CFR

Vai de când nu am mai scris (articolul anterior face excepţie fiindcă după cum am spus..e început pe 30 Noiembrie)

Am cam neglijat calculatorul şi blogul din lipsă de timp...că de scris aş fi avut unele chestii. Voi încerca să revin şi să alung praful de pe tastatură, dar în timp...fiindcă am multe de făcut pentru facultate, şi somnul nu e nici el de neglijat.

Să intrăm deci în subiectul acestui articol şi să vă povestesc de ce am avut un weekend minunat.

Aşa cum am făcut în fiecare weekend luna trecută, de când cu accidentul meu idiot, am plecat la Roman să petrec sfârşitul de săptămână. Această excursie nu avea să fie similară celorlalte datorită mai multor factori. În primul rând, nu am mai plecat cu microbusul. De ce? fiindcă microbusul pleacă doar dimineaţa şi am avut treabă vineri dimineaţă, deci hotărăsc să plec cu trenul de la 15.30.

Din păcate când am luat biletul, deşi m-am bucurat de o reducere mare (acum că am şi cupoane de accelerat) aflu cu stupoare că ajung în Roman la ora 22.05, după ce schimb 2 trenuri, unul în Mărășeşti unul în Adjud, şi în fiecare din cele două gări urma să stau câte o oră.

La o mai bună analiză a problemei, mi-am dat seama că aş fi putut să rezolv treburile joi seara şi astfel aş fi prins microbusul vineri , sau, mai bine..plecam sâmbătă dimineaţă cu microbusul şi aş fi ajuns la ora 10, după o noapte dormită liniştit, şi cu treburile rezolvate în galaţi vineri. era aceeaşi brânză că oricum la 22.30 când am ajuns acasă am dormit, până sâmbătă la 12. ...exact acelaşi lucru.

Aş fi terminat de instalat windows, şi aş fi copiat de pe HDD toate datele ceea ce însemna că aş fi înapoiat lui Sena hardisk-ul extern împrumutat.....dar tot răul spre bine...(şi tot binele spre rău). Motivele pentru care am mers acasă? să iau de mâncare, să aduc HDD, să mai scriu ceva, ceva, să mă mai relaxez..şi mai presus de atât să merg într-o vizită surpriză la iubita mea. ..de fapt ăsta era motivul, restu sunt de umplutură, că de scris nu am scris nimic, hardisk-ul nu l-am adus, de odihnit...oricât m-aş odihni, la fel de mult dorm dacă nu mă trezeşte nimeni.

Aşadar am petrecut câteva ore pe tren, două ore în două gări diferite....şi trebuie să spun, în Adjud nu îmi place deloc gara ..mai ales că nu e aproape de oraş..şi nu ai ce face. Nici măcar nu au panou cu mersul trenurilor (da, ştiu că s-au schimbat..dar totuşi, nu era de lepădat aşa devreme) Plictiseală, frig, câini...nimic nou. Muzică nu puteam să ascult fiindcă bateria nu mai dădea semne de încredere, aşa că singura resursă antiplictiseală a rămas, ca întotdeauna gândurile ... şi în gând pot compune orice, pot face orice, pot visa , pot fi fericit ..pot scrie articole..pe care oricum le uit fiindcă de cele mai multe ori nu ajung la timp să le tastez.

În fine..am ajuns acasă, am păpat şi am tras un pui de somn, aşa cum ziceam mai sus, până sâmbătă dimineaţa la 9. M-am trezit, am mâncat, şi m-am culcat înapoi până la 12. Am stat la TV, am mâncat piure cu piftele (ca să vă fac poftă ...că eu acum când scriu deja am gura baltă) am făcut puţină treabă pe la subsol ...mi-am pregătit nişte haine şi apoi am dormit - ce dulce e somnul.

Să îţi alegi hainele pare complicat, nu? Nu şi când nu ai de unde ..nu mă plâng, nu de lipsa hainelor..tot timpul am avut mai multe dacât folosesc şi mai tot timpul nu găsesc loc unde să le mai pun, doar că am tot dus haine la Galaţi şi am rămas fără acasă. Mi-am dat seama de asta undeva în cele 7 ore de călătorie, când oricum era prea târziu... dar m-am descurcat până la urmă, că m-a făcut mama băiet descurcăreţ.

Următoarea zi am fost la Iaşi, din nou cu trenul. Tot ce pot spune legat de vizita mea la iaşi e că a fost minunată dar mult prea scurtă. Nu intru în detalii, pentru că sunt personale...doar două persoane trebuie să ştie, aşa că voi continua cu ziua mea la Roman. Dacă aş fi avut mai mult timp, aş fi vizitat nişte amici pe care îi mai am prin Iaşi, dar trenul pleca la ora 16 - timpul e atât de scurt. Voi merge cândva doar pentru acest scop, dar trebuie să fie cândva când lunea e liberă, să pot să îi vizitez seara.

Ajuns la ora 19.15 acasă, după ce îmi luasem din gară bilet pentru Galaţi, la trenul de la 00.53, am pus burta la cale şi am tras un pui de somn..era ora 20 şi am gândit că am timp să mă odihnesc până pe la ora 00.00 ..eu sunt rapid la îmbrăcat şi bagajul îl făcusem imediat duă ce am mâncat aşa că nu aş fi întârziat. De ce am luat bilet la ora 19? Păi pentru că eram deja acolo, pentru că la miezul nopţii e pauză la casele de bilete fiindcă sistemul se resetează, deci calculatoarele sunt închise, fiindcă dacă luam builet acum nu mai aveam grija lui noaptea, şi fiindcă astfel ştiam exact la ce oră e trenul.

Binenţeles, nu am tren direct, Dacă de la Galaţi la Roman schimb 3 trenuri, în sens invers sunt mai norocos,,schimb doar 2. Am mai mers cu trenul de la 00.50. Ştiam că ajung în Galaţi la ora 5 dimineaţa.  Îmi amintesc foarte bine cum am stat două ora în gară aşteptând să se facă 7 şi să se lumineze afară să pot merge la secretariatul facultăţii pentru cazări.

Doar că încă o surpriză ..trenul nu era cel cu schimbare în Mărăşeşti care ar ajunge la 5, ci cu schimbare în Buzău, deci aş ajunge la ora 7.30. Dezavantaj minor luând în considerare că nu stau o oră în Mărăşeşti în frig, ci am legătura în Buzău la câteva minute, şi cum am ore de la 9 lunea, aveam timp să ajung în cameră să mă schimb. Nu mai aveam timp ca înainte să mai şi trag un pui de somn, dar asta e. Ce e drept, e mai scump biletul prin Buzău, dar asta e... ne conformăm.

Continuând ideea de mai sus, spuneam că am hotărât să dorm puţin. Pe la ora 23.20 vine mama în cameră, crezând că la 00.00 e trenul. Nu a yis nimic, dar am simţit-o venind şi m-am trezit. I-am zis că trenule e la unu fără zece, s-a scuzat că m-a trezit şi a plecat la TV. Chior de somn am scos biletul şi am verificat la lumina telefonului ora. Reţinusem bine ore deci! AM pus ceasul să sune la 00.00 şi am pus din nou capul pe pernă.

Ca dintr-un vis mă trezesc - de fapt cred că am şi visat dar nu îmi mai amintesc nimic - şi mă uit instinctiv la mână să văd ora. Stupefacţie: ceasul indică ora 1:16! Mirare..priviri în telefon..ce s-o fi întâmplat cu alarma ... cel mai probabil m-am trezi şi am oprit-o, dar nu îmi amintesc nimic ..nici să fi sunat...sau poate am greşit când am programat-o....

Nu mai e important ..mă gândeam să mă întorc la somn şi să plec cu microbusul de la ora 13, dar aveam seminare luni..seminare pe care nu vroiam să le pierd fiindcă s-ar fi complicat lucrurile. Aşa că am deschis PC şi am intrat pe infofer să văd dacă mai am vreun tren ...mai era unul la 2:15. Am luat haina pe mine, rucsacul în spate şi am ţopăit până la gară. Nu, binenţeles că nu puteam schimba biletul cel vechi..aşa că am luat altul.

Acest tren de la ora două plin până la refuz, abia-abia a încăput bagajul, mă duce până la Mărăşeşti şi mă lasă acolo ...am stat în preaminunata gară două ore jumătate până a plecat trenul - două ore şi 20 minute am stat în gară,  până au tras trenul la peron. În acest personal congelator, am ocupat un compartiment care nici întrerupător de lumină avea (erau legate firele direct) şi am pus rucsacul în stânga, m-am sprijinit de el şi am aţipit. Nu a fost somn adevărat..ci mai degrabă o moţăială, dar m-am odihnit destul încât să nu fiu prea varză la sosire. Am stat singur până în apropiere de Galaţi când au început să urce navetişti ...puşti de liceu vai de capul lor, cu telefoane şmechere de pe care urlă manelele ...inculţi repetenţi ..şi nu zic nimic adevărat fiindcă se lăudau unul altuia cât de proşti sunt şi de câte ori a rămas repetent şi că a fost şi exmatriculat.....asta da viaţă "adevărată", nu ce am avut noi pe vremea aia.

Am ajuns deci la cămin, cursul de la 9 la 12 nu aveam cum să îl mai prind..sşa că am mers de la 12 la 16 la seminare. Apoi seara de luni a prezentat unele părţi frumoase, prin mail-urile minunate pe care le-am primit ..apoi a urmat somnul cel odihnitor .... cam atât de povestit..v-am plictisit destul încât nu are rost să relev şi ziua de azi.

Câteva sfaturi:

• ideea de a-ţi lua bilet în avans nu trebuie abandonată, dar să ai un ceas deșteptător bun, e foarte important
• dacă pierzi un tren, ai dreptul să îl returnezi şi să ceri banii înapoi, pierzând 10% din valoare tichetului. Această returnare este posibilă doar timp de o oră de la plecarea trenlui pierdut. (din păcate eu am aflat asta în cele două ore petrecute în gara Mărăşeşti, când am citit toate afişele de pe pereţi şi geamuri, deci mult mai târziu)
• dacă ai de schimbat trenul, sau ai mai multe schimbări şi pierzi legătura, ai dreptul să circuli cu orice tren de acelaşi rang sau de rang inferior, pe acea rută. (pentru trenuri de rang inferior se plăteşte diferenţa)
• ultimul sfat, pe care eu de acum îl voi pune în practică: EVITAŢI pe cât posibil TRANSPORTUL cu TRENUL! Cu microbus sau autocar e mult mai rapid şi comod, e direct, şi uneori chiar mai ieftin (mai ales pe distanţe mari). Are farmecul său şi mersul cu trenul, şi dacă e un tren comod şi nu ai altă posibilitate temporală sau financiară, e ok, dar analizează înainte dacă nu e mai bine să mergi cu o maşină.

Aşadar au fost două zile minunate duminică şi luni, fiindcă s-au întâmplat multe chestii care să mă bucure ...şi nu mă refer la Moş Nicolae sau la operaţiunea "votul" ... ci la chestii mai personale, care nu vor fi publicate pe blog ..

de la mine, 
 numa' bine