zi interesantă

După cum vă ziceam: "prea mult bine mi s-a întâmplat în ultima perioadă, mă tem să nu se întâmple ceva naşpa"

V-am spus ieri într-un articol că am o inimă defectă dar asta era doar din presupuneri. De ceva timp, minim 2 ani, am nişte crize de inimă, că altfel nu le pot numi. Mai exact inima începe să pompeze foarte tare , să bată violent cât pe ce să nu sară ... dacă stau întins pe spate se poate observa cum se mişcă pieptul şi abdomenul antrenate de bătăile inimii.

Nu e de la oboseală, nu e de la efort.
Nu e de la apa mării, nu e de la emoţii, nu e de la dragoste sau ură, NU! apar indiferent de starea emoţională, indiferent de poziţia geografică, indiferent dacă sunt sau nu îndrăgostit...Crizele apar aleator şi nu durează foarte mult. Acum doi ani la mare am avut una lungă ...a început seara iar dimineaţă când m-am trezit tot la fel era (nu că aş fi dormit prea mult)  dar am ignorat-o şi a trecut cândva în cursul zilei

Dezavantajul, pe lângă faptul că se vede cum îmi iese inima din piept, e că îmi îngreunează respiraţia. Vă daţi seama că plămânii sunt în jurul inimii, nu stau separaţi ca la ora de anatomie, şi fiindcă inima bate cu altă frecvenţă, respiraţia este greoaie.

Azi noapte nu prea am dormit, m-am foit, m-am trezit, am îmbrăţişat perna dar nu prea am dormit... la un moment dat am zis gata!, acum mă culc şi voi dormi, şi mă voi odihni... şi în acel moment a sunat alarma! Mi-am propus să merg la cabinetul medical să văd care e treaba, dar promisesem colegilor carnetele de student şi mai aveam de dat nişte foi cu formule ... aşa că am plecat la facultate. Am împărţit o parte din carnete până a venit domnul profesor, şi apoi m-am învoit de la dânsul cu promisiunea că voi recupera seminarul cu grupa de la 10 la 12. El îmi răspunse foarte senin: "Da, chiar vroiam să îţi zic să vii cu ei [...] că poţi să te trezeşti mai târziu aşa". Se pare că ieşitul la tablă dă roade... proful mă ştie şi vorbeşete fain cu mine .... amical aş putea spune.  I-am explicat că nu plec din cauză că dorm în papuci ci fiindcă îmi e rău şi asta a fost tot. 

Am plecat spre campus, la cabinetul medical, cu gândul că poate prind măcar a doua oră din seminarul meu şi cele două ore de seminar de la grupa 16 (adică de la 10 la 12). La cabinet abia intrase doamna asistent, încă era ud pe jos dat fiind faptul că femeia responsabilă de curăţenie era în plin proces al muncii. I-am explicat problema (nici nu apucase să îşi dea haina jos măcar) ..i-am zis vreau să îmi măsoare pulsul, şi ea a zis că nu are secundar. 
"- Dar nu aveţi chestie dintr-aia" se cheamă tensiometru cred, dar aveam un lapsus aşa că eu mimam pompiţa aia în dreptul mâinii stângi :D.. 
- Am, dar măsoară tensiunea, nu pulsul..
- Aaa...atunci citiţi-mi tensiunea"

Zis şi făcut, a apucat şi ea să îşi dea jos haina şi a intrat în cabinet după unealta-pneumatică-sugrumătoare-de-braţe în timp ce eu m-am făcut comod pe scaunul din hol, m-am dezbrăcat, până la nivelul "tricou" şi am  aşteptat.... Îmi pune perna aia de aer în jurul mâinii, şi îmi face un compliment "ţine puţin de aici că ai mâna subţire şi se desface". Şi, după măsurare, dă verdictul.:
"- Nu ai tensiune mare, chiar dimpotrivă, dar ai pulsul crescut. Du-te la medicul de familie. E în oraş?
- Dar nu sunt din Galaţi, sunt student. ăăă din Roman.
- Păi atunci, mergi la spitalul Sfântul Andrei, la Urgenţe.
- Şi ... unde-i? că nu prea cunosc oraşul?
- iei un maxi şi ..." detalii de adresă nu cred că vă interesează aşa tare...e pe lângă un fast food, dar nu zic Mcdonalds ca să nu fac reclamă sau antireclamă.

Am ajuns într-un final la spital, am stat la coadă, am spus la dispecerat care e problema, m-au poftit înăuntru şi m-au conectat la un tensiometru digital (tot un guler pe mână, dar se umfla şi desumfla singur şi afişa digital informaţiile). Au rămas toţi trei asistenţii din cameră mască, şi m-au trimis mai departe la urgenţe ...Acolo m-au luat la întrebări, mi-au făcut o electrocardiogramă, s-au mai minunat umpic şi m-au mutat într-un alt cabinet....dar nu m-au lăsat să merg, că nu am voie...m-au dus în scaun cu rotile ..ce senzaţie naşpa (mai ales că era o doamnă care împingea scaunul)...am zis că pot să merg şi singur... cum îmi sta mie cărat de o persoană mai în vârstă, şi încă şi doamnă....off

Noul cabinet avea mai multe paturi, mai multe aparate, şi doctori ...m-au întins. m-au măsurat, m-au legat la tot felul de senzori cum vezi numai în filme, mi-au pus o perfuzie de Clorură de Sodiu (da, sare de bucătărie ..că aşa ne învăţa la chimie) şi au injectat în acul perfuziei o fiolă de ceva unguresc (era o glumă de-a lor fiindcă nu se găseşte pe piaţă la noi ci doar în Ungaria) apoi mi-a zis doamna doctor că voi simţi un gol în plămâni, să nu mă panichez ci să continui să respir....Mi-a pus masca de oxigen (toate operaţiunile erau efectuate de alţi asistenţi; erau o mulţime în jurul meu cum vezi la operaţii în filme) şi am simţit acea senzaţie naşpa în piept....abia respiram..nu ştiu ce mi-au dat, dar  nu aş numi senzaţia "un gol de aer" ...dar apoi mi-am revenit, încă mai simţeam acul de la perfuzie, durerea din piept şi în scurt timp atât...nu mai simţeam inima ca nebuna.

După această operaţiune m-au lăsat acolo, cu masca pe faţă, întins..legat la aparate (controlate prin reţea) şi cu perna aia înfăşurată pe mână, umflându-se şi dezumflându-se periodic...M-am plictisit privind tavane, pulsuri pe ecran, patul vecin, neoane, cabluri, aparate, prize, ţevi, şi chestii dintr-astea care îmi sar mie în ochi, ...urmărind doctorii mergând dintr-o parte în alta, uneori băgându-mă în seamă cu privirea, mai priveam perfuzia cum picură şi cum al un moment dat cum am consumat-o toată.."am secat-o".
Era cred vreo 10 şi ceva, aproape 11, şi asistentele vorbeau de masă ...în apropierea persoanei care nu a mâncat nimci toată ziua ADICĂ EU!! , dar ce puteam să le zic..

După 11 a venit alt doctor, de data aceasta un domn. Din nou setul de întrebări şi răspunsuri, o nouă măsurătoare şi privire de ecrane şi apoi a plecat, lăsând vorbă asistentului să îmi dea  *@#$%!*... ceva! (vai ce denumiri mai au şi medicamentele astea!....doar nu ai vrea să le ţin minte). Eu mă gândeam că intravenos, că oricum nu simţeam (toate administrările se fac prin valva specială a acului deja introdus în braţ, şi anume cel al perfuziei), dar nu...era o pastilă, acompaniată de un păhărel de apă. Acea pastilă avea să îmi reducă pulsul (sau tensiunea) la 70...sau ceva urma să fie redus la 70, că aşa am auzit eu vorbind între ei ("dă-i *@#$%!*  să scadă sub 70, mai fă un ECG (electrocardiogramă) şi mă întorc eu în jumătate de oră"). am păpat pastila şi am tot urmărit ecranul meu să văd ce anume scade sub 70....oricum comparativ cu vecinul, aveam valori mai mari la puls..era 100 constant, (şi mie îmi plăcea...era sumă rotundă, lor de ce nu le.a plăcut??) vecinul avea vreo 97 ...şi tensiunea era 95 sau 96..ceva pe acolo (cel puţin asta indica aparatul) la amândoi ..respiraţia era vreo 18 la mine şi vreo 17 la el...(nu îmi cereţi unităţi de măsură că nu se vedeau, şi aşa, mă chinuiam să văd, că aparatul era în spatele meu.

Am mai stat aşa legumă în pat şi după ce am făcut noul ECG, dar măcar fără masca de oxigen...ceea ce era mult mai bine. Eram întins pe pat şi nu mai simţeam nimic...vroiam să plec, deja dezamăgit că pierdusem toate seminarele de analiză. Nu după foarte mult timp (vreo oră sau ceva de genul) a venit doctorul şi a cerut să fiu dezlegat de la aparate. Mi-a comunicat că sufăr de ceva numit  WPW şi că îmi va prescrie un medicament pe care să îl iau, să previn aceste crize. Am mai stat puţin să facă scutirea pentru profesor, să plătesc fiola ce mi-au injectat la început  (aia rară de care ziceam şi care e doar 1leu). În rest nu am avut de plătit nimic, trăiască Spitalul "Sfântul Apostol Andrei" (avem onomastica împreună) şi oarecum Ministerul Sănătăţii, sau cine dă banii ....sau mai bine zis oamenii care muncesc ca să plătească taxe din care să ajungă şi la spitale o bucată mică .....că suntem în România şi bucăţile mari nu sunt caracteristice nouă.

Vizita la spital a fost faină ...pe tot parcursul aveam în minte numai filme gen Dr House sau Stagiarii ...deşi nu am urmărit niciunul cu dedicare, am văzut câteva episoade......

Vai da mult am mai scris.... La plecare, doamna doctor (care mă primise prima oară) mi-a zis că am de dat un leu pe fiolă, că sufăr de WPW (deşi îmi spusese şi domnul doctor Felix) şi că e posibil să mai am crize chiar dacă iau ce mi-a recomandat dânsul ..(asta nu prea mi-a plăcut...adică cum adică? ), apoi m-am îmbrăcat, am plătit cum ziceam, am fost instruit să nu beau energizante sau cafea, sau COLA (dacă până acum o făceam de bunăvoie, acum am motiv să nu mai beau sucuri, mai ales cola). Mai nasol că nu mai pot bea energizante, că erau bune la bicicletă..la drum lung.

Şi totuşi, nu beau , nu fumez, nu beau cafea, nu beau cola sau suc....de ce tocmai eu am preexcitatie??

cam atât pe azi.....prin articol aţi văzut două poze, sunt ECG ..una la început, când am ajuns, şi a doua e după administrarea medicamentelor. Acum? Acum sunt OK, nu îmi bate inima ca nebuna dar tot am o senzaţie naşpa în piept... ....dragi cititori, încă nu aţi scăpat de mine!!!

UPDATE!
Ziua asta devine din ce în ce mai proastă!!i....am ratat seminarul de analiză fiindcă am fost la spital, dar vroiam să merg la seminarul de franceză, de la 18.00 la 20.00 ..dar ce să vezi, SURPRIZĂ...seminarul s-a mutat la ora !&..fără nici o notificare prealabilă ....nu e aşa că e frumoasă viaţa de student?? vai de capu' nostru!!

de la mine

numa' bine