Cum vă petreceți ziua?
Ați dormit până târziu?
Ați servit micul dejun?
Aveți planuri mari pentru restul zilei?
...eu voi fi plecat la pedalat.
Weekendul trecut mi-am permis aroganța de a-mi aduce bicicleta în oraș. Simțeam o nevoie acută de a pedala, de a face mișcare și de a economisi banii consumați pe autobuze și microbuze. Dacă vremea ar fi fost altfel, aș fi venit călare tocmai de la Roman, ca data trecută, dar cum în orașul natal și cam pe jumătate din drumul până la Galați era încă iarnă nu am putut face asta. Cum nici mașină nu am, iar microbuzul a fost anulat, singura variantă disponibilă a rămas preaminunatul CFR.
M-am documentat de pe site-ul regiei de transport și am aflat și despre tarifele practicate pentru biciclete. Se pare că pentru trenul InterRegio poți lua bicicleta doar dacă există loc special amenajat, și bineînțeles trebuie să plătești o taxă de 10 lei. Pentru Regio taxa e de 5 lei și nu contează dacă există spațiu amenajat, dar trebuie să nu încurci restul călătorilor.
Mai era și opțiunea cu nașu', practicată de mulți, dar cum eu sunt un „conformist” și dacă aflu o regulă mi-e foarte greu să o încalc.. am decis să-mi cumpăr bilet. Dar cum până la Galați trebuie să schimb două trenuri, a trebuit să plătesc două taxe de bicicletă.
Cât despre loc în tren, fiind Regio, n-am avut absolut nici o problemă, spre surprinderea mea a fost loc berechet primul tren avea un vagon mai ciudat (lipsea toaleta deci era mult loc). Din păcate, de când telefonul meu s-a stricat, nu mai am nici măcar acea cameră penibilă la dispoziție, iar EOS-ul era la Galați, deci nu am nici o fotografie cu vagonul respectiv :). În al doilea tren, având în vedere că vagoanele erau ca la tramvai,
Acum, revenind la ziua de azi, vă spuneam că voi fi plecat la pedalat. Planul era simplu: pedalare până pe Măcin și înapoi... așa o tură de deschidere a sezonului. Am anunțat tura pe grup, dar cum vremea se anunța cam neprietenoasă, nimeni nu s-a înscris.
Așadar schimbăm planul și voi pleca singur, habar n-am unde, peste vreo câteva ore... Mă sui pe bicicletă, la nevoie pun pelerina de ploaie pe mine și am plecat!
***
E trist să afli că unii prieteni dispar atunci când nu le convine ceva, deși tu le-ai stat alături și când lucrurile nu erau așa cum îți conveneau. Dar, lumea e plină de surprize... Cred că problema e că unii nu înțeleg ce e aia prietenie. Prietenii adevărați sunt cei care rămân aproape și la bine și la greu, nu? Restul sunt, sau, au fost cunoștințe, așa că ce rost are să consum litere pe aici?
No bine, asta nu era în subiectul de azi... dar ceva mi-a atras atenția chiar înainte să termin de scris. Nu, nu era ăsta subiectul de azi. Azi trebuie să ne simțim bine, că e duminică! Azi voi pedala :D
Spor la pedalat și să prinzi vreme bună!
ReplyDeleteDacă eram mai aproape de tine, te însoțeam la pedalat cu cea mai mare plăcere. Nu am mai mers de ceva vreme cu bicicleta și îmi e dor să fac asta.
Mulțumesc Florin. Spre bucuria mea, vremea a fost acceptabilă. Încă umed de la ploaia de ieri, m-am stropit puțin de noroi, dar a fost fain.
DeleteAm pedalat şi eu azi. Prin casă :)) Bineînțeles că nu se compară cu un pedalat adevărat, dar e mai bine decât deloc.
ReplyDeleteDa, e bine și așa. Dar azi a fost duminică, nu aveai program de plimbare pe faleză?
DeleteM-ai prins, n-am fost pe faleză, dar m-am străduit să compensez cu stepperul şi bicicleta. Totuşi, nimic nu se compara cu urcatul scărilor adevărate.
ReplyDeleteA! păi.. nu încercam să te prind :D
DeleteNu mai știu cum mi-am petrecut ziua, ceva pe-acasă cred :)
ReplyDeleteTu mă tot tentezi cu povești cu biciclete. Acum ai plasat-o și într-un context inedit, pe tren :)))
Am învățat să fiu foarte reticentă când vine vorba de a-i considera pe oameni prieteni, în adevăratul sens al cuvântului, deși la nivel de comunicare îl folosesc mai des, e mai ușor decât să te apuci să explici care e relația de fapt acolo. Cred că îmi sunt dragi și simpatici mulți oameni, dar prietenii sunt puțini. E bine să ai asta clar în minte..
Da... oamenii, cei mai mulți, tind să dispară când lucrurile nu sunt așa cum au vrut ei să fie. Și adevărul e că puțini sunt dispuși să stea în preajma cuiva care are probleme și a dat de greu. Ce mă surprinde e faptul că mai nou chiar se încurajează chestia asta, chiar prin acele cărți de dezvoltare personală, sub aparența unui mesaj pozitiv și ok.
Da, ți-am zis că am să fac tot posibilul să te tentez :D
DeleteSe pare că mai multe ai avut de spus despre acel mic mic PS :P
Cum adică se încurajează? Adică dai un mesaj pozitiv dacă atunci când ceva nu e bine abandonezi prietenii? Fain... faine cărțile astea :P
Păi m-am lungit la ps :)) Nu era planificat.
ReplyDeleteAdică se promovează mult ideea că să eviți sau chiar să îndepărtezi din viața ta persoanele negativiste, să te înconjori de oameni veseli, optimiști. Ceea ce, ca idee, la suprafață, e ok. Dar nu, nu e. Ai putea să ajuți persoanele alea din viața ta care sunt negativiste, nu să le scoți din viața ta pentru ACEST motiv. Poate au o perioadă mai grea, poate chiar au motive să fie așa și nu știu cum altfel să se raporteze la viață, momentan.
E o viziune egoistă, după părerea mea. De-asta zic, practic societatea actuală ne încurajează să fim prieteni doar când totul e bine și ok și să ne evităm cunoștințele/prietenii dacă nu sunt optimiști și nu ne aduc nouă bucurie și zâmbete.
Nu e un lucru rău că te-ai lungit :D
DeleteDa, e și asta o idee.. să alungi ce nu-ți face bine, dar nu cred că e corect. Dacă toată lumea ar face asta am ajunge să fim foarte singuri și triști. Adică dacă mie îmi e rău acum și tu ca prieten fugi fiindcă-ți stric veselia, atunci cânt ție-ți va fi rău n-am să fiu nici eu acolo... deci vom fi niște creaturi singure.
Da, fie încerci să-l ajuți, fie, dacă asta dorește, să-l lași în pace dar să continui ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nu știu cum pățești tu, dar eu am momente când pur și simplu nu mai vreau nimic... dacă am chef de destăinuiri o fac, dacă nu trebuie să ignori acel aspect și să te comporți normal în toate celelalte privințe. Eu îmi revin ușor, ușor :P
Nu știu dacă am fost destul de clar :P
Destul de clar :P Eu sunt mai mereu așa. Când sunt supărată, prefer să nu mă bâzâie cineva în legătură cu asta. Mai degrabă cum ziceai tu, să se comporte normal - asta mă ajută să ,,ies” și eu puțin din gândurile mele. Dar vreau să știu că, în caz că simt nevoia să vorbesc, să mă destăinui, prietenul acela e dispus să mă asculte. E simplu :) Doar că unora le e greu să facă oricare din astea două lucruri :))
DeleteOfftopic: o steluță colorată pentru schimbarea fotografiei din stânga-jos :) E mai ok, e o ,,distanțare” optimă :)