Mai am parte și de surprize

Nu mai știu exact cu cât timp în urmă, cred că a trecut o lună sau două, m-am decis să plec acasă, la Roman, cu un tren care pleca din Galați pe la ora 14:30, bineînțeles, cu schimbare la Mărășești. Pe ruta asta Ro-GL nu am prea multe variante, iar asta era cea mai convenabilă pentru plecarea de după-amiază. 

Am regretat enorm decizia fiindcă am nimerit într-un tren format dintr-un singur vagon. Da, ați citit bine. Era un singur vagon (până la Mărășești) că de acolo luam IR care e mult mai comod. Problema nu era doar că era un singur vagon ci că la această oră, în cursul săptămânii (era vineri) trenurile sunt încărcate cu navetiști, adică acei muncitori care stau în satele de pe lângă oraș dar muncesc la oraș și toți acei copii care studiază la școlile, liceele și facultățile din oraș. Pe lângă ei, mai erau și noi,
călătorii obișnuiți, ocazionali.

Problema cu navetiștii ăștia e că, deși ei merg una / două sau cinci stații, se simt „ca acasă” așa că ocupă toate locurile și eventual rezervă și pentru alții, așa că nu ai unde să mai stai. M-am învățat cu asta, așa că aștept în picioare până pleca fiecare la mă-sa acasă și eliberează trenul.

Am plecat deci, din Galați, cu un tren plin de oameni și omuleți.... Stăteam pe hol, la ușă. Au mai urcat apoi și doi indivizi de etnie dar ei s-au îngrămădit și au intrat pe holul vagonului, nu au stat la ușă. După Galați (gara mare) mai trece trenul prin două stații până părăsește cu adevărat aria orașului, așa că pe la a doua stație, Barboși (ieșirea din Galați) trenul a devenit arhiplin. Mai mult decât atât, aici au urcat câteva pirande cu 10mii de saci și sacoșele și a umplut holul de la ușă, unde mă aciuasem eu cu gențile mele.

Acum nu era vorba de rasism sau de orice altceva, dar a trebuit musai să plec de acolo și să mă îngrămădesc pe holul compartimentului. Practic toți cei care eram la ușă am fugit în mai puțin de un minut după ce a pornit trenul și s-a închis ușa. Dragii mei, în așa hal puțea în acel capăt de tren unde au urcat individele, că nu puteai să reziști decât să nu ai nas.

Ne-am liniștit puțin pe holul respectiv, ne dădeau ghionturi controlorii când treceau și am stat destul de incomod, dar cel mai cumplit era când deschidea cineva ușa ca să intre sau să iasă, că tot mirosul intra și el. Sincer vă spun, am mai călătorit la îngrămădeală când mergeam cursa Iași-Roman, am stat în picioarele ca sardinele, dar în halul ăsta n-a fost niciodată. Dacă vă imaginați cum se înghesuie pensionarii la deschiderea unui supermarket care are nu știu ce oferte la deschidere.. așa de înghesuiți eram în tren, dar tot mai cumplită a fost experiența asta..

Atunci mi-am zis că n-am să mai plec niciodată cu acest tren, dar iată că nevoia te obligă, și când n-ai mașină personală și nici microbuz nu există, când dimineața ești ,la școală apoi la muncă dar seara trebuie să fii în altă localitate... trenul e singura opțiune existentă, nu o opțiune.

Așadar iată-mă din nou în tren, din nou la ora 14, din nou plin de navetiști, dar de data asta mai multe vagoane. Eram în gară, pregătit fizic și mental pentru o experiență similară celei anterioare, dar speram să nu fie așa. Din fericire, am fost norocos. De data asta am prins și loc de stat jos, și e un vagon cu priză. Mi-am scos deci laptopul și am început să tastez fiindcă îmi era dor.

Îmi era dor de voi și de blog, pentru că în ultima vreme n-am mai avut timp de blogging, nici de scris nici de citit. De data asta trenul are mai multe vagoane, iar acesta in care stau e model nou, e comod, are din fabricație aer conditionat și prize.. de fapt prizele m-au determinat să scot laptopul și să scriu.

La plecare totul funcționa.. așa că voiam chiar să-i laud (vezi titlul) dar nici nu am reușit să termin de scris articolul că s-a luat curentul de zece ori, nici măcar iluminatul nu a fost constant când am trecut prin tunel, iar aerul condiționat.... a fost funcțional doar la ieșirea din fabrică.. că ai noștriu sunt prea proști să-l pună în funcțiune, sunt prea nepregătiți.. sunt adepții „las-o bă că merge-așa”. Era ora 14:21, trenul fluiera plecarea, iar tehnicienii șurubăreau panoul de control... bineînțeles că n-au  pornit AC, dar au coborât înainte să plece trenul. Acum noi ne dăm sudoarea prin vagon.

Priza încă nu s-a trezit.. cred că nu mai prind curent până la următorul tren (am schimbare în Mărășești, aproape o oră) așa că mai bine public acest articol înainte să moară bateria.

Vă salut călduros, și poate reușesc să mai public ceva zilele astea, mai ales că vine mini-vacanța de 1mai :D