Sărbători fericite (offline), dragilor!

Twas the night before Christmas, when all through the house

Not a creature was stirring, not even a...

mouse.

Preferably Blue (Animația de Duminică)

Se apropie... se apropie... Crăciunul.

Animația de Duminică este o rubrică inspirată de pe obisnuit.eu

Unde nu-i cap...

Despre trenuri v-am tot vorbit și cu siguranță știți și voi destule. Sunt multe lucruri pe care nu mi le explic atunci când vine vorba de trenurile tărișoarei noastre.

De exemplu, aveam o mare dilemă legată de instrucțiunile de deschidere a ușilor pentru vagoanele astea mai noi. Bine, când spun noi, mă refer după '90... 

De exemplu, încă de la vechile vagoane știam că maneta aia trebuie învârtită spre ușă pentru a o deschide, dar am văzut (nu de puține ori) instrucțiuni de genul:

Cum să... faci o ansă pentru pistolul de lipit

Acum câteva zile ¹ eram printr-un magazin de componente electronice și am fost uimit să văd că sunt la vânzare anse de cupru pentru pistolul de lipit.

Vârfuri pentru letcon sau anse pentru pistoalele alea chinezești, știam că se comercializează, dar anse de cupru pentru pistoale românești?? Serios? Toată viața mi le-am făcut singur și nici prin cap nu mi-a trecut să dau bani pe așa ceva. Mereu găsesc un capăt de conductor din care să fac la nevoie o ansă nouă. 

Pentru cei care ar fi cumpărat o ansă de la magazin, am făcut acest video. Poate așa veți face singuri ansele și nu veți mai da bani pe ele. Mai ales că erau 1 leu bucata, jaf la drum mare!!!

Dacă vă place, nu uitați să dați un share, un like sau să vă abonați dacă nu ați făcut-o deja. 

Mersi, sunteți grozavi!

---

[1] de fapt am filmat și făcut acest articol mai demult, dar a fost programat pentru azi să apară :D

București Climb #2

Pentru că lucrurile bune trebuie să se întâmple măcar de două ori.

Ziua era vineri, (13.12.13) și rătăceam de nebun prin intersecția Obor, căutând drumul spre strada Baicului și implicit spre sala de cățărat, unde mă aștepta (deja de o oră)Radian.

Cum s-a ajuns aici? Stați să vă explic :)

Reaping for Dummies (Animația de Duminică)

Iaca m-am gândit să reînvii un obicei mai vechi, aici pe blog. Sper să vă placă.

Poker face

Metrou, București, vineri 13 decembrie.

În fața mea o tanti citește o carte. Nu-i dau mare interes fiindcă multă lume citește la metrou.

București Climb #1

Ioi! Cum era să scriu eu despre partea a doua fără să fi povestit despre cea dintâi :D

Se întâmpla pe 12 octombrie anul curent ¹ și mă aflam într-una din ale mele CityTrips ² vizând orașele București și Cluj Napoca. Ce e remarcabil la această călătorie e faptul că a fost cea în care am consumat ultima reducere de student la trenul accelerat (actualmente InterRegio), special păstrată pentru Cluj :)

Revenim la blogspot.ro ?

Acum un an și 17 zile (pe 20 noiembrie 2012) îmi cumpărasem domeniul actual. Eram tare fericit și destulă bătaie de cap am avut ca să-l pot implementa pe blogspot. Dar am reușit și până acum am fost împăcat de toată treaba asta.

Nu am regretat decizia de a da acei 230 Ron pentru a cumpăra domeniul raduclapa.ro fiindcă așa am crezut... că e al meu, din moment ce îl cumpăr. De fapt nu e al meu ci se cheamă că am „drept de folosință”. Că e al statului, trăiască patria noastră!!

Cum să... fixezi o consolă (despre dibluri)

Consolele sunt acele profile metalice în formă de L care se folosesc pentru montarea etajerelor sau rafturilor. Nu e o metodă neapărat estetică, dar destul de eficientă.

Înainte să trecem la subiectul în discuție să vă prezint problema: de montat o etajeră pe un perete din BCA (Beton Celular Autoclavizat) pe care există plăci ceramice.

Soluția: Prinderea consolelor cu dibluri de Ø8 și șuruburi, bineînțeles folosind un rotopercutor pentru realizarea găurilor.

Îți vom duce lipsa dragă domn profesor!

Atât de multe fotografii am făcut prin facultate în toți acești ani, dar nu am niciuna destul de bună cu domnul profesor Victor Popa; am doar capturi accidentale de la diverse evenimente.  Mi-am dat seama de asta acum, redactând acest articol. 

Ah, cum ne dăm seama câte lucruri ar fi trebuit să facem abia atunci când e prea târziu.

O călătorie în timp

Prin geamul trenului care tocmai se punea în mișcare, privirea îmi străbătea întunericul nopții, urmărind cum ea rămâne în urmă, în gară, într-o ploioasă seară de luni, 30 septembrie.

Atunci am văzut-o pentru ultima dată, dar nu era nici urmă de tristețe sau regret în gândurile mele, ci pură adrenalină fiindcă totul se întâmplase atât de repede. Atât de repede că abia abia am reușit să prind trenul înainte ca acesta sa părăsească gara.

Cum să... tai pe lungime cu circularul de mână

În acest articol încerc să vă prezint o metodă de a tăia drept pe lungime, folosind circularul de mână. Eu exemplific pe o scândură, dar metoda funcționează cu succes pentru orice fel de tăietură (tăiere plăci sau tăiere transversală) dar și pentru prelucrări cu alte unelte de exemplu pentru mașina de frezat (dar despre asta altădată).

„It's not rocket science” dar sunt sigur că unora le va fi de folos.

Sondaj: Portofel, portmoneu, port-document?

Dragilor, astăzi aș dori să mă ajutați cu ceva. Actualul portofel s-a cam uzat și trebuie musai să caut înlocuitor, dar nu știu exact ce să iau.

Nu am ajuns chiar ca în imagine, dar și eu îmi țin în portofel tot felul de chestii de la bani, carduri, acte, cărți de vizită, chitanțe, fotografii, plasturi, legitimații, până la șurubelnițe și pene de chitară, ceea ce face ca dimensiunea acestuia să fie destul de mare.

Pe de o parte mi-aș lua un portofel similar celui curent, ca să îl folosesc la fel, dar pe de altă parte ar fi mai simplu să separ banii și cardurile de restul actelor,și mă gândesc și la opțiunea de a lua un port-document pentru toate actele și un portofel mai mic în care să țin doar banii. E o dilemă grea așa că am decis să vă întreb pe voi cum procedați... să fac un mic sondaj.

Țineți la un loc banii și actele sau separat? 

source

Folosiți portofele sau port-documente; sau țineți banii legați în buzunar și actele în alt buzunar sau în mașină; sau genți / borsete?

Știu că există agrafe pentru bani dar astea sunt mai des folosite în alte țări sau poate și la noi de cei bogați... că la urma urmei e un fel de accesoriu vestimentar și se pretează pentru oameni de afaceri, pentru „costume”.

Aștept cu mare drag și nerăbdare părerile voastre în comentarii, mai jos. 

Mulțumesc anticipat!

---

Later (next day) Edit:

Iată că Azi, surpriză: mi-a luat tata un portofel. Apreciez gestul, nu zic nu, dar... cum să vă spun. Știți cum e când primiți un cadou care deși ca idee și gest e frumos, din punct de vedere practic te dezamăgește? E cadou, nu-l poți refuza, gestul e frumos, nu am ce-i zice, dar obiectul în sine cam lasă de dorit. Da, e nou, arată mult mai bine decât jaful meu actual are multe buzunare dar e mai mic decât cel vechi și nu începe bine buletinul; ah ce urăsc cărțile noastre de identitate că-s inutil de mari. De ce nu-s făcute la aceeași dimensiune ca permisul de conducere sau cartea de credit?

Încă o chestie: de ce oare portofelele au atât de multe buzunare? Dacă pui în el toate cardurile, banii și cărțile de vizită, nu se mai închide. Serios! Am nenumărate „sertare” dar nu le pot folosi fiindcă nu s-ar mai închide portofelul cel nou.  Am uitat să vă spun că am chiar și două compartimente pentru cartele SIM. Cine cară în portofel cartele SIM? De ce aș face asta?

Și de ce oare nu sunt sertarele astea standardizate. Dintr-o serie de trei, doar primul acomodează corect o carte de credit, celelalte două sunt „fără fund”, adică riști să intre cardul cu totul și să nu-l mai poți scoate prea ușor.

Da, recunosc, n-am avut decât portofele dintr-astea ieftine dar mă întreb, oare și la alea scumpe, de firmă, sunt asemenea probleme? Sau alea sunt mai bine gândite?

Minunata noastră rețea feroviară

Dragii mei, iată că mă aflu din nou pe drumuri, din nou pe tren. Trebuie să fiu în Iași mâine dimineață la prima oră, așa că am plecat de azi din Roman. Am stat și am analizat, am pus în balanță opțiunile și am decis că e mai economic să merg cu trenul decât cu microbuzul (doar la dus).

Mare greșeală!!

Vedeți voi, la ora asta ar fi trebuit să fiu deja la destinație, bucurându-mă de minunatul târg și de prietenii mei dragi ce locuiesc în el. Dar în schimb sunt în tren, în Pașcani, unde am ajuns cu mai bine de 40 de minute în urmă.

Da, ați citit bine. Mai mult decât atât, trenul a ajuns în Roman cu 50 de minute mai târziu decât ora normală. Așadar cam câte minute întârziere credeți că va avea la Iași??

O chestie la care nu ne gândim atunci când un tren întârzie e că pe parcurs e posibil să nu câștige timp, ci dimpotrivă să rămână și mai în urma. Asta din cauză că, prin simplul fapt că a plecat târziu din gara X a dat peste cap tot graficul și trebuie să cedeze prioritate trenurilor care sunt în grafic și care folosesc același traseu, chiar și parțial.

Da, e o adevărată plăcere să călătorești cu trenul în România. Dar de acum gata! Nu mai calc în trenuri când există opțiuni pe șosea!

Avem un sistem feroviar JALNIC!!

În altă ordine de idei, sper că aveți o seară minunată și vă urez un sfârșit de săptămână minunat! Ne vedem în curând! ;)

Rock climbing in the longest day of the year

Versiunea în limba română a fost publicată deja pe mecanturist.ro.

The story I'm about to tell you took place on the 26 of October 2013, which was, as most of you might now, the longest day of this year, because that is the day when the clocks turn back an hour thanks to the Daylight Saving Time. 

  

First of all, you must know that I had absolutely no plan of going to Galați on that weekend. In fact I was going to be on the other side of the country, in Iași, attending and photographing a wedding, surrounded by dear friends. On Thursday I saw the climbing trip announced on the forum, and my mind started to go wild. Immediately I went online to find some train from Iași to Galați. The only option that I found convenient for me was leaving Iași with the midnight train to Bucharest just up to Tecuci. There I had to wait 2 hours and get on the commute train to Galați. But since the DST was scheduled at 4:00 AM which was right during my transfer, I had to wait in Tecuci 3 hours instead of 2 for the train to leave

After sleeping no more than 2 hours in the train, I arrived in Galați at 6:45, and by 7 o’clock I was in my room unpacking from the road and packing for the mountain trip. At 7:30, as planned, Dan and Doina picked me up and so the day started. After we picked up everybody else (Dan has a 7 seat car) we were on our way to Măcin, crossing the Danube by ferry, in Brăila.

It was a little over half past nine when we arrived at the base of the mountains. All we had to do next was to get our backpacks and hike up towards the climbing site.

After a 40 minutes hike, after the weight of the backpacks and the heat of the sun made us lose some layers of clothes (cause we were all dressed for autumn's cold), after a short rendez-vous with a fellow hiker, we arrived at the site at 10:20 AM

And now the climbing day officially starts!

I got there first and was so eager to climb that I just could not wait for the others to catch up. I just started unpacking and putting on the harness and gear. Ciprian who was right behind me was doing the same thing. After the others arrived we shown them the gear and some basic rappel techniques; I was the anchor point for the rappel simulation:

Foto © 2013 Dan & Doina Popa

After the small tutorial it was time for the climb, but first we had to set the anchor for top roping. To do that, someone has to lead climb right up to the bolts and set up the anchor. I volunteered to do that because I wanted to lead climb :D Although I did some indoor climbing, this was my first time rock climbing and if we add to that the fact that I was lead, it made everything even more interesting.

Foto © 2013 Dan & Doina Popa

For those of you who might not know, lead climbing means to start climbing free up until the first bolt, set a quickdraw there and pass your rope through it. Only then you are protected from a fall. When climbing, from one bolt to the other, the anchor point is below you so that in case of falling you go down quite a long way, almost twice the distance from two bolts, unlike top roping, when the rope stops you from falling to far. So yeah, it was a very interesting experience, and found that the same route seams much easier when top roping. It really is a pshycological thing.

After setting that anchor, one by one, every participant to the trip climbed the „Ionuț” route. In that time I installed another anchor and tope rope for the „Banana” route. Using this anchor, with Florin at belay I tried to climb „Măr Acru”, „Banana” and „Tropicana” but could only finish „Banana” route. (I know the names of the routes are funny)

Foto © 2013 Dan & Doina Popa

When everybody finished „Ionuț” and started to climb „Banana” I took down the anchor from the first route and, with Dan at belay I went lead up another route called „Balcoane”. It’s a pretty nice route and I managed to climb it up until the first regroup point. After reaching it, Dan lowered me so that I could recover my qickdraws since I had only 3 of them. I returned to the regroup point and continued my climbing.

Foto © 2013 Ecaterina Tucicovenco

Whilst climbing this route I discovered just how important the chalk is to the climber. Without it I couldn’t have even reached the regroup point. Unfortunately after that point, I could only climb up two more bolts before I found myself stuck. I was exhausted so I had to descend leaving a qickdraw there.

Since nearly everybody finished climbing the „Banana” soon after my descent we had our lunch break. It was during this break that others joined us. After we eat, some of the newcomers also climbed „Banana” and everybody rappelled from the anchor that I made at the regroup point on „Balcoane”

Foto © 2013 Dan & Doina Popa

After the rappelling was over, Ciprian also climbed „Balcoane”, top rope, with Florin belaying.

Foto © 2013 Dan & Doina Popa

When he finished, I climbed again, trying to go past the point where I got stuck last time. That just wasn’t possible but I managed to recover my quickdraw and replace it with a piece of cord so that I could descend. Because I hate leaving gear on the mountain but also because I was eager to rappel from the top, I gathered the ropes and went up around the mountain. Florin joined me, since he also wanted to rappel from the top. When we got there, after setting the anchor, he decided that he will skip the rappel and descend the same path we used to get there.

Foto © 2013 Ciprian Vasilache

On my way down I stopped to recover the piece of rope left there earlier. My arrival at the base concluded our climbing experience. Florin released the ropes from their anchors and returned with the group. Afterwards we packed everything and went back to the car, arriving there at about 5:20 PM.

It really was a wonderful day, with a great weather, the ideal atmosphere for a „climbing Sunday” surrounded by wonderful people, a day ended as usual with great music in Dan’s car, on the way home.

I thank everybody for this day and especially Ciprian who came up with the idea, brought most f the gear and made it all possible. Thank God for keeping us safe and close to the rock, and although I had a „close call” while I was lead climbing the „Balcoane” route, I managed to regain balance and avoid falling. Also I want to thank the photographers for all the snapshots taken that day, cause I was more focused on climbing than taking photos.

I can hardly wait for the next climbing trip, and I really hope that will happen soon enough, so that I can attend it.

D-Petre și casele țărănești

Salutare dragilor...

Colegul nostru blogger Petre Dalea s-a înscris la un proiect pe rexona.ro și are nevoie de ajutorul nostru ca să ajungă în etapa de jurizare.

Pe scurt, ideea lui este să îmbine călătoria cu fotografia și casele țărănești din Banat pentru a realiza un album frumos pe tema asta. Ca să citez exact ce a spus el:

I'm still here :)!

To get in the mood, first click play:

---

Last night, after work, or better said, after getting home from work, I got a call from my dear old friend Mircea who just wasn't in the mood for sleep and came up with the idea to go out. As most of you might know already, I don't usually go out unless there's an occasion or if I'm visiting another city for example, but it's been so long since the two of us spend some time chatting that I just could not refuse.

This song was playing last night at the radio and it intrigued us both. Of course we had no idea of the name of  the song or the artist playing, but Mircea's phone found all those informations for :) It is now my new obsession... musical obsession that is!

Yeah, as you can see I'm back! I know few of you missed me, and I would like to thank you. I'm not gonna lie, it is kinda nice to be missed because it shows that you care and that all of this is not in vain.

I have no idea what the future holds for us, when or if I will ever get back to posting daily or weekly, but I know that this is not over. I am glad that you are still here and that you keep blogging. I cannot promise to post as often as before, but I can promise that I would never disappear or abandon my blog.

It is good to be back. I've missed you!

Una din clipele memorabile...

Să te oprești din muncă aproape de miezul nopții poate nu sună chiar distractiv pentru unii, să te prindă primele ore ale zilei de mâine pe drum spre casă poate că nu e tocmai ideal, mai ales dacă ești plecat de dimineață...

dar...

uneori, dacă anumiți factori sunt împliniți, în finalul unei astfel de zile există un anumit moment când „planetele se aliniază”, când totul e perfect și nimic nu mai contează decât clipa de față. E o stare de spirit care poate ține câteva secunde sau cel mult un minut...  dar care schimbă radical felul cum se încheie ziua.

Și cam asta a fost!

Regatul meu pentru un cal!

Cam asta mi-a urlat prin cap în fiecare zi de când am rămas pieton (adică de la accident).

Roata era daună totală... N-am mai recuperat decât butucul, așa că trebuia musai să fac rost de un mijloc de transport. La momentul acesta nu-mi permit să cumpăr niște roți noi sau o bicicletă (ideal ar fi una nouă) iar cum o mașină e scoasă total din discuție, singura opțiune rămasă a fost să trag o fugă până acasă, sa aduc „tancul”.

Am plecat vineri din Galați, pregătit pentru o întoarcere pe bicicletă... adică am pus în bagaje doar cele necesare la drum, și eram hotărât să merg Roman - Galați pe două roți.

Vineri plecasem la Iași unde am ajuns seara târziu « trăiască CFR :( » și am rezolvat treburile pentru care venisem. Sâmbătă, după ce am ajuns la Roman, am fost puțin la muncă și abia apoi mi-am dus bicicleta acasă.

Nu pot spune că am muncit extraordinar de mult, nici la Iași nici la Roman, ba chiar somnul de vineri spre sâmbătă a fost minunat și odihnitor ( mulțumesc Adi pentru găzduire) dar adunând toate drumurile astea cu munca și oboseala mea acumulată în timp, am realizat ieri seara că nu se merită să mă trezesc cu noaptea în cap pentru a pedala până la Galați, așa că am hotărât să iau trenul.

Îmi place la nebunie vagonul ăsta și cele de acest gen (v-am mai scris despre el data trecută când am transportat bicicleta) fiindcă este spațios la unul din capete. În proiectarea lui s-a renunțat la un grup sanitar în favoarea spațiului de bagaje. Ba unde mai pui că are și o priză dublă acolo. E ideal pentru un grup de bicicliști plecați mai multe zile pe drum. 

Păcat că nu am găsit asemenea spații și în alte trenuri. Da, scaunele nu-s foarte comode, dar nu mai contează asta acum...

PS: și bicicleta are bilete... două la număr, câte unul pentru fiecare tren în care urc azi.

Cândva, tot am să iau eu niște roți pentru cursieră, dar momentan... mă descurc așa :)

Ziua voastră cum este? Relaxare și odihnă vă doresc!

Scuzati lipsa diacriticelor, dar nu mai am limba romana pe telefon fiindca am schimbat sistemul de operare si n-am apucat sa-l personalizez pe asta... (reeditat pe PC)

Din nou? Dar acum e mai bine

Dragilor, acum nu pot să mă  mai plâng pentru că  n-am de ce... Adică acum am telefon şi e mult mai comod să călătoresc cu trenul.... DAR am nenorocul să fiu forţat de împrejurări să călătoresc iar cu minunatul tren format dintr-un vagon.

Să vă mai spun cât e de absurd? Că  s-a umplut cu navetişti? Că la Barboşi vă deveni arhiplin?
Dar nu mai contează  pentru că, spre deosebire de dată  trecută, acum am prins loc pe scaun, iar recentele ploi au răcorit atmosfera, aşa că e destul de bine...

De la Mărăşeşti schimb, după o oră, cu un intercity... Serios... Poate sa-mi spună cineva de ce e mai scump IC?? Nu e cu nimic mai bun ca un IR ba chiar e deseori mai  incomod.

Aşadar îmi puteţi da şi mie un motiv pentru care există  IC? Altul decât dorinţa celor de la cfr de a face un ban în plus....

No, eu mă cufund în lectură, că n-am mai citit de muuult.

Vă  doresc un weekend plăcut!

Eu sunt bine...

dar...

Da, azi a fost...

Mulțumesc!

Anul ăsta m-ați surprins... Mulțumesc!

În altă ordine de idei...sunt bine, respir mai ușurat (puțin mai ușurat) zilele astea, dar mai am câteva hopuri de trecut, apoi pot spune că e vacanță.... încă puțină răbdare și revin!

Mulțumesc!

Live blogging de prin gări şi trenuri

Oh,dragilor, ce dor mi-a fost de voi!

Incă nu mi s-a decongestionat programul, tot extrem de ocupat sunt, dar am găsit puţin timp să vă scriu în cursul călătoriei cu trenul.

Da, noul meu telefon şi-a intrat pe deplin în rol! Dar nu doar despre asta e vorba, ci şi despre minunata surpriză ce m-a aşteptat în gară în această dimineaţă.

Să începem cu începutul: planificat-am să plec azi acasă, ca mâine să pot ajunge în Iaşi la control. Singura problemă de care m-am lovit a fost CFR-ul, care, din nu ştiu ce motive, a decis  să anuleze trenul de legătură cu care circulam de obicei. Eram tare necăjit  şi îmi pierdusem orice speranţă că voi mai reuşi să plec de aici la primele ore ale dimineţii până când  am avut o sclipire de geniu şi mi-a venit ideea să caut rute prin Brăila.

Aşa am descoperit un tren cu schimbare în Buzău pentru care, în cele din urmă am luat bilet ieri, înainte să merg la radio.

Nu aveam nici un fel de speranţă la confort de la acest tren Galaţi - Buzău fiindcă am mai fost acolo anul trecut într-un tren ce ar fi trebuit să fie la muzeu, nu în circulaţie.
Cu toate acestea, surpriză a fost să găsesc un tren cu vagoane noi, cu aer condiţionat şi prize funcţionale! O adevărată plăcere.

Bine, cred că m-a cam dat de gol imaginea ataşată, dar nu am putut să o pun la final pentru că, aşa cum spuneam mai sus, vă scriu de pe telefon şi încă nu am desluşit toate tainele aplicaţiei blogger mobile.

Acum vă las, vă urez o dimineaţă splendidă, vă doresc o săptămână grozavă  şi productivă, iar eu...
Eu închid telefonul şi implicit netul pentru a continua să lucrez la licenţă, pe laptop. Am 3 ore până la Buzău şi  de acolo încă 3 ore şi jumătate până la Roman. Sper că şi trenul de legătură va avea prize.
Ne vom regăsi fie în altă călătorie cu trenul, fie data viitoare când voi găsi timpul necesar... Poate... după licenţă??

---

08:08 UPDATE 1:
una bună alta rea.... Am ajuns la Buzău şi ghiciţi ce am aflat? Trenul de legătură vă veni cu 3 ... da ... 3 ORE mai târziu! Cum e posibil aşa ceva? E România!

---

08:55 UPDATE 2:
Ştiam eu că nu degeaba am avut reţineri în alege ruta asta.... Eh, am fost să schimb biletul doar că să plec cât mai repede din gara asta blestemată. Singură opţiune era o rută cu schimbare în Bacău care vine la 9:26. Mai stau şi acolo vreo oră, dar măcar e mai aproape de casă.
Oh, abia aştept să nu mai depind de CFR că mijloc de transport interurban....

---

09:46 UPDATE 3:
Ce nu înţeleg eu e următorul lucru: aveam bilet pentru IR deci loc plătit. Mi-am schimbat biletul şi în loc de un tren, merg cu două, având o nouă schimbare la Bacău. Asta v-am spus deja. DAR de ce mama dracului m-a pus să plătesc suplimentar un loc? Credeam că din Bacău iau tot un IR dar se pare că nu. Am verificat online şi e regio ...deci fără loc.
Revin la concluzia mai veche: CFR-ul te fură pe faţă!
V-am ataşat şi o fotografie cu gara  Buzău....azi am fost rebel şi am încălcat regulă fotografiatului interzis în gări ..... Mă simt un infractor veritabil.

---

10:54 UPDATE 4 (că-i lung drumul):
Dintotdeauna m-am întrebat care-i logică din spatele numerotării locurilor în tren. În toţi aceşti ani am călătorit mult, am văzut multe feluri de vagoane so numerotării, dar nu am reuşit să le înţeleg logica. La unele vagoane am dedus algoritmul, dar mai apioi dau peste unele vagoane xarw sparg tiparul...şi nu mai înţeleg.
Poate e cineva printre voi care-mi poate explica DE CE NU EXISTĂ NICI O ORDINE FIREASCĂ ?
Între timp eu tot prin trenuri îmi duc veacul. Din păcate nu pot modera comentarii şi nici nu pot răspunde, dar vă mulţumesc frumos şi vă voi răspunde când ajung la PC. Iuliana, mulţumesc pentru că mi-ai înseninat ziua. E drăguţ să aflu că mi s-a dus lipsa! Voi reveni... Fiţi siguri de asta!

---

11:03 UPDATE 5:
Sunt în Mărăşeşti, unde aş fi fost acum 4 ore dacă nu plecăm pe ruta asta blestemată  prin Buzău. Să-mi fie învăţătură de minte! Mai bine mergeam de la Galaţi  la Roman prin Timişoara .. Măcar puteam spune că am călătorit prin locuri noi, că am fost în excursie, nu de nevoie

---

12:23 UPDATE 6:
Iată că mi-a fost dat să ajung şi la Bacău, să petrec timp şi în această gară.... În caz că vă era dor de mine, vă ataşez o poză. Nu e una din cele mai grozave, dar ăsta-s eu :D

A! Am schimbat titlul articolului cu ceva relevant :D iniţial era "Un început de săptămână minunat"

---

12:37 UPDATE 7:
Măcar cei de aici din Bacău au fost operativi şi au tras trenul mai devreme, aşa că nu stăm în piciaore până la oră 13:03 când va pleca.
Când voi ajunge acasă, poate, aranjez frumos articolul ăsta şi pun fotografiile în ordine, că aplicaţia pentru mobil nu-mi permite asemenea modificări

---

14:10 FINAL
În sfârșit, după 10 ore de când am plecat din cămin, am ajuns la domiciliu. Cum e posibil așa ceva? 250 Km în 10 ore... mai bine mergeam cu bicicleta, pe bune de nu! Aș fi ieșit mult mai câștigat, era mult mai mare recompensa și făceam și economie la bani.. doar că ajungeam pe la ora 15 sau 16, adică cu vreo două ore mai târziu. Mic dezavantaj față de câte avantaje ar fi fost :P

Sper că v-a plăcut acest articol ce s-a întins cam o zi întreagă... 

Dacă v-a plăcut tiparul, mai fac și cu alte ocazii :D Deci?

Bilă albă pentru google

A dispărut punctul!

Nu pricepeţi mare lucru, nu? 

Să vă explic: Dacă aveaţi o adresă de mail de genul nume.prenume@gmail.com (sau orice alte cuvinte separate prin punct), aceasta este acum identică şi cu adresa numeprenume@gmail.com, adică veţi primi şi mailuri trimise către aceasta din urmă.

Premiul de la Recolamp și BogalInitiative

Dragii mei, ziua de 21 mai a fost o zi foarte frumoasă pentru mine din mai multe motive, dar cel care a pus „cireașa pe tort” a fost momentul când am citit câștigătorii campaniei Recolamp și am constatat că am fost pe locul 2 (locul 1 în clasamanetul juriului).

Sincer, mi-a încheiat perfect ziua! Știți prea bine cât de mult îmi doream un smartphone, iar acum visul a devenit realitate :D

Nu am să mă mai lungesc prea mult în cuvinte, las clipul video de mai jos să vă arate ce am primit azi prin curier!

Premiile Inovației Românești

Pentru că în momentul de față, în România se face prea puțin pentru oamenii de valoare, pentru că mai mare succes ai în a-ți fi recunoscute meritele în alte țări, la diverse competiții decât la noi, anul acesta, compania 3M, care împlinește 15 ani de prezență în România, își propune să depună un efort pentru a promova inovația și inventatorii români începând prin această Gală la care, dacă ești inventator, te poți înscrie până la 31 octombrie.

Moment de respiro?

Weekend-ul acesta, ca și altele dinainte, am fost până acasă să rezolv diverse lucruri. Când spun „weekend” să nu vă imaginați că mă refer la două zile întregi (sau trei, cum e pentru unii) ci e vorba despre câteva ore, fiindcă ajung în Roman sâmbătă la amiază și plec înapoi la Galați duminică dis-de-dimineață.

Spre deosebire de alte dăți, din nu știu ce motiv, ieri cei de la CFR mi-au modificat ruta și în loc să schimb 2 trenuri, am schimbat 3, deci am făcut 7 ore și 15 minute pentru 250 km, de la Galați la Roman. Este trist, al naibii de trist! Am stat o oră în Mărășești și o altă oră în Adjud, dar încă nu am înțeles DE CE? Am mai mers la ora asta, sâmbăta, de mai multe ori, dar niciodată nu am avut 2 schimbări.

Felicitări pentru că reciclați becurile!

Cu siguranță vă amintiți că prin luna aprilie am apărut pe blogul meu un număr de 3 scrisori deschise. Aceste articole (scrisori) au fost redactate pentru campania de pe blogalinitiative, campanie pornită împreună cu recolamp.

Despre recolamp v-am mai spus și cu siguranță acum știți că becurile arse NU se aruncă la gunoi, ci se duc la reciclat. Voi, ca persoane fizice, trebuie să duceți aceste surse de iluminat arse la unul din centrele de colectare, de exemplu în cadrul supermarketurilor sau magazinelor care comercializează astfel de surse de iluminat. Pentru firmele și companiile mari, care produc o cantitate mare de astfel de deșeuri, recolamp a venit cu oferta gratuită de a colecta sursele de iluminat arse.

Eu am încercat să vă prezint câteva cazuri pe care le-am întâlnit în viața de zi cu zi și m-am adresat anumitor companii. Echipa recolamp a studiat articolele mele (și ale celorlalți participanți) și au răspuns individual. Sincer, sunt extrem de încântat de cum au răspuns și apreciez munca enormă pe care au depus-o în cadrul acestei campanii dar și în cadrul întregului proiect recolamp.

Ce am aflat, care sunt concluziile și ce mai e de făcut?

Vreau să fiu corespondent blogdefotografie.ro la Fotogenica '13

Ce înseamnă să fiu corespondent pentru blogdefotografie.ro în cadrul evenimentului Fotogenica 2013? 

Păi în primul rând să particip la eveniment, să fiu atent la ce se întâmplă acolo, să particip la workshopuri, apoi să scriu un rezumat, un articol pe blogdefotografie.ro despre cum a fost și ce s-a întâmplat. 

Pentru a participa la eveniment și a avea onoarea de a purta numele de corespondent blogdefotografie.ro, trebuie să câștig campania de pe blogalinitiative, o campanie organizată cu sprijinul celor amintiți mai sus, respectiv blogdefotografie.ro și fotogenica.ro.

Cum să... ștergi toate mailurile din inboxul gmail (video)

La solicitarea unei cititoare, am făcut pentru azi un nou tutorial din seria celor elementare.

Știu că mai am și alte cereri, nu le-am uitat, dar timpul îmi e limitat, iar acesta a fost unul pe care l-am putut face rapid de tot.

Zile din ce în ce mai pline

Dragii mei, iată că din nou vă scriu din tren. Se pare că doar în timpul călătoriilor găsesc timpul necesar pentru asta. Din păcate nu reușesc deloc să mă conectez la internet... o fi stickul, o fi PC-ul, o fi sistemul de operare, sau cel mai probabil e de vină cartela SIM. În fine, voi publica atunci când ajung acasă...

În altă ordine de idei, sunt cam rupt de oboseală. Asta nu e ceva nou. Noutatea e faptul că m-am angajat. Nu vă spun ce fac, ci doar că e un domeniu care mie-mi place de mult timp și în concluzie muncesc cu mare drag. Problema e că la început e mai greu, până intru în program normal de funcționare, în regim nominal, să zic așa.

Topul lunii Aprilie

Recunosc faptul că luna care a trecut, mai ales spre final, am cam lipsit de pe blog dar voi ați fost minunați și ați revenit pe aici, chiar dacă articolele ao fost mai rare.

Cu o destul de mare întârziere public acum topul celor mai activi dintre voi. Trebuie să ținem cont că luna asta a fost prima în care ați avut la îndemână noul formular de comentarii, respectiv cel de la IntenseDebate, așa că m-am bucurat de persoane noi printre comentatori.

Vă doresc Sărbători Fericite!

Dragii mei, vă urez Sărbători Fericite! Sper că sunteți acasă, cu familia, cu cei dragi, că vă simțiți bine și vă veți bucura de aceste două zile de sărbătoare. 

Dacă nu sunteți pe acasă, vă doresc să vă simțiți de milioane acolo unde sunteți, să fiți veseli și plini de optimism și să vă bucurați de acest timp ca să vă relaxați și să luați o pauză de la agitația zilnică.

Paște Fericit!

Eu pe blog mai rar, dar acum, de sărbători, nu puteam sta deoparte. Și fiindcă sunt zile libere, vin cu vreo două recomandări: prima muzicală, iar a doua video. Am vizionat un film vechi și minunat, care sigur v-ar place!

Mini-vacanță și un leu

Azi, 30 Aprilie 2013, a fost o zi  faină și productivă.

Zic asta fiindcă am reușit să rezolv niște probleme la facultate, am avut o ședință destul de productivă și cu mulți participanți, am rezolvat și o anumită treabă cu niște acte care trebuiau să fie trimise prin fax înainte de ora 16 și toate acestea la timp cât să prind și trenul spre casă, ceea ce nici măcar nu era planificat. Credeam că voi pleca mâine dimineață.