 |
| foto source via google image search |
Cei mai tineri dintre voi nici nu au auzit de el, dar o bună parte a copilăriei mele am petrecut-o visând la aventurile lui MacGyver. Era un serial la TV și mă uitam cu cea mai mare atenție, captivat de acțiunea filmului.
E vorba despre un altfel de super-erou, un om extraordinar de isteț, învățat, descurcăreț, spontan, curajos, care rezolvă orice problemă și care poartă mereu asupra sa un briceag multifuncțional. Având aceste abilități e imposibil să nu găsească soluție la orice problemă întâmpinată. Deși protagonistul știe la fel de bine să primească sau să dea cu pumnul, filmul nu se bazează pe aptitudinile da bătăuș ci intriga se rezolva datorită cunoștințelor, istețimii și a briceagului minunat.
Undeva adânc în mintea mea de copil acest personaj s-a întipărit, și a devenit în scurt timp un model. Cine nu ar vrea să fie atât de descurcăreț, deștept, bun în foarte multe domenii, frumos, cu părul în vânt și cu un așa briceag? De la el mi se trage pasiunea asta pentru cuțite / briceaguri / scule multifuncționale de buzunar.
Și ce generic avea filmul...și ce coloană sonoră...și ce vremuri erau!! Pauză de melancolie:
Mic fiind mă uitam cu jale la briceagul unchiului meu (om de munte în tinerețe). Chiar dacă nu era la fel ca cel a lui MacGyver....era un briceag cu lamă, lingură și furculiță; e drept - mă încânta, nu era aceeași chestie dar voiam unul al meu. Ce nu aș fi putut face eu cu un asemenea briceag? Aș fi fost de neoprit! Visam să fiu alături de MacGyver în aventurile lui, să vin eu cu soluția salvatoare, să am și eu briceag pe care să i-l împrumut când al său era confiscat de teroriști...
Timpul a trecut, serialul fiind vechi a dispărut din grila de programe, copilul a crescut și a ajuns la liceu...
Nu a durat mult până să am banii mei, strânși bineînțeles din banii de pachet, diferite ciubucuri sau colindele de sărbători. Am dat fuga la un magazin de articole sportive unde văzusem eu astfel de cuțite minunate și mi-am cumpărat un briceag. Nu pot să vă explic ce drag îmi era....nu era roșu și frumos ca a lui MacGyver, nu avea aceleași componente, dar era primul meu briceag. Un briceag complet metalic și strălucitor, pe care îl purtam mereu cu mine, exact ca eroul meu, singura diferență era că nu se întâmpla să îl folosesc ca să salvez lumea.
Fiindcă mă jucam cu el chiar și când mergeam de la o clasă la alta, într-una din zile de iarnă, la liceu, în timp ce mă deplasam dintr-un corp într-altul am pierdut briceagul în zăpadă. L-am căutat în zona în care îl scăpasem, dar nici vorbă să dau de el. Bineînțeles că m-a întristat acest lucru și drept urmare, după sărbători mi-am cumpărat altul.
Ăsta nu mai semăna nici pe departe cu briceagul minune, dar era cu adevărat o sculă multifuncțională de buzunar, și faptul că avea și o husă, îl făcea perfect de purtat la curea, nu în buzunar. Nu cred să fiu fost zi în care să nu îl am la mine, deși e destul de greu.
În primăvara următoare mi-am recuperat briceagul când s-a topit zăpada. Dacă îmi amintesc corect, nu eu am fost cel care l-a găsit ci bunul meu prieten Cip, care îmi cunoștea tristețea ... de fapt îmi cunoștea majoritatea problemelor și secretelor :) (Ce vremuri, nu Cip?). Acum aveam un briceag în plus, dar fiindcă și tata voia unul, i l-am dăruit lui pe cel vechi. Deși a supraviețuit topirii zăpezii, nu era ruginit, așa cum ați crede, deci era încă folosibil (că doar e din inox, nu?).
Noul briceag nu era ceva foarte scump nici la vremea aia, deci din punct de vedere calitativ, lasă loc de mai bine, dar mi-a servit mult timp. Eram și mai încântat când am văzut că și cei la MythBusters aveau unul similar (pe vremea aceea echipa era formată doar din Jamie și Adam).
Ba mai mult, am niște poze din timpul clasei a 12-a făcute de Mircea în care se vede clar că pe sub tricou, la centură, purtam ceva....nu, nu era un pistol :D.
Mulțumesc Mircea, că mai apar și eu prin pozele din liceu!
Poza cu „patentul” despre care vă vorbesc e abia făcută, deci vă dați seama că încă îl mai am și îl mai folosesc deși s-a cam rablagit. Nu plec la drum fără el, mai ales dacă e vorba de plecat pe două roți. Cea mai importantă folosire a sa pe care mi-o amintesc acum a fost pățania din 2007, când am plecat pe biciclete până la Bârnova (Iași) cu bunul meu prieten Cristi. A fost o tură palpitantă de o zi. Mă mir că nu am scris despre ea....mare păcat. La un moment dat, în mijlocul dealului, prin pădure, am băgat de seamă că roata din spate atingea cadrul. Am oprit, am coborât și mare mi-a fost surpriza să constat că mi se slăbise una din piulițele care strâng axul pe cadru. Cum nu aveam nicio cheie la mine era cam imposibil să strâng roata. Soluția salvatoare a fost folosirea patentului pentru a strânge piulițele. Am mers fără probleme tot drumul înapoi. Oho..ce amintiri mă încearcă și acum....dar poate vă povestesc cu altă ocazie acea tură în care am rătăcit pe dealuri o zi întreagă.
De MacGyver am cam uitat, dar mereu salivez la vederea cuțitelor, mai ales cele elvețiene, care sunt, cum s-ar zice „de la mama lor”. Adi are niște cuțite faine tare din Elveția. Avea unul mic, multifuncțional și am stat mult să îl admir. Atunci am aflat de existența scobitorii și a pensetei. El îl ținea la chei deci mereu la îndemână. În ultima vreme nu l-am mai văzut, datorită faptului că a primit recent unul nou, un briceag cu o singură lamă, dar de mărime considerabilă și care are sistem de blocare. Mult mai bun pentru nevoile de camping, fiindcă poți tăia mai ușor chestii mari.
De asemenea mereu mă atrag magazinele care comercializează asemenea cuțite....
”Nu, nu, doar mă uitam, mulțumesc”
Ei bine, MacGyver a revenit în mintea mea ca o dulce amintire, ieri, când vedeam cadoul primit de sfântul Andrei:
E o chestie pe care o fac involuntar când am în mână un briceag: verific poziționarea lamelor.Vedeți voi, în mintea mea...undeva în subconștient, a rămas dorința de a avea un cuțit ca a lui MacGyver, și singurul mod de a verifica dacă seamănă sau nu e să văd poziția lamelor. Nu știam eu pe vremea aia de Victorinox, sau de google sau măcar de internet nu aveam de unde să aflu ce cuțit are, iar cu timpul am uitat de eroul TV, a rămas doar pasiunea pentru cuțite.
Într-unul din episoade, omul cel rău, după ce îl lasă inconștient fură briceagul lui MacGyver și răpește pe cineva drag (acum vă povestesc strict din amintiri, nu m-am documentat să văd exact ce episod era sau pe cine răpise, dar cred că era o femeie). Ei bine, eu eram îngrijorat tare fiindcă eroul meu nu mai avea cuțitul...era ca Batman fără accesorii, ca Superman fără super...și mă întrebam oare ce va face. Dar infractorul voia să fie găsit, pregătise o capcană, și ca indiciu, undeva într-o pădurice înfipse briceagul în așa fel încât să indice drumul (spre o mină abandonată). Erau scoase ambele lame, cea mică înfiptă în copac, cea mare indicând drumul, cam așa:
Vedeți voi, acum am și eu în sfârșit cuțit ca a lui MacGyver. Părul pot să îl las să crească, iar de frumos...urât nu sunt, deci ....mai am nevoie doar de cunoștințele lui și pot spune că mi-am atins scopul în viață....
Sunt cu un pas mai aproape de un vis vechi de ani de zile....și nimeni nu știa despre asta...
Dacă tot m-a stârnit, dorința mea acum e să fac rost de toate episoadele, să le revăd și să îmi amintesc de vremurile când eram puști. Oricum nu le-am văzut pe toate atunci.... Incredibil cum un simplu cuțit stârnește atâtea amintiri...Long live MacGyver!
Și dacă întreg filmul a fost de fapt o reclamă subliminală pentru Victorinox (despre care habar nu aveam până nu am văzut cuțitul lui Adi) atunci să știți că a funcționat!! Sincere felicitări!
Chiar și așa să fie, tot rămân un mare fan!
Am mai primit un cadou ieri, tot neașteptat...un breloc pe care îl voi adăuga la colecția existentă.
Vă promit că am să postez un nou articol cu acea colecție, să vedeți ce am mai adăugat :)
Și fiindcă nu îmi place să zic la mulți ani de ziua numelui și nici corespondent în limba română nu este, eu urez:
Happy Anniversary Andrei,
Happy Anniversary Andreea
(adică mă zgârie pe timpan să zic ”aniversare fericită”).Să nu uit de sărbătoriții din online (pe care îi știu eu):
De asemenea mulțumesc tuturor celor care mi-au transmis urări cu ocazia sfântului de ieri, fie ele prin viu grai, sms, telefon, mail sau blog. (Mircea a fost primul, că era la mine marți la miezul nopții, lucram la niște proiecte)
VĂ MULȚUMESC!
de la mine,
numa' bine
No comments:
Post a Comment
Atenție: Este activată moderarea comentariilor pentru articolele mai vechi de 10 zile!