Sunt
De ce e asta așa de important încât să vă anunț? Nu e, dar trebuia să spun cuiva, și cum acesta este totuși un blog personal...
Mi-e rău și mă dor anumite chestii (fizice și nu numai... dar alea fizice sunt preponderente momentan).
Am vise și dorințe... aș vrea să fiu altcineva, să fiu altcumva...
Începe semestrul doi, și sunt atâtea de făcut!
Și cam astfel trece seara de azi, lucrând la o revistă și gândindu-mă la toate celelalte treburi pe care ar trebui să le fac. Sunt dezamăgit de mine, dezamăgit că am permis să se ajungă aici, că nu sunt bun la a-mi ține morală.
Sunt dezamăgit de mine că încă nu m-am învățat să nu mai am așteptări.
Gata cu pierdutul timpului, mâine începe un alt semestru, iar luna se apropie de sfârșit deci și deadline-ul...unul din ele.
(poza e luată de la sor-mea)
de la mine,
numa' bine
Cu toţii avem momente în care simţim că nu ne mai ajunge timpul şi nu reuşim să facem nimic din ce ne-am propus sau să îl ducem la un bun sfârşit, fapt ce duce la dezamăgire în propria persoană. Şi ştiu că toţi avem astfel de momente, important este să ştim să trecem peste ele. Poza postată spune mult adevăr în numele multor oameni.
ReplyDeleteMulțumesc de încurajare.
DeleteDa, și eu am zis la fel când am văzut imaginea prima oară. Se potrivește ca răspuns la atâtea întrebări gen: ce ai pățit? sau ești supărat?
Și spui simplu: I'm fine,I'm not sad! I'm just not happy!