Sub Carapacea de RaC

 "Indiferent de ce ţi-aş spune, indiferent de ce aş face, nu vei putea vreodată să îmi împărtăşeşti punctul de vedere" Există momente când îţi doreşti atât de mult ca cei din jur să vadă lucrurile aşa cum le vezi tu. Uneori reuşeşti cu uşurinţă, când e vorba de ceva simplu, alteori reuşeşti cu argumente bune, dar sunt ipostaze când indiferent de câte argumente aduci sau câte discursuri faci nu reuşeşti ca interlocutorul să vadă prin "ochii tăi". Dar asta e de fapt imposibil ... nimeni nu poate vedea cu adevărat din punctul tău de vedere fiindcî nimeni nu are aceleaşi sentimente, aceleaşi gânduri sau aceleaşi trăiri ca tine. Pot exista doar oameni care par să înţeleagă, pot exista oameni care să te mintă că "înţeleg perfect" dar de fapt nimeni nu o face. Toţi suntem absorbiţi de propriile păreri şi argumente. Tu ai putut spune cu adevărat că "înţelegi prin ce trece" o anume persoană - prieten/ă, iubit/ă, rudă, amic..etc. Poţi cu adevărat să ...

 Azi trebuia să fiu pe munte... vorbisem cu Mihai despre weekendul acesta, dar nu s-a mai realizat plecarea, pentru mine. Azi am lucrat, eu Geo şi Cici, am mai finalizat nişte chestii şi am terminat lemnul primit luni noapte (primim altul lunea asta.) Am mai progresat cu casa...e gata primul nivel (parterul), sunt puse grinzile şi osb-ul, podeaua e deci gata...am început azi nivelul 2 (etajul). După ce vine următorul transport de lemn vom continua pereţii. de la mine,  numa' bine

 Ce am mai făcut până azi? Păi pereţii sunt ridicaţi şi întăriţi, am placat cu un rând de osb, am făcut pereţii interiori, am pus centura de jur împrejur... Azi am pus cei doi stâlpi şi am început planşeul, reuşind să montăm cam un sfert din suprafaţa totală .. adică grinzile, că placarea se face la finalul acestei operaţiuni. Îmi pare rău că ieri am ratat întâlnirea HPM, voiam să mă duc dar eram prea mort de oboseală ..am preferat să dorm...şi nici azi dimineaţă nu m-am mai trezit la 5 să merg la SDT, am decis să merg în weekend acasă şi să duc atunci camera video. Cam atât de povesetit pentru azi, las pozele să mai vorbească...azi s-a suit şi Mircea pe casă (de fapt primul nivel)...încetişor, că aşa e la început, dar poate că până ajungem la acoperiş va prinde mai mult curaj şi vom avea un ajutor de nădejde acolo sus. Închei pentru azi... gata... masă şi vreun film înainte de somn... (azi am făcut duş cald... că a mers centrala - prin minune) de la mine,  numa' bi...

 Azi a fost prima zi de muncă adevărată la casa cea nouă. Adică, teoretic ieri a început "luna" mea de muncă la Iaşi. Dar înainte de asta să vă termin de relatat zilele anterioare. Joi am turnat betonul în curte pe sălciilor, a venit adi să ne ia dimineaţă apoi am terminat de spart betonul, de cofrat şi pe la ora 13 a venit betoniera. Din păcate a vărsat mai mult  beton şi ne-am trezit cu 1,5 metri cubi în surplus, pe care a trebuit să îi car cu roaba în "garaj" în timp ce adi şi geo întdreptau în curte. Din păcate nu am făcut poze atunci când a venit betonul (nici nu aveam timp fiindcă venea cu viteză şi trebuia întins. Aproape la final, când era ultima roabă de beton, Adi nivela porţiunea de la intrare iar Geo spăla asfaltul cu furtunul, eu am mutat roaba ca să pot aduna cu lopata resturile din stradă şi când am lăsat roaba din mână aceasta s-a rupt şi a căzut pe piciorul lui George, peste maleolă (ouşor). S-a uflat nasol atunci, şi acum a rămas cu o vânătaie s...

Azi a fost probabil cea mai obositoare zi de muncă. De dimineaţă a sosit osb-ul. Patru paleţi de osb, plăci diferite (trei grosimi). După ce am descărcat şi a doua maşină, ne-a dus Adi pe sălciilor unde ne-am apucat de treabă. Am debarasat ce era prin curte apoi am dărâmat toate fostele borduri şi plăci turnate din beton. După ce am cărat şi ultimele pietroaie ne-am apucat de fixat scurgerea pentru apă pe care am prins-o în ciment. Mâine urmează să cofrăm şi să turnăm apoi placa cea mare. Azi sunt poate cel mai obosit...îmi e somn de nu mai pot şi mă doare şi spatele, în zona coloanei cervicale...de la atâta OSB şi betoane...ne auzim mâine.. de la mine, numa' bine

a doua zi de muncă a început mai matinal, m-am trezit la 7.45, geo era deja treaz, m-am îmbrăcat şi am plecat pedalând spre oraş. A! mi-a dat adi mijloc de transport: cursiera lui proaspăt adusă din Franţa. Am ajuns la Adi, am luat micul dejun şi pe la 8.40 am început munca. Am continuat şlefuirea scândurilor, până pe la vreo 1 am mâncat şi apoi am demolat zidul ce era pe post de gard, făcând loc pentru noul gard. Am dărâmat, am curăţat, am montat dulapii apoi scândurile şi am terminat şi noi cu o mică ploaie în cap. După ce am terminat gardul am dus gunoiul şi ne-a dus Adi acasă. Azi surpriză: am avut puţină apă caldă la duş, adică:   RECE ..au..brr..r ece , apoi călduţ ...hmm...binişor...aaaaa...brrr... rece ! După minunatul duş am plecat în vizită la Cristi, i-am văzut casa în construcţie, am vizitat şi o casă la care a lucrat el, am mai discutat şi apoi am mers la el în garsonieră, unde a început petrecerea. I-am zis că eu nu mai pot sta fiindcă e târziu şi trebue să pl...

Iată că s-a terminat şi prima zi de muncă. Ieri am ajuns în oraş mulţumită lui Sena care m-a dus cu maşina...de fapt eu am condus, deci trebuie să îi mulţumesc de două ori. Am ajuns seara pe la 8 în oraş şi pe la aproape 9 la vila unde stau, împreună cu George. Nu e ciudat cum se repetă lucrurile uneori, sau cât de similare sunt....parcă mai deunzi era vara lui 2007, când mă chema adi pentru prima oară la muncă. Şi atunci tot cu george m-a cazat, cât de similar şi cât de diferite sunt aceste două veri. Unele lucruri au evoluat, altele au involuat, unele s-au schimbat radical, altele par să fi rămas la fel, chiar dacă au trecut 3 ani de atunci. Acum, spre deosebire de atunci nu mai stau pe sălciilor ci stau într-o vilă în Dumbrava. Treaba asta are avantaje şi dezavantaje. Avantaj: stau aproape de locul de muncă, adică vom construi o casă în aceeaşi curte cu asta. Dezavantaje: e departe de oraş şi de locul unde lucrăm zilele astea, până luni, departe de magazine şi de toate cunoştinţ...

Aseară am descoperit o chestie faină. Aţi auzit probabil, majoritatea dintre voi despre MIT ( Massachusetts Institute of Technology ). Ei, conducerea MIT a decis să îţi publice gratuit cursurile, astfel încât să fie disponibile oricui, worldwide. Fenomenul se numeşte OpenCourseWare şi iniţiat de ei acum 10 ani, este adoptat astăzi de peste 150 universităţi din lume. Ideea e simplă: cursurile de la universitate sunt filmate şi publicate pe site-ul lor prin intermediul YouTube. Astfel se împuşcă doi iepuri: ai video pe propriul site, dar şi promovare pe youtube, unde pot fi găsite cursurile accidental (cum am păţit eu). Pe  pagina OpenCourseWare  a celor de la MIT găsiţi detaliile şi multitudinea de cursuri online, unele chiar traduse în alte limbi Profesorii poartă lavaliere şi de asemenea există microfon în sală pentru a se înregistra şi atunci când vorbeşte altcineva (alt prof, asistent..) Deşi nu toate, majoritatea cursurilor sunt filmate în sala de curs şi unele su...

Când am început blogul ăsta în 2006 a făcut-o cu gândul că , cândva îmi voi face propriul site (încă mai vreau, dar finanţele se duc în alte părţi). Am ales blogger fiindcă sor-mea avea blog pe aceeaşi platformă. Nu m-a tentat niciodată wordpress dar anul tercut mi-am deschis cont, doar aşa ca să am, să nu îl ia altcineva (deşi nu cred că sunt mulţi cu numele meu). Azi am reînviat contul nefolosit de muult. M-a contactat Mihai să îmi spună că a primit un mail de la cineva care sugera să schimbe CSS pentru meniul de pe haipemunte.wordpress.com  să nu mai fie pe două rânduri. Aş vrea să ajut, deşi blogul nu este întreţinut de mine. M-am logat pe wordpress la mine şi am încercat să văd cum se fac modificările pe acolo. Am găsit locul unde se editează CSS dar surpriză: modificările nu se salvează decât dacă cumpăr un upgrade , care să îmi permită să modific CSS. Cum pana mea vine asta? ce am greşit? sunt atâţia care modifică aspectul paginilor de pe wordpress..oare toţi şi.au cumpă...

Şi acum că am mai trecut prin revistă nişte nişte lepşe,   să continui raportul zilei de  ...ieri. După ce am mâncat am coborât înapoi să îmi văd de treabă. Cum am zis mai de mult canalul e înfundat, şi azi au venit specialiştii dar au plecat la fel cum au venit...cu mâna în fund!!

Uite că am găsit-o pe cea trimisă de sor-mea: leapşa dacă aş fi

Leapşă preluată de la Andreea  fiindcă îmi plăcea prima întrebare.... (ăsta e unul din articolele pe care trebuia să le scriu de mult...Ba mai primisem o leapşă, da nu mai ştiu pe unde e..)

Manole, Manole, Meştere Mădălina Manole. Am început ziua de azi imediat ce s-a încheiat ziua de ieri...adică la ora 00.00 când încărcam pe server site-ul abia terminat. A durat puţin toată treaba, apoi conversaţii pe mess şi la telefon, discuţii contradictorii dar totul s-a încheiat cu bine pe la 5 dimineaţa când m-am pus la somn. Ideea era să mă trezesc la 9.30 să mă apuc de treaba. eram destul de optimist şi aveam ceasul (telefonul) programat să sune. M-am trezit, da, dar pe la 10 şi ceva cu ajutorul mamei care m-a rugat să îl sun pe tata. În urma telefonului mi-a sărit somnul. Urma să vină o maşină de lemne în scurt timp. Am avut timp să înfulec ceva rapid şi am fugit în boxă (subsol) să fac loc. Nu am apucat să termin că a şi ajuns maşina şi am ieşit să descarc. 3 paleţi de lemne de fag... A! am uitat să spun, e lemn de foc....ştiţi..de ăla de care ard iarna în sobă.

M-a prins ora 00.30 lucrând la un site. La un moment dat scriind data am văzut că e Marţi 13. Oare chiar e cu ghinion? Voi ce credeţi? Revin diseară cu un articol ca să vă anunţ. Oricum, ştiţi cum e, dacă pleci cu gând la ghinioane, e imposibil să nu se întâmple ceva neprevăzut, negativ, tocmai ca să poţi afirma: DA, e marţi 13, de aia! Eu propun deci să plecăm de la premiza optimistă că nimic rău nu se va întâmpla azi, şi chiar de ar fi, cu siguranţă nu e de vină ziua de 13.

Cât înseamnă 150 de mii, taică...?

Nu se numeşte aşa ci transurb, dar în amintirea Iaşiului am schimbat denumirea. Ştiţi, Primăria Galaţi a făcut un lucru bun acum ceva vreme...a pus panouri cu denumirea staţiilor şi cu traseele corespunzătoare, aşa cum se poate observa. Din păcate au cam schimbat unele trasee, dar să zicem că e bine aşa. Nu v-am povestit de mijloacele de transport din Galaţi, nu-i aşa? Şi aici fac comparaţia, aproape involuntar cu Iaşiul. Ştiţi  că în Iaşi există autobuze şi microbuze RATP, la care călătoria este posibilă prin intermediul biletelor sau a abonamentelor, dar mai există şi microbuze şi autobuze private, unde cumperi biletul la urcare. Îmi plăcea la nebunie că acum 4 ani când am venit prima oară în Iaşi, am descoperit abonamentele de o zi, acele "liber o zi la purtător". Eram eu şi Tzunea, doi maniaci care ne plimbam toată ziua, tot oraşul cu liber o zi. Mai mult aşa am învăţat eu oraşul. În Galaţi din păcate nu există aşa ceva. Există bilete cu 1 sau 2 călătorii, abonament...

Tort Cantităţi: 1 bărbat bine 2 ouă lucioase 100 ml coniac 1 litru vin roşu 1 blat fără arcuri 1 piersică pufoasă 1 baton de vanilie gros şi vesel 1 felie de lămâie Mod de preparare Se ia bărbatul cu binişorul şi se stropeşte bine cu coniacul şi vinul roşu, după care se răstoarnă de pe blatul fără arcuri. Se agită bine batonul de vanilie prin frecare sau mângăiere după necesităţi, până când batonul se întăreşte bine. Separat se freacă piersica pufoasă cu lămâia până ce devine fragedă şi strâmtă. Se ia batonul bine încălzit şi se întroduce în piersică frecându-se bine cu cele două ouă până iese zeama şi batonul se înmoaie. Oftatul şi vribraţiile arată că aluatul este gata. Dacă tortul a reuşit, va creşte încet la căldurică, timp de nouă luni când se scoate din tavă. Dacă nu a reuşit se va repeta operaţia cu vecina. Poftă bună! Această reţetă am găsit-o pe o pagină dintr-o revistă veche, deci nu îmi aparţine ideea... Orice asemănare cu vreun "eveniment" din afara ari...

Aţi văzut-o peste tot: la TV, în ziare, pe panouri publicitare, în reviste..... Mă refer la reclama romtelecom... aia la internet. Ce pot să zic, cei care mă cunosc ştiu că îmi plac reclamele, nu am timp de ele fiindcă doar acasă am acces la TV, dar îmi plac... Aş fi vrut să merg la " Noaptea Devoratorilor de Publicitate ", dar nu am ajuns... la niciuna din ediţii. Am văzut reclame şi din alte țări şi observ cu ușurință reclamele furate şi modificate (chiar dacă între timp metodele de falsificare au evoluat, tot se cunoaște clar o reclamă originală de una dublată, sau care are modificat produsul promovat. Dar să trecem la subiectul acestei postări. De mult am vrut să scriu articolul ăsta... chiar de când am văzut-o prima oară la TV, dar timpul nu mi-a permis, şi pe lângă asta voiam să o înregistrez ca să vă arăt despre ce vorbesc. Eu am găsit reclama pe stradă (de mai multe ori pe aceeaşi stradă - că e criză şi e nevoie de promovare intensivă, să atragem clienţi...

Am râs până a început să mă doară mandibula...

Aşa se numeşte locul de sub pământ, scufundat în întuneric, un amestec de mirosuri îngrozitoare, umezeală de canal, corpuri în descompunere şi schelete....cam aşa se descrie subsolul blocului meu, în care mi-am petrecut ultimele două zile. Şi cum infernul acesta e făcut de oameni, care, aşa cum ştim toţi este posesivi , s-au realizat mai multe camere prin care fiecare şi-a luat propria porţiune de rai şi nu a mai rămas decât infernul, acumulat în 20 de ani...sau vreo 15, cam aşa... Ei, porţiunea mea/noastră - mă rog..undeva pe acolo - e destul de pământească..nici rai nici iad, dar o incintă în care peste timp s-au adunat chestii. A venit vremea să fac ordine în toate chestiile alea, să arunc tot ce e inutil, să pun în ordine ce păstrez  (aşa cum ştiţi că mă pricep foarte bine) şi să duc la fier vechi tot ce e ruginit şi mă încurcă.  Ieri am făcut ordine (în mare) în această incintă, lăsând chestiile ce necesită minuţiozitate pentru mai târziu. Azi am continuat curăţeni...

nu mai auzisem varianta asta dar e superba...

Mi-am ridicat ochii din cartea pe care o citeam şi am observat că eram aproape la destinaţie. Am regăsit oraşul schimbat faţă de cum l-am lăsat, dar asta nu ar fi trebuit să mă surprindă deoarece totul în jurul nostru se schimbă. Iată-mă intrând în Iaşi cu ochii înlăcrimaţi. Mi-a lipsit atât de mult? Mi-a fost dor? Mi-e dor de multe lucruri, mi-e dor de tot ce a fost şi mi-e dor de tot ce putea fi. Tocmai citisem în cartea de care amintisem mai devreme ceva interesant. Durerea nu are o evoluţie liniară, de la un maxim scăzând pe măsură ce timpul trece până la un minim de nepăsare ci are o mişcare de zig-zag. Are vărfuri de bucurii şi abisuri de tristeţi, momente în care ne este bine şi momente când .... Adevărul e că nu am putea suporta o durere continuă, ci trebuie să mai avem şi pauze. Slavă Domnului că există acele pauze. Şi da, sunt doar "pauze" fiindcă realmente durerea nu dispare aşa uşor, nu dispare poate chiar niciodată.

[...] ”Nu ne dezvăluim oare încet și parțial celor pe care începem să-i iubim? Nu alegem cât să le dezvăluim și când? Nu ne e teamă că vom fi judecați sau respinși pentru ceea ce suntem, cel puțin la început, până când vom deveni mai intimi și ne vom simți mai în siguranță sub privirile celorlalți” [...]

Vezi mai multe video din Muzica azi... Multumesc