25 de km până la supermarket? (+eng brief)

Skip to the english version

---

Astăzi a fost o zi frumoasă, am dormit până pe la ora 13 și apoi mi-am zis, dacă tot nu merg la muncă, că e cazul să mai ies prin oraș, eventual să fac niște cumpărături. Nu, nu chiulesc, dar e sărbătoare... sau a fost, pentru că, așa cum v-am obișnuit, ce pentru mine este „azi”, de fapt este ieri pentru voi (presupunând că lecturați aceste rânduri în ziua în care le public, în ziua în care primiți mailul). 

Ce mail? Ăla pe care îl primești în fiecare dimineață dacă pe blog a apărut ceva nou... Dacă nu îl primești înseamnă că nu te-ai abonat încă.

Da, aveam vreo trei magazine pe la care voiam să trec, pentru că în restul zilelor nu reușesc datorită programului, dar mi-am zis că, dacă tot ies, pot profita puțin de vremea călduroasă ca să fac o mică plimbare.

Pentru că de curând am făcut o vizită Siretului, azi am decis să atac celălalt râu ce trece pe lângă orașul meu natal... Dar fiindcă nu pot doar să trec podul și atât, am continuat pe DN 15D și am pornit spre Piatra Neamț. Nu, nu aveam de gând să merg până la Piatra (asta cu altă ocazie) dar voiam să privesc orașul de la depărtare, voiam să mă plimb.. voiam să ajung doar până la Dulcești Roșiori (1km înainte de Dulcești). 

De fapt, știind drumul, fiindcă l-am făcut de atâtea ori, eu voiam să ajung până la primul deal ... dar cum acesta e aproape de Dulcești Roșiori, e mai simplu să vă explic folosind nume de localități :P

Fiindcă era pur și simplu o plimbare, mi-am luat libertatea de a devia de la asfalt ori de câte ori zăream ceva interesant... de exemplu un drum lateral care ducea în câmp. Ciudat, deși începuse binișor.. cu ceva urme de civilizație (adică era parțial asfaltat și betonat) s-a transformat rapid în drum de țară printre lanuri de porumb.

Am ieșit din Roman pe la ora 14.38 și iată că deja ajunsesem la destinație pe la ora 15:18 (cam la o sută de metri de intrarea în localitatea Dulcești Roșiori ... v-am zis că e foarte aproape) și am făcut o mică pauză pentru fotografii. V-o prezint pe următoarea intitulată „ce curbe are asta”

Am plecat de acolo, dar nu în mare viteză, așa cum v-ați fi așteptat la o coborâre, ci mai domol, inspectând împrejurimile. La prima ocazie (primul drum de țară pe care l-am zărit) am părăsit asfaltul în căutarea unui loc mai „fotogenic”...

Am tras câteva cadre și am continuat să merg pe el, în paralel cu șoseaua până când s-a terminat. Ce e frate cu drumurile astea de căruță? Se termină așa sec! Fără altă opțiune, am mers de-a dreptul pe ogor până am ieșit din nou la asfalt. 

Da, cursiera mea nu e tocmai cel mai bun vehicul pentru astfel de drumuri off-road... de fapt nu ar trebui să o scot deloc de pe asfalt, dar după atâția ani pedalând pe MTB, obișnuit să merg pe oriunde... nu mă pot abține. Să plec de acasă pe MTB nu era o alternativă, fiindcă respectiva bicicletă nici măcar nu e la domiciliu... ci e „depozitată” la muncă :D 

Următoarea oprire foto a fost chiar înainte de „marea coborâre”... Stați, nu vă închipuiți cine-știe-ce... e doar o vale mică, spre deosebire de Dealul Mărului, sau alte dealuri pe care le-am coborât, dar era cea mai mare din acest traseu, așa că se motivează denumirea :D

Dar înainte de marea coborâre, am făcut o mare... urcare! Am stat și m-am gândit că aici e cel mai înalt punct al traseului, singurul loc din care puteam vedea orașul pe larg... Dar de pe asfalt nu se vede nimic din cauză că, așa cum ilustrează imaginea anterioară, șoseaua e flancată de dealuri (sau șoseaua taie dealul). 

Singura soluție era să mă cocoț pe vârful dealului, cu bicicleta după mine, bineînțeles. De data asta nu am riscat să pedalez, așa că am urcat pe lângă ea, sau cu ea lângă mine :P

Fiindcă era singura prin preajmă, domnișoara „Peugeot” a acceptat și de data aceasta să-mi fie model. O cam deranja vântul care o tot răsturna, dar am rezolvat problema datorită cavalerului „Bidon de Apă” care a renunțat la poziția sa în fotografii doar pentru a o sprijini, proptit sub pedala stângă.

Dacă tot eram în câmp, am zis să privesc și detaliile de la picioare, nu doar împrejurimile. Am constatat imediat ce am ajuns prin iarbă, că erau foarte mulți melci agățați de vegetație. Atât de mici și atât de bine lipiți, încât vântul nu-i deranja deloc din poziția lor.

Am aruncat câteva priviri la utilajele agricole care recoltau cereale pe câmp, am inspirat puțin aer de toamnă și am coborât la asfalt pe același drum pe care am urcat. Încălecând pe domnișoara... bicicletă, m-am aventurat în coborârea...... minunată? Da de unde! Atât de multe gropi și denivelări că nu poate omul să se bucure cu adevărat de viteză și de vântul din plete....Of, asfaltul ăla e așa de ani de zile... zgâriat pentru o nouă asfaltare, dar nimic nu mișcă, nimic nu se reface. Probabil că au scrijelit asfaltul fără intenția de a-l reasfalta, ci doar pentru a da șoferilor motiv să încetinească, așa că nu mă aștept la o asfaltare prea curând...

După trecerea peste calea ferată am oprit pentru o privire asupra orașului..

Cum spuneam, nu eram deloc grăbit, așa că am oprit puțin și sub podul de la intrarea în Roman, să fotografiez Moldova (râul, nu țara), 

să fotografiez pescarii, bicicleta, pietrele ce țin podul în picioare ... și..

hoții de fier vechi... Da, plasa aia e pusă ca să țină pietrișul grămadă.. să nu se erodeze malul, să nu se ducă podul la vale... dar probabil le era mai utilă lor, așa că au decis să o ia. Și s-au chinuit puțin, dar au reușit până la urmă!

Apoi am ajuns la supermarket.. că tare departe a fost :D. Am luat câteva chestii și am plecat la următoarele destinații, pe care le vedeți pe harta de mai jos, alături de întreg traseul de azi.

Vezi harta mare (pe maps.google.com)

Pentru curioși: să știți că am ajuns acasă puțin după ora 17.

Știți ce e interesat și demn de menționat? Faptul că atât data trecută cât și acum, am plecat de acasă fără nici un telefon în buzunar. Interesant e faptul că nu am uitat nimic altceva. Eram perfect echipat, dar am uitat telefoanele. Vă garantez că nu am făcut-o intenționat nici atunci, nici acum.

De asemenea nu a lipsit muzica într-o ureche :D (într-o ureche fiindcă a doua era atentă la trafic, ceea ce vă recomand și vouă: nu pedalați ascultând muzică cu ambele căști!!)

Îmi pare rău că abia acum m-am gândit să pedalez prin jurul orașului... Munca m-a împiedicat și vara asta să plec în drumeții lungi, cum planificasem, dar astfel de ieșiri sunt perfecte.. măcar în zile de sărbătoare, când nu sunt foarte obosit.

 Apropo... vine ziua de duminică:P, ghiciți unde voi pleca?

Voi când ați călătorit ultima oară? Ce vă oprește din pedalat?

Ce vă împiedică să vă cumpărați o bicicletă?

---

****

English Brief

****

---

25 kilometers to a supermarket

Although I was just planning to go out and do some shopping, I ended up leaving the town for a short 25 km bike ride.

Please check the pictures and the map above.

Only when I returned to the city, I finaly went to the supermarket and to some other stores (marked on the map as destinations - capital letters).

The idea of the trip came from the wish to see my hometown from a distance, to take some photos and to work my legs muscles.

It was such a beautiful autumn day, that I just couldn't resist. 

But wait... sunday is another day free from work, so I am planning to go on another ride...somewhere :D

Thank you for your visit!
Feel free to report any mistake or typo. Thanks!

"Politeness is an inexpensive way to make friends."
William Feather