București Climb #2

Pentru că lucrurile bune trebuie să se întâmple măcar de două ori.

Ziua era vineri, (13.12.13) și rătăceam de nebun prin intersecția Obor, căutând drumul spre strada Baicului și implicit spre sala de cățărat, unde mă aștepta (deja de o oră)Radian.

Cum s-a ajuns aici? Stați să vă explic :)

Planul era simplu: merg la București ca să ne cățărăm la sală. Noi, adică subsemnatul, Radian și Sena :) Mda, l-am corupt și pe el să vină la sala de cățărat! Dar, fiindcă ei lucrează (că doar îs oameni serioși) dar și fiindcă sala deschide (de luni până vineri) de la ora 17:00  nu avea nici un rost să mă trezesc o dată cu găinile și să prind prima mașină spre București, ci am ales-o pe cea de la ora 9.40, ca să ajung la ora 16:00.

Părea simplu: la 16 ajung, o oră am timp să merg să las bagajul și să mă schimb, apoi să ajung să mă văd cu Radian și să plecăm la sală. Curat, simplu, ideal. Dar știm cu toții că idealurile nu se împlinesc, așa că datorită minunatului trafic de capitală și mai apoi datorită greutății bagajului, abia la ora 17 mă îndreptam spre apartamentul unde stă Sena ca să las bagajele și să mă schimb.

Radian m-a sunat chiar înainte să intru în bloc să mă întrebe pe unde sunt. Se pare că el era deja la sală. Din ce întrebări i-am pus eu pe drum, (nu-mi dau seama cum) a înțeles că trebuie să se grăbească și să fie la sală la ora deschiderii. Eu am fost total surprins de telefon fiindcă mă așteptam să mergem împreună, după ce ajungeam și eu în Obor. Așa că bagă tare Radule și fugi în Baicului!!

Dar metroul e metrou.. nu poate fi grăbit. Pe scurt, abia la ora 18 am reușit să ajung la stația Obor, iar de acolo alte peripeții. M-am învârtit vreo jumătate de oră numai prin acea mare intersecție până să-mi dau seama în ce parte să merg spre sală. Apoi a mai durat jumătate de oră până să ajung la cățărat. În final, dragul meu Radian a stat să mă aștepte două ore, când de fapt el anunțase în avans că nu poate sta prea mult la sală (doar de la 17 la 19), fiindcă avea planuri. 

Nu am stat prea mult pe gânduri ci m-am schimbat repede și ne-am pus pe treabă. 

Așa cum se vede în imaginea care deschide acest articol, traseele au fost schimbate recent la sală. Eu am început seara cu un 6A, traseu cu prize portocalii (cel din imaginea indicată). Am reușit să îl fac în întregime, deși a prezentat un oarecare grad de dificultate pe la a doua jumătate.

Radian a făcut un 5B (traseu portocaliu pe marginea stângă a panoului) și apoi a încercat.. de fapt am încercat amândoi, pe rând, traseul albastru 5C+ dar nu am reușit să-l finalizăm (Radian a urcat mai sus decât mine). Aș fi vrut să mai încerc, dar deja începea să se aglomereze sala și pe trasele respective au urcat alții. Ne-am mutat pe o altă porțiune de sală și am mai încercat alte trasee.

Nici nu știu când a trecut o oră și era timpul ca Radian să plece. El venise pe bicicletă, așa că am ieșit afară să facem o fotografie toți trei. Ea nu prea se vede, dar e acolo, vă garantez.

Sena a terminat munca mult mai târziu, așa că am avut de așteptat puțin timp singur prin sală. Cum spunea Radian, făcut-am cu schimbul: acum eu aveam să stau și să aștept singur :D.În timpul ce a durat să ajungă Sena, am mai încercat câteva trasee la liber (doar cât îmi permitea siguranța proprie, adică nu mai mult de 2 metri deasupra solului.

V-am mai spus că sala e destul de „ascunsă”. Deși apare pe google maps ca poziție, dacă nu știi pe unde să intri, o cauți mult și bine. A fost nevoie să dau indicații telefonice ca să nimerească locul exact, dar acum pentru voi și pentru toți cei care caută „cum ajung la sala de cățărat din Baicului?” am o imagine explicativă, pe care google maps nu ți-o poate da, fiindcă nu știe să traseze drumuri prin curtea halelor (că asta e acolo):

Altfel spus, din Baicului, se intră pe strada Sergent Nicolae Culea și se merge până la capătul acesteia. Acolo, pe stânga este un banner „Vertical Spirit”. Intrați pe poarta metalică în curtea halelor. Mergeți drept înainte și chiar când ajungeți la capăt veți vedea alt banner (ca să vă confirme că sunteți pe drumul cel bun). Imediat pe dreapta veți găsi ușa de intrare în sală.

E destul de simplu. Mai lipsește poate un banner la intersecția Baicului cu Serg Nicolae Culea, dar asta e!

După ce a venit Sena am mai urcat de câteva ori fiindcă era deja destul de târziu. Mai întâi am luat ceva mai ușor, ca să se acomodeze și el cu filatul și cu ce anume se întâmplă acolo, apoi am trecut la chestii mai complicate:

Traseul de care am fost mândru a fost ultimul prezentat în clip (partea stângă a cadrului, prize roșii). Nu știu exact ce clasificare are, fiindcă nu l-am mai fotografiat. Avea sus o parte destul de grea pe care nu am reușit să o finalizez, dar am avansat destul de mult (vezi foto mai jos). Data viitoare, deși sigur vor fi alte trasee, sper să reușesc ambele trasee, adică atât ăsta roșu cât și cel portocaliu de la care am căzut de fiecare dată când am urcat.

Nu am mai filmat, dar înainte de toate acestea am făcut integral, traseul cu prize mov din partea dreaptă:

Dragilor, cam asta a fost și a doua ieșire la cățărat, aproximativ la o lună distanță de prima. 

Următoarea e la ani lumină distanță... ;)

Calde salutări vă transmit! Să ne revedem / auzim / citim cu bine!