximă :D

La intrarea în oraș, pe la ora 13:51,  fotografiam, ca de obicei, cel mai ascultător model: bicicleta. Drăguț monumentul de intrare în oraș, dar parcă ăla de la ieșirea dinspre Bicaz e mai drăguț :D

Mereu mi-a plăcut orașul ăsta, și cum să nu-ți placă dacă are o așa priveliște la intrare... o șosea care coboară, cu munte în fundal... A! Se pare că mai au un monument la intrarea asta, unul mai vechi și distrus puțin de forțele naturii.

Dar revenind la frumusețea orașului, nu am putut să nu observ un detaliu plăcut. Există la intrare un mic pod. Felinarele de pe poduri m-au atras mereu, mai ales cele de pe podurile pietonale, fiindcă alea sunt mai frumoase de obicei; Astea de pe podurile auto trebuie doar să fie eficiente, u frumoase. Ei bine, podul ăsta  deși e mic și e unul rutier, are 4 stâlpi (doi pe fiecare parte) dar drăguți în simplitatea lor.  Spun simplitate fiindcă îmbină aspectul vintage de fier forjat cu lămpile moderne, care se găsesc pe stradă, dar de fapt modelul nu e chiar simplu :D

Prin oraș m-am plimbat destul de puțin... prin locuri cunoscute mie. Am revăzut Hotel Ceahlău, am coborât spre gară, apoi am hoinărit pe străzi necunoscute și am ajuns la Grădina zoologică, apoi m-am decis să merg spre Piața Libertății. Dar surpriză!

Să-mi pice fața că nu mai recunoșteam drumul. De nicăieri a răsărit un pasaj subteran!

Pasajul e încă în construcție, dar i-am dat târcoale pe toate părțile și se anunță o capodoperă! E un pas uriaș în aspectul orașului, mai ales că au făcut sus o zonă pietonală. A scos în evidență obiective turistice pe care nu le-am zărit până acum și a schimbat total zona din jurul bisericii și turnului lui Ștefan cel Mare (vedeți fotografii mai jos).

Eu am rămas fără cuvinte când am văzut o așa schimbare majoră. Și atât de frumos o vizualizez... demnă de un oraș atât de minunat.

Eu unul abia aștept să fie finalizată lucrarea, să o pot vizita pe îndelete și să mă minunez! Bravo!

Am petrecut puțin timp pe acolo prin Piața Libertății, am tras câteva cadre, am admirat pasajul și apoi am pornit la drum spre casă .... dar aveam să aflu că orașul nu a terminat porția de surprize pe care mi-o pregătise.... am dat peste un pod (deși e impropriu spus...) care traversează canalul ce străbate orașul. Sincer să fiu mă lasă geografia la orele astea și nu am habar ce apă e aia din canal, dar știu că e un afluent al râului Bistrița. În fine.. acum există ditamai podul peste acest canal... dar ce pod, că nici nu se cunoaște că ar fi pod, atât de lină e trecerea.... și parcă a fost dintotdeauna așa. Nu l-am analizat foarte mult acest pod care nu e pod, poate fiindcă mai în aval era încă în construcție, dar e tot o lucrare minunată pe care abia aștept să o finalizeze :D

Recunosc, ultima oară când am fost cu Adi și restu' lumii la munte și am oprit prin zonă, am zărit ceva plăci de beton peste canal, dar nici prin cap nu mi-a trecut că ăsta va fi rezultatul.. E foarte fain și e foarte util pentru trafic. Încă o dată  Bravo Nemțenilor!! M-ați lăsat gură cască în mijlocul intersecției de două ori în aceeași zi! Niciodată nu am pățit așa ceva!

În continuare drumul a fost cât se poate de cunoscut și simplu până la ieșirea din oraș... doar că am oprit să fotografiez podul despre care vă vorbeam la început, cu ale sale felinare :

Un indicator în imediata apropiere a sălii Polivalente mă anunța că până la Iași am 130 de km, în caz că am vreun gând :))

Drumul de întoarcere nu a fost așa criminal pe cât mi-l imaginam (deci am avut dreptate când gândeam optimist... ah ce-mi place când mă cert cu mine și câștig!) Undeva după Girov, după ce am tras de bicicletă la deal, am făcut o pauză de masă sub un nuc. Planul inițial era să fac pauza de masă în Piatra, prin Piața Libertății, dar se uita lumea ciudat la mine. Vreau să cred că era din cauza camerei foto sau a ochelarilor, și nu din cauza colanților.. pardon: echipamentului de ciclism :D

În schimb am oprit să fotografiez un contrast de toamnă... sau așa îl văd eu cel mai bine denumit: contrastul dintre verdele viu al lucernei și galbenul uscat al porumbului.

...iar dacă mai pui și cerul, iese un alt fel de tricolor :D

Apropiindu-mă de casă mi-a atras privirea cerul... Oricum, orașul era în câmpul meu vizual, mai aveam vreo 9 kilometri. De acum eram ca și ajuns :D, puteam sta mai mult să fotografiez.

Încă nu am înțeles un lucru: știe cineva vreodată distanța exactă între orașe? Că la ieșirea dintr-un oraș ai o anumită distanță trecută pe indicatoare, dar pe bornele kilometrice apar tot felul de născociri. De exemplu, în cazul de față, la ieșire din Piatra, scria clar 45 km până la Roman, dar pe unele borne, dacă aduni distanțele trecute ba sunt 47 km, ba sunt 49 km... niciodată 45. Nu mai zic de alte excursii pe care le-am făcut și de minunatele borne kilometrice întâlnite.

Adevărul e că la volan nu le bagi în seamă decât foarte rar, dar când pedalezi, mai ales pe un deal care nu se mai termină, contează dacă sunt 45 sau 46... ( unele borne se ceartă cu indicatoarele... indicatorul zice 34 mai pedalezi puțin și apare o bornă care zice 35 ... superb!)

Mai jos vă prezint, așa cum v-ați obișnuit, harta traseului, tot de pe bikemap, ca și data trecută. Nu pot spune că sunt mare fan, îmi plăcea mai mult cea de pe google, dar nici google nici bikemap nu rutează corect. Adică eu știu că există drum, că doar am fost pe acolo, dar ei nu vor nici în ruptul capului să ruteze pe acolo. Avantajul e că bikemap permite să trasezi linii fără să fie pe drum... Așa că pe acolo pe unde ei nu au vrut să ruteze, am tras eu linii cu mânuța mea! Sâc!

Traseu de bicicletă 1849199 - powered by Bikemap

Conform celor spuse de hartă, am parcurs vreo 104 km, cu o diferență de nivel de circa 590m. Trebuie să îi credem pe cuvânt, că eu nu am nici un dispozitiv dintr-ăla șmecher montat pe bicicletă... Poate cândva :D

Am ajuns înapoi în Roman pe la orele 17:21, deci m-am încadrat în timpul aproximat... ba chiar mult mai devreme. E drept că n-am urcat pe Cozla, așa cum aș fi vrut, dar măcar am văzut puțin din orașul reședință de județ: Piatra Neamț!

A fost totuși o plimbare destul de obositoare și mă doare îngrozitor articulația mâinii drepte, dar cred eu că a meritat! Sper  că v-a plăcut și vouă, sper că v-au plăcut fotografiile, așa puține cum sunt :P

"Politeness is an inexpensive way to make friends."

William Feather