Sub Carapacea de RaC

Totul a pornit de la nevoia mea de evadare. Nu aveam de gând să las să treacă luna decembrie fără încă o tură pe munte, și Ceahlăul era destinația cea mai plauzibilă fiindcă știam trasele, era destul de aproape, și era o excursie în care puteam antrena și pe alții. Mai apoi în urma unei discuții pe messenger, am aflat că Mihai vine în țară de sărbători și vrea să meargă pe Ceahlău după Crăciun. Îmi convenea perioada, și muntele așa că a rămas stabilit să plecăm, urmând ca detaliile să fie fixate când intram în vacanță (pentru că discuția și planul de mai sus se întâmplau pe la începutul lunii).

Mai ales acum, în sezonul rece, te găsești la un moment dat nevoit să dai jos haina și, în lipsa unui cuier, să o așezi pe o anumită suprafață. Am întâlnit des un obicei al oamenilor legat de așezarea hainelor. Fie că se întâmplă în tren, sau în mașină, sau la cineva în vizită, există tendința unora de a întoarce haina pe dos înainte de a o așeza pe o suprafață necunoscută, o suprafață ce e posibil să fie murdară. Evident, facem asta pentru a nu murdări veșmintele, pentru a nu ieși apoi în lume cu haina murdară, să nu fim de râsul lumii. Dar dacă se presupune că o anumită suprafață ar fi prăfuită ori murdară, de ce să murdărim interiorul hainei? Asta nu înseamnă că mai apoi murdărim și ce purtăm pe sub haină și eventual propria piele? Adică e mai ok să murdărești ce ai pe interior, să te murdărești pe tine sau să iei diferiți microbi (vorbind aici de cazul cu trenul) decât să murdărești exteriorul, care, fie vorba între noi, ar trebui tocmai să ne protejeze? Se pare că da, și...

LE: S-au dat toate! Știți că în septembrie am început să dau cărți . Aveam multe și toate își căutau o casă, dar, de atunci și până acum, unele au reușit să își găsească. Acum, în finalul anului, vă prezint ultima actualizare a listei, și din nou, îi prezint pe cei care au primit cărți

Se pare că data trecută  trecusem prea repede pe stradă, și îmi scăpase din vedere un bec puțin mai ascuns. L-am găsit marți când plecam în oraș și, le-am dus pe toate patru la reciclat. M-am înșelat, Kaufland nu primește becuri ci doar baterii consumate, dar am avut norocul să le dau la LIDL. Plecasem la Kaufland fără să iau becurile și văzând că lipsește cutia de colectare m-am bucurat că nu le-am cărat degeaba. Spun că am avut noroc, fiindcă LIDL e mult mai aproape de unde locuiesc. Acolo, la ieșirea de la casele de marcat, sunt două cutii: una pentru baterii și una pentru becuri arse. Vedeți? Acum chiar poți recicla, trebuie doar să vrei! Sau, cum spunea Alina de la umbrela verde nu e de ajuns să vrei ci trebuie ca  voința să se transforme în gest .

Cei care mă știu, cunosc faptul că eu nu sunt petrecăreț... ba chiar evit pe cât posibil participarea la evenimente gen aniversări, onomastici, petreceri, nunți, botezuri, mese festive... nu mă simt în largul meu. Sunt și cazuri speciale, când e vorba de prieteni apropiați, cunoscuți, oameni dragi ... Dar în principiu, eu NU... nu sunt sufletul petercerii, nu mă simt bine printre necunoscuți, nu merg în cluburi, nu merg în discoteci.... dar

De vreo câțiva ani, au fost înlocuite acele becuri mari și luminoase, gen neon, cu niște lămpi ce produc o lumină caldă, galbenă, mult mai slabă, deci mai economică. Chestia asta nu s-a întâmplat numai în Roman (era pe vremea liceului) ci în foarte multe orașe ale țării. E vorba de economia energiei electrice. În loc de două becuri puternice pe străzi, au fost puse mai dese și mai slabe. La lumina lor nu poți „alege orezul” dar fiindcă sunt la fiecare stâlp, se asigură un iluminat stradal eficient. Problema e că becurile astea se cam ard. Sau, uneori mai vezi câte un stâlp clipind. Stă aprins....se închide, apoi iar se aprinde și tot așa. Becurile de care este vorba, becurile cel noi sunt astea:

 Acesta este felul meu de a vă ura Sărbători Fericite ! Sincer să fiu, de ceva timp, pentru mine, sărbătorile nu mai înseamnă mare lucru. E doar o vacanță, câteva zile petrecute acasă, somn de voie, alte proiecte de terminat și mici vizite pe la amici... adică pe la Sena. Dar voi, cei care savurați aceste sărbători și țineți morțiș să trimiteți mail-uri și sms-uri cu tot felul de urări, celor care în acest moment butonează telefonul tastând un sms ce va fi trimis în masă la toată lista de contacte, vouă, tuturor, vă transmit CRĂCIUN FERICIT, fiindcă eu nu!

Când e vorba despre un băiat și apare o fată extraordinar de frumoasă și deșteaptă, chiar dacă inițial nu se suportă unul pe altul, cu siguranță la un moment dat cei doi ajung împreună. Și după toate obstacolele, după toate greșelile și relațiile nereușite, când în final cei doi își declară dragostea nemărginită ... e minunat! Când totul e minunat, lumea e fericită, împlinită, îndrăgostită, declarațiile profunde sunt făcute, viitorul nu poate fi decât senin... e perfect. Când totul e perfect... unul din ei moare! Bottomline: Reach for perfection, but don't touch it. It will most likely kill you!   de la mine,  numa' bine

Sunt în drum spre Iași, în tren. E drept că voi posta acest articol mult mai târziu, dar acum, când tastez e joi, ora 6 dimineața și sunt plin de nervi. Ok, să o luăm cu începutul. Din Galați spre Iași am mai mers de câteva ori; la început cu microbusul... că eram învățat deja de la călătoriile spre Roman, dar  în scurt timp am descoperit trenul accelerat care, pe lângă faptul că se încadra în același buget prezenta minunatul avantaj de a fi comod, semi-compartimentat și dotat cu prize.

 E atât de trist să ajungi duminică seara acasă, după o ieșire pe coclauri și cățărări printre bolovani... după o zi în care să nu ai nimic la care să te gândești decât vârful ce urmează să îl urci de-a lungul traseului. Să te întorci la toate grijile lăsate în urmă, la teme, proiecte, muncă, termene limită, așteptări, dezamăgiri... e trist. Dar e atât de bine acolo, pe munte, fără nici un stres, fără probleme... e același sentiment care face concediile atât de dulci, sentimentul acela de libertate totală. E atât de plăcut să poți pleca undeva unde să te descarci. Îmi amintesc și acum, poate singurul moment în care am simțit cu adevărat gustul vacanței, al concediului... Era prin 2007 și primisem loc la o tabără la mare. Am plecat, și singura zi stresantă a fost prima, fiindcă așa sunt eu, un stresat... mă îngrijora cazarea; apoi după ce ne instalasem apăruse problema că voiau să ne supra cazeze.. of, of... dar toate astea au trecut și restul zilelor au fost mirifice. Nu av...

Mulțumită celor de la Creative Monkeyz (PUNCT COM) am descoperit Flyboard Zapata și am fost pe loc impresionat. În caz că nu știați, sunt un mare fan al giumbușlucurilor prin apă, că doar sunt rac, nu? Ok, ideea de a folosi un jet de apă nu e tocmai nouă, mai există și jetpack-ul pe care îl prezint mai jos, dar flyboard mă încântă mai tare fiindcă e similar cu zborul lui IronMan, singura diferență ar fi că nu are picioarele libere. Probabil ar fi fost mult mai greu să se echilibreze și să controleze mișcarea, dacă avea jeturi separate pentru fiecare picior. (observați cum printr-o minune PhotoShop-ească în imaginea de mai jos nu apare furtunul care alimentează jetpack-ul....) Flyboard Zapata poate fi conectată la un skyjet sau la motorul creeat special pentru ea (ambele versiuni sunt prezentate în clip. De asemenea există posibilitatea de a fi controlată din skyjet, de pilotul acestuia sau direct din aer, de utilizator, ultima variantă fiind mai scumpă...

Fiindcă nu am primit nici un răspuns apropiat, și fiindcă v-am făcut curioși, vă prezint mai jos un video care pune în paralel cele trei melodii despre care vă spuneam la începutul săptămânii .

Studenție ...colegu' Nu știu, ți se ridică inima în piept când un profesor ți se adresează, în mod natural și fără nici un fel de mișto, cu apelativul ” coleg ”. Mai ales să fie un profesor cu care nu ai socializat foarte mult, un profesor care nu te strigă pe numele mic, un profesor de la care nu te-ai aștepta... Adică să te trateze ca pe un egal, și să o afirme așa senin! Pentru mine, cel puțin, a fost o surpriză neașteptată și un compliment. Nu aș putea în vecii vecilor să mă consider egal cu vreun profesor, fiindcă oamenii ăștia sunt OAMENI, sunt foarte buni la ceea ce fac, sunt persoane care au trecut prin învățământul universitar ăla serios de acum 20 -30 - 40 de ani... Chiar dacă ți se pare că sunt ei mai „ramoliți”, că nu știu să umble cu tehnica asta modernă, la calculator, se încurcă poate prin word, sau mai știu eu ce motive găsești TU să te crezi mai bun, îți garantez că nu ești, și sunt mari șanse să nu fii niciodată! Apreciați-vă profesorii pentru ce...

 Am de ceva vreme o stare nedefinită... mai amintisem de asta în relatarea turei pe Măcin, dar parcă săptămâna asta e și mai evidentă. Sunt varză atât online, dar mai ales offline, unde e mai important. Dar fiindcă eul meu online e legat de cel offline am decis să-i fac niște modificări. Și mă refer la blog, bineînțeles.

Nu, nu e a mea... nu am ajuns la asemenea nivel... dar mai am timp! Afișul și informațiile sunt luate de pe  http://www.foto-magazin.ro  cu adăugare de diacritice Vino miercuri 14 decembrie 2011, ora 19.00 la CCSG, etaj. I pentru o întâlnire cu autorii: Simona Andrei și Șerban Tudor. Organizatori: Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați, Departamentul Cultural Artistic și Cenaclul "Ion Chiric", Dir.CCSG: ec.Ovidiu Ioan Manole, proiect în colaborare cu "Atelierele de Creație ale poetei Angela Baciu". Expoziția cuprinde 40 de lucrări așezate sub semnul senzualității bizarului. Fotografiile sunt alb-negru și color, lucrate în sistem digital, dar și pe film în maniera clar-obscurului. Perioada expoziței: dec 2011 - ian 2012. Află mai multe detalii vizitând sursa acestor informații ! de la mine,  numa' bine

Între 19 și 21 decembrie ești invitat la teatru ... (adică de Luni până Miercuri, săptămâna viitoare). Cine te invită? Păi  Primăria Municipiului Galați, Universitatea „George Enescu” din Iași, Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați, UNATC București Liceul de Artă din Galați UNESCO ITI și alte titluri de pe afișul din dreapta. Unde? La Teatrul Muzical „Nae Leonard” (strada Mihai Bravu, lângă Grădina Publică) și pe la Studioul de Teatru al Universității. de la mine,  numa' bine

Și vă spuneam, cu două articole în urmă (nu vă dau link), bucuros, surescitat, plin de entuziasm... în stare să mă sui pe pereți, că mi-am găsit cadoul de Crăciun. Nu?  Și atât de mult așteptam să vină ziua de azi... abia așteptam să fiu sunat ca să aflu când îmi va sosi... comanda. Am primit câteva telefoane azi, dar nu de la f64, nu legate de obiectiv. Dimineață primisem un mail care spunea că a fost preluată comanda și îmi furnizau niște date legate de agentul care a preluat comanda:

... familiar? ROCKa acestei săptămâni e o melodie extraordinar de dinamică, e una din acele melodii care mă face să dansez și să cânt ca nebunul... să bat ritmul din picior, cu mâinile în masă, genunchi și scaune sau cu degetele pe volan dacă sunt în mașină... Am auzit-o la radio prima oară și mi-a plăcut faptul că linia melodică e similară unei melodii mai vechi, doar că e mai ritmată... De fapt, nici nu am ascultat versurile prea atent până azi... în cap îmi sună tot versurile melodiei vechi. Nu vi se pare că sună a cover la acea melodie?? De fapt e greșit spus cover; e o adaptare lirică... se folosește linia melodică, dar sunt alte versuri. Sau o fi plagiere, și doar eu mi-am dat seama că e izbitor de asemănătoare cu o altă melodie? Cine îmi poate spune despre ce melodie vorbesc? Care e melodia originală?   Ia să vă vedem cunoștințele muzicale. Aștept comentariile voastre, cu răspunsul corect (că e așa de ușor...). Voi reveni cu o postare, s...

Vă spuneam într-un articol anterior că  dacă aș avea bani mi-aș schimba camera cu un 600D, dar am dat acum peste o ofertă mai bună...  Mai ales că a trecut reducerea zilei de care vă spuneam anterior...adică a trecut ziua și nu mai e la ofertă obiectivul. Tot e mai ieftin decât de obicei, dar nu mai e același lucru. Dar de ce să iau o cameră și obiectiv separat, când este pachet cu teleobiectiv inclus? Nu e o reducere mai mare astfel?

Prin vară am reușit, în sfârșit, să îmi iau altă cameră foto, după ce am fost nevoit să vând Pentax-ul cu care mă jucam anul trecut pe vremea asta. Spre deosebire de cea veche, camera asta are Life View  dar din păcate nu am decât obiectivul kit 18 - 55, pe când la Pentax aveam un frumos teleobiectiv de 200. Nu am îndrăznit să mă gândesc la achiziționarea unei noi lentile dat fiind faptul că nu aveam destui bani... dar am început să strâng pic cu pic și am tot urmărit forumurile și magazinele. Mă tot uit și după un blitz și alte accesorii pentru cameră... dar până acum nu am făcut decât un wishlist. În seara asta, într-o mică pauză de la cotidian am intrat pe f64 să mai admir puțin teleobiectivul pe care îl doresc... nu vă mai spun că-mi surâde și un prime de 50mm dar aștept să văd cum reușesc să fac rost de bani... poate, poate mă înnoiesc și mă echipez :D Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost obiectivul dorit...dar cum? de ce? că eu am intrat pe homepage, nu pe pag...

 Din legile (moderne) ale lui Murphy (atât de moderne încât abia le scriu) Timpul necesar listării unui document scade considerabil de mult dacă imprimanta e pornită și cablul USB este introdus în portul respectiv al calculatorului. de la mine,  numa' bine

În caz că nu e clar, vă dau și exemple (de explicat vă poate explica mai bine diacritica ) Scoate-ți degetele din priză! (ale tale degete) Scoateți și voi un nou număr al revistei?  ...să nu mai zic de virgulă și lipsa conjuncției „căci” ..sau  măcar un „că” ... de la mine,  numa' bine

foto source via google image search O hoo hoo de când nu am mai primit o leapșă pe care să o pot onora.... Dar iată că domnișoara Colorbliss , vrea să știe ale mele locuri de vis în număr de 5. Nu am să fac un articol foarte lung, ci am să las mai degrabă imaginile sau filmulețul să vorbească. Am stat și m-am gândit și până la urmă asta mi-a venit: sunt 5 locuri în care aș vrea să fiu... nu neapărat în ordinea pusă. Îmi dau seama că nu respect leapșa, ci mai degrabă am adaptat întrebarea funcție de răspunsul meu, dar sper să nu fiu pedepsit. Fără introduceri suplimentare, vă las cu cele 5 alese:

 De când cu lansarea mult lăudatului google+  au tot început schimbările. Deja știți că google, aparent simplul motor de căutare, a înglobat de-a lungul timpului și platforma de blogging de la blogspot și tot ce înseamnă YouTube. Da, google a devenit nu doar un motor de căutare ci un nume important în online prin gmail, google maps, picasa, google docs, google translate și google ads, adsense, google earth, bloguri, youtube, google chrome... mai vreți? Să mai zic de android și legătura dintre ele?

De azi ( că de la 1 nu am putut ) și până la finalul lunii ( cel puțin cât mai am net ) voi fi online, pe Messenger :D De ce? Unul din motive ar putea fi și vorbele spuse cândva de Mircea (fără să citez exact) : „ mai intram când puneai link la status, dar acum că nu mai ești pe mess, nici pe blog nu mai intru ” . Realitatea e tristă, nu? Ăsta dar și alte motive m-au scos din hibernare... momentan :) Cei ce nu înțeleg de ce anunț asta ar trebui să frunzărească astea . Later Edit: Se pare că mi-am amintit unul din motivele pentru care am renunțat la Y!Messenger. Pentru a înlătura toate erorile, am renunțat la ID-ul vechi... Pe mess mă găsiți de azi cu ID-ul radu_clapa Even Later Edit: Concluzia : Y! Messenger nu mă vrea.... Nu pot adăuga contacte, nu pot să îmi gestionez contactele.....Vedeți de ce era mai bine fără? Cred că voi renunța la el înainte să treacă luna... e prea mare bătaie de cap.. acum nici al doilea ID nu mai merge....nici dacă mă adăugați voi în listă.....

În secunda doi, după ce am publicat articolul despre Măcin , am închis laptopul, am împachetat și am plecat la gară. Pentru prima oară de când mă știu, călătoresc cu un troller, și deși îmi doresc de mult unul, acum nu cred că îmi voi mai cumpăra. E tare incomod de cărat și gălăgios de târâit. Adică, poate ziua nu e chiar atât de evident, dar pe timp de noapte, sau dis-de-dimineață cum e acum, face o hărmălaie de se trezesc și morții. Dar fie, am ajuns în stație și a oprit un nene cu troleul că i s-a făcut milă. Zic că i s-a făcut milă fiindcă nu își începuse încă tura, nici măcar nu avea afișat numărul cursei (o fi fost 102 sau 104?). nici nu a oprit în următoarele stații... ba chiar mă panicasem că nu a oprit nici în stația mea, și văzându-mi fața panicată m-a întrebat doamna care era în cabină cu el dacă vreau să ajung la gară. Am spus că da, și ca urmare a oprit troleul în intersecție, (unde nici măcar nu avea stație). A fost mai bine decât în stație, că era mai aproape. I-am...

Deși e la "o aruncătură de băț", deși de aproape trei ani sunt în Galați, încă nu ajunsesem prin munții Măcinului. Vorbeam anul trecut cu Vali și cu Edi de la etajul 1 să mergem după sesiune într-o scurtă excursie pe Măcin, mai ales că ei erau de prin zonă (dacă nu mă înșel, Edi e chiar din Turcoaia). În final nu s-a materializat nimic din tot planul. Pentru weekendul acesta nu îmi făceam planuri de călătorie, știind că probabil MecanTurist va pleca iar într-o tură lungă, așa că am mers la ședința de miercuri doar ca să mai dau ochii cu lumea și să aflu noutățile.

foto source via google image search Cei mai tineri dintre voi nici nu au auzit de el, dar o bună parte a copilăriei mele am petrecut-o visând la aventurile lui MacGyver . Era un serial la TV și mă uitam cu cea mai mare atenție, captivat de acțiunea filmului. E vorba despre un altfel de super-erou, un om extraordinar de isteț, învățat, descurcăreț, spontan, curajos, care rezolvă orice problemă și care poartă mereu asupra sa un briceag multifuncțional. Având aceste abilități e imposibil să nu găsească soluție la orice problemă întâmpinată. Deși protagonistul știe la fel de bine să primească sau să dea cu pumnul,  filmul nu se bazează pe aptitudinile da bătăuș ci intriga se rezolva datorită cunoștințelor, istețimii și a briceagului minunat. Undeva adânc în mintea mea de copil acest personaj s-a întipărit, și a devenit în scurt timp un model. Cine nu ar vrea să fie atât de descurcăreț, deștept, bun în foarte multe domenii, frumos, cu părul în vânt și cu un așa bri...