Sub Carapacea de RaC

Teoretic sâmbătă a fost ultima zi de muncă, dar fiindcă mi-am propus să plec doar după ce facem acoperişul, am mai stat şi azi. Acum că am revenit acasă am postat toate articolele offline, şi mi-am dat seama că săptămâna asta care a trecut nu am mai scris nimic..incredibil! Mamă! şi au fost o grămadă de chestii!

Cercetătorii de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) au inventat o roată care transformă o bicicletă obişnuită într-un hibrid propulsat electric. citeşte mai mult... de la mine,  numa' bine

 De atunci am mai adunat nişte brelocuri. Despre cel englezesc v-am spus deja că îl am de la Diana, dar pe lângă acela mai am unul din Braşov, unul de la Bergenbier şi cel mai nou, e cel de la Mircea: breloc BRD, pe care spunea dânsul că îl purta în geantă de câteva luni tot uitând să mi-l dea. de la mine,  numa' bine

Mmmda, sâmbătă a fost o zi productivă. Ne-am trezit de dimineaţă şi am început munca. De fapt la ora 6 deja eram cocoţaţi şi repartizaţi fiecare pe treaba lui. Cici şi Mircea continuau cu polistirenul, adi şi giovani urcau grinzile cu macaraua, luku ignifuga scândura iar eu cu george sus pe casă prindeam centura şi grinzile. E fain să te prindă răsăritul muncind, e răcoare... aproape frig, şi e chef de muncă. Mai greu e să te convingi să te ridici din pat, dar apoi totul e perfect. Nu a trecut mult timp că am reuşit să mă accidentez şi eu. Băteam un cui (de 18cm) ca să prind una din grinzi, doar că poziţia nu era foarte bună... stăteam mai jos decât locul unde băteam...şi ratând cuiul o dată, ciocanul mi-a ricoşat din grindă în ochi! Da, am un ciocan minunat care are vârf. Nou nouţ, acel vârf e ca un ac. Noroc că e mai vechi ciocanul şi vârful s-a tocit, că altfel.... Ah, dacă era mai la prânz era bine fiindcă port ochelari de soare şi nu păţeam nimic, dar acum dimineaţa nu avea r...

 ohoohoo ce zi a mai fost şi azi... A început cu o trezire întârziată, cam pe la 07.56, apoi un început de muncă - câteva chestii mărunte, un transport de marfă... vreo 90 de baxuri de polistiren şi 75 saci de adeziv. Polistirenul a fost uşor, dar adezivul a fost amuzant de cărat. 7 oameni în linie aruncând saci de la unul la altul din camion până la subsolul casei. Amuzant mai ales că după primul palet au cam obosit braţele şi sacii mai cădeau pe drum, sau în loc să fie aruncaţi, erau căraţi până la veriga următoare..(oboseala asta). Mai apoi ne-am apucat de muncă şi am mutat macaraua la nivelul următor, am urcat nişte grinzi... am mai pus nişte osb... treburi mici , apoi a venit canicula şi pauza de masă. După pauză ne-am urcat înapoi sus la treabă dar era prea cald aşa că am mai stat la umbră să treacă soarele şi să mai discutăm, glumim, să decidem dacă mai lungim pauza... apoi din senin Mircea a dispărut, şi Cici a sărit cu ideea că a plecat să ia furtunul să ne ude (aveam ...

 Am vrut să scriu şi ieri, am vrut să scriu şi alatăseară..dar azi nu am mai putut sta fără să relatez păţaniile din aceste trei zile. Luni a fost o zi scurtă..adică a fost temporal la fel de lungă, dar nu am simţit-o tercând. Eu cu Cici am montat schele metalice şi am făcut schele din lemn iar băieţii mai aveau nişte întăriri de făcut pe la podea. Pe lângă faptul că era să cad de pe schelă, nu s-a întâmplat nimic spectaculos. (erau doar vreo 6 metri până jos...). Poate că timpul a trecut aşa rapid fiindcă eram odihnit după un weekend în care nu am mai plecat acasă, şi vremea era superbă..a plouat dis-de-dimineaţă şi a răcorit totul, apoi pe la 10 - 11 puţin. Ziceam de weekend...sâmbătă ştiţi ce am făcut, duminică am plecat cu geo la cumpărături..să ne mai luăm ceva de'ale gurii. Am petrecut vreo 4 ore la cumpărături din care 1h aşteptând să vină maxi spre iaşi şi încă o oră (pe ceas) aşteptând maxi dinspre iaşi spre dumbrava... criminal, mai ales a doua parte: cu bagaj şi obo...

 Ieri după muncă am tras un duş raid şi apoi am plecat cu toţii în oraş, să ne pregătim pentru activitatea din "dallas": La Răscruce în aer liber, îm mijlocul oamenilor, iar eu mi-am reluat poziţia la butoane pentru o seară. Auzisem vorbe pe la băieţi dar nu ştiam ce avea să se întâmple. A fost ciudat, să fiu printre ei şi să nu am habar.. să nu ştiu eu tot, ca de obicei, dar presupun că e normal, dat find faptul că nu mai sunt...    nu mai sunt ieşean. Ei bine, nici nu am întrebat fiindcă nu era frumos să mă bag în seamă, dar pe la jumătatea zilei mi-a zis Cici... da fapt m-a invitat să vin să ajut. Bineînţeles că am acceptat imediat, deşi nu am lăsat să se vadă cât aşteptasem invitaţia, sau că ştiam că avea să se întâmple ceva în acea seară. am vrut să vin şi de dragul butoanelor dar şi pentru a vedea lumea, pe care în alte ipostaze nu aş fi întâlnit-o. Nu ştiam exact cine vine, dar auzisem lista celor care au fost să cerceteze terenul şi mi-a fost de ajuns. A fost ...

 e cam timpul pentru un nou update, nu? A trecut o săptămână şi nu am mai scris nimic. Între timp, casa a mai căpătat un nivel. Duminica trecută am plecat acasă, cu bicicleta, şi am scris despre asta direct pe blog, deci nu e nevoie să mă repet. Pot însă să povestesc drumul de la întoarcere. Ar fi trebuit să plec înapoi luni dimineaţă (dacă plecam pedalând) dar am hotărât să merg cu trenul de 14.47 fiindcă aveam mult bagaj (şi deja mă terminase căratul rucsacului în drumul spre Roman. Am fost luni la UPC să le returnez modemul; gata, nu mai am net pe fir acasă, ci mai intru doar mulţumită lu' sor-mea, care mi-a împrumutat modemul ei wireless (3G sau GPRS ... se conectează pe ambele). Cum ziceam... m-am trezit devreme ca să ajung la UPC, să scap şi să am timp să îmi fac bagajul. Dar, " cine se scoală de dimineaţă..stă la coadă la o uşă închisă " fiindcă UPC deschide la 10 (leneşii). După ce am stat la două cozi (prima tanti m-a trimis la altă coadă... mai mare şi mai...

Păi iată că am reuşit să parcurg şi prima drumeţie pe două roţi de anul acesta, şi mai exact drumul de la Iaşi până acasă, la Roman. Drumul de la Roman la Iaşi l-am parcurs anul trecut pe la sfârşitul lui iulie, pentru a pleca de acolo împreună cu restul echipei în B.Tur #5  . Se cunoaşte că nu am mai pedalat de mult timp şi se cunoaşte că nu e bicicleta mea. Am ajuns rupt de oboseală, mai ales că am călătorit cu rucsac în spate, ceea ce nu am mai făcut până acum. Tot timpul aveam genţile pe portbagaj, dar la bicicleta lui Adi nu este portbagaj. Da, mi-a împrumutat Adi cursiera lui pe tipul şederii mele în Iaşi, pentru a mă deplasa până în oraş şi înapoi, şi mi-a dat voie să plec cu ea până acasă. Aşadar duminică (fiindcă sâmbătă am lucrat) m-am suit călare şi am plecat la drum. Din păcate îmi era prea somn ca să mă trezesc la 5 cum aş fi vrut (ca să evit căldură şi ca să ajung la roman dimineaţa) aşa că pe la 7.15 plecam din Dumbrava iar la 8.00 indicatorul de ieşire din iaşi ...

 "Indiferent de ce ţi-aş spune, indiferent de ce aş face, nu vei putea vreodată să îmi împărtăşeşti punctul de vedere" Există momente când îţi doreşti atât de mult ca cei din jur să vadă lucrurile aşa cum le vezi tu. Uneori reuşeşti cu uşurinţă, când e vorba de ceva simplu, alteori reuşeşti cu argumente bune, dar sunt ipostaze când indiferent de câte argumente aduci sau câte discursuri faci nu reuşeşti ca interlocutorul să vadă prin "ochii tăi". Dar asta e de fapt imposibil ... nimeni nu poate vedea cu adevărat din punctul tău de vedere fiindcî nimeni nu are aceleaşi sentimente, aceleaşi gânduri sau aceleaşi trăiri ca tine. Pot exista doar oameni care par să înţeleagă, pot exista oameni care să te mintă că "înţeleg perfect" dar de fapt nimeni nu o face. Toţi suntem absorbiţi de propriile păreri şi argumente. Tu ai putut spune cu adevărat că "înţelegi prin ce trece" o anume persoană - prieten/ă, iubit/ă, rudă, amic..etc. Poţi cu adevărat să ...

 Azi trebuia să fiu pe munte... vorbisem cu Mihai despre weekendul acesta, dar nu s-a mai realizat plecarea, pentru mine. Azi am lucrat, eu Geo şi Cici, am mai finalizat nişte chestii şi am terminat lemnul primit luni noapte (primim altul lunea asta.) Am mai progresat cu casa...e gata primul nivel (parterul), sunt puse grinzile şi osb-ul, podeaua e deci gata...am început azi nivelul 2 (etajul). După ce vine următorul transport de lemn vom continua pereţii. de la mine,  numa' bine

 Ce am mai făcut până azi? Păi pereţii sunt ridicaţi şi întăriţi, am placat cu un rând de osb, am făcut pereţii interiori, am pus centura de jur împrejur... Azi am pus cei doi stâlpi şi am început planşeul, reuşind să montăm cam un sfert din suprafaţa totală .. adică grinzile, că placarea se face la finalul acestei operaţiuni. Îmi pare rău că ieri am ratat întâlnirea HPM, voiam să mă duc dar eram prea mort de oboseală ..am preferat să dorm...şi nici azi dimineaţă nu m-am mai trezit la 5 să merg la SDT, am decis să merg în weekend acasă şi să duc atunci camera video. Cam atât de povesetit pentru azi, las pozele să mai vorbească...azi s-a suit şi Mircea pe casă (de fapt primul nivel)...încetişor, că aşa e la început, dar poate că până ajungem la acoperiş va prinde mai mult curaj şi vom avea un ajutor de nădejde acolo sus. Închei pentru azi... gata... masă şi vreun film înainte de somn... (azi am făcut duş cald... că a mers centrala - prin minune) de la mine,  numa' bi...

 Azi a fost prima zi de muncă adevărată la casa cea nouă. Adică, teoretic ieri a început "luna" mea de muncă la Iaşi. Dar înainte de asta să vă termin de relatat zilele anterioare. Joi am turnat betonul în curte pe sălciilor, a venit adi să ne ia dimineaţă apoi am terminat de spart betonul, de cofrat şi pe la ora 13 a venit betoniera. Din păcate a vărsat mai mult  beton şi ne-am trezit cu 1,5 metri cubi în surplus, pe care a trebuit să îi car cu roaba în "garaj" în timp ce adi şi geo întdreptau în curte. Din păcate nu am făcut poze atunci când a venit betonul (nici nu aveam timp fiindcă venea cu viteză şi trebuia întins. Aproape la final, când era ultima roabă de beton, Adi nivela porţiunea de la intrare iar Geo spăla asfaltul cu furtunul, eu am mutat roaba ca să pot aduna cu lopata resturile din stradă şi când am lăsat roaba din mână aceasta s-a rupt şi a căzut pe piciorul lui George, peste maleolă (ouşor). S-a uflat nasol atunci, şi acum a rămas cu o vânătaie s...

Azi a fost probabil cea mai obositoare zi de muncă. De dimineaţă a sosit osb-ul. Patru paleţi de osb, plăci diferite (trei grosimi). După ce am descărcat şi a doua maşină, ne-a dus Adi pe sălciilor unde ne-am apucat de treabă. Am debarasat ce era prin curte apoi am dărâmat toate fostele borduri şi plăci turnate din beton. După ce am cărat şi ultimele pietroaie ne-am apucat de fixat scurgerea pentru apă pe care am prins-o în ciment. Mâine urmează să cofrăm şi să turnăm apoi placa cea mare. Azi sunt poate cel mai obosit...îmi e somn de nu mai pot şi mă doare şi spatele, în zona coloanei cervicale...de la atâta OSB şi betoane...ne auzim mâine.. de la mine, numa' bine

a doua zi de muncă a început mai matinal, m-am trezit la 7.45, geo era deja treaz, m-am îmbrăcat şi am plecat pedalând spre oraş. A! mi-a dat adi mijloc de transport: cursiera lui proaspăt adusă din Franţa. Am ajuns la Adi, am luat micul dejun şi pe la 8.40 am început munca. Am continuat şlefuirea scândurilor, până pe la vreo 1 am mâncat şi apoi am demolat zidul ce era pe post de gard, făcând loc pentru noul gard. Am dărâmat, am curăţat, am montat dulapii apoi scândurile şi am terminat şi noi cu o mică ploaie în cap. După ce am terminat gardul am dus gunoiul şi ne-a dus Adi acasă. Azi surpriză: am avut puţină apă caldă la duş, adică:   RECE ..au..brr..r ece , apoi călduţ ...hmm...binişor...aaaaa...brrr... rece ! După minunatul duş am plecat în vizită la Cristi, i-am văzut casa în construcţie, am vizitat şi o casă la care a lucrat el, am mai discutat şi apoi am mers la el în garsonieră, unde a început petrecerea. I-am zis că eu nu mai pot sta fiindcă e târziu şi trebue să pl...

Iată că s-a terminat şi prima zi de muncă. Ieri am ajuns în oraş mulţumită lui Sena care m-a dus cu maşina...de fapt eu am condus, deci trebuie să îi mulţumesc de două ori. Am ajuns seara pe la 8 în oraş şi pe la aproape 9 la vila unde stau, împreună cu George. Nu e ciudat cum se repetă lucrurile uneori, sau cât de similare sunt....parcă mai deunzi era vara lui 2007, când mă chema adi pentru prima oară la muncă. Şi atunci tot cu george m-a cazat, cât de similar şi cât de diferite sunt aceste două veri. Unele lucruri au evoluat, altele au involuat, unele s-au schimbat radical, altele par să fi rămas la fel, chiar dacă au trecut 3 ani de atunci. Acum, spre deosebire de atunci nu mai stau pe sălciilor ci stau într-o vilă în Dumbrava. Treaba asta are avantaje şi dezavantaje. Avantaj: stau aproape de locul de muncă, adică vom construi o casă în aceeaşi curte cu asta. Dezavantaje: e departe de oraş şi de locul unde lucrăm zilele astea, până luni, departe de magazine şi de toate cunoştinţ...

Aseară am descoperit o chestie faină. Aţi auzit probabil, majoritatea dintre voi despre MIT ( Massachusetts Institute of Technology ). Ei, conducerea MIT a decis să îţi publice gratuit cursurile, astfel încât să fie disponibile oricui, worldwide. Fenomenul se numeşte OpenCourseWare şi iniţiat de ei acum 10 ani, este adoptat astăzi de peste 150 universităţi din lume. Ideea e simplă: cursurile de la universitate sunt filmate şi publicate pe site-ul lor prin intermediul YouTube. Astfel se împuşcă doi iepuri: ai video pe propriul site, dar şi promovare pe youtube, unde pot fi găsite cursurile accidental (cum am păţit eu). Pe  pagina OpenCourseWare  a celor de la MIT găsiţi detaliile şi multitudinea de cursuri online, unele chiar traduse în alte limbi Profesorii poartă lavaliere şi de asemenea există microfon în sală pentru a se înregistra şi atunci când vorbeşte altcineva (alt prof, asistent..) Deşi nu toate, majoritatea cursurilor sunt filmate în sala de curs şi unele su...

Când am început blogul ăsta în 2006 a făcut-o cu gândul că , cândva îmi voi face propriul site (încă mai vreau, dar finanţele se duc în alte părţi). Am ales blogger fiindcă sor-mea avea blog pe aceeaşi platformă. Nu m-a tentat niciodată wordpress dar anul tercut mi-am deschis cont, doar aşa ca să am, să nu îl ia altcineva (deşi nu cred că sunt mulţi cu numele meu). Azi am reînviat contul nefolosit de muult. M-a contactat Mihai să îmi spună că a primit un mail de la cineva care sugera să schimbe CSS pentru meniul de pe haipemunte.wordpress.com  să nu mai fie pe două rânduri. Aş vrea să ajut, deşi blogul nu este întreţinut de mine. M-am logat pe wordpress la mine şi am încercat să văd cum se fac modificările pe acolo. Am găsit locul unde se editează CSS dar surpriză: modificările nu se salvează decât dacă cumpăr un upgrade , care să îmi permită să modific CSS. Cum pana mea vine asta? ce am greşit? sunt atâţia care modifică aspectul paginilor de pe wordpress..oare toţi şi.au cumpă...

Şi acum că am mai trecut prin revistă nişte nişte lepşe,   să continui raportul zilei de  ...ieri. După ce am mâncat am coborât înapoi să îmi văd de treabă. Cum am zis mai de mult canalul e înfundat, şi azi au venit specialiştii dar au plecat la fel cum au venit...cu mâna în fund!!

Uite că am găsit-o pe cea trimisă de sor-mea: leapşa dacă aş fi