Sub Carapacea de RaC

azi nimic nu e cum trebuie, azi sunt răcit, azi îmi e rău azi mă doare piciorul azi parcă nu mai sunt eu. Vineri mi-am scos ghipsul..deşi nu ştiu dacă ar fi trebuit...piciorul e tot dislocat, calc doar pe partea exterioară a tălpii mai mult... Mă cutreieră gânduri pesimiste că voi rămâne şchiop de la o porcărie de fotbal. Ce mi-a trebuit mie fotbal?? De ce nu am plecat acasă? - adică ştiu de ce, dar nu vreau SĂ DAU VINA PE VIZA DE FLOTANT, sau să acuz organizarea de KKT, fiindcă de fapt e vina mea, că nu mi-am băgat **** în ea de viză şi să plec acasă, aşa cum am fost sfătuit.... Mâ gândesc cu durere că dacă luni doctoriţa nu zice nimic de bine, sau îmi bagă iar ghipsul, şi dacă tantea aia care "îndreaptă oase" nu îmi pune articulaţia la loc tare naşpa îmi sună viitorul. Adică ce viitor e ăla în care nu pot merge la viteza mea normală, cu care v-am obişnuit, sau nu pot pedala corect şi mult timp pe bicicletă ..sau nu pot escalada cămine sau pereţi ... şi o grămadă de a...

Am încercat ..fără prea mare succes să interacţionez cu publicul cititor..să vă mobilizez, să vă cer părerea într-o chestiune urgentă, la momentul respectiv, şi anume definiţia prieteniei (superlativul amiciţiei)

Doar o vorbă un cuvânt să-ţi mai spun : Vorbim astăzi despre CUVÂNT, dar nu cuvântul ca parte a frazei ci sensul secundar şi anume exprimarea "a-ţi da cuvântul". Multă lume din ziua de azi nu  mai respectă ceea ce spun (mai ales de prin zona politică, dar nu ne băgăm acolo că ne iau durerile de cap ca aseară)...revenind...pot afirma fără nici o remuşcare că puţini mai sunt oamenii "de cuvânt" în ziua de azi.

Adevărul de seară, că tot am eu "o relaţie" cu el  de când cu articolul despre escaladarea căminului  , publică azi poziţiile în care ar tebui să stăm la budă pentru a evita constiparea care poate duce chiar la infarct ..sau alte boli. Astfel ne este reprezentată poziţia naturală de ... evacuare a deşeurilor în comparaţie cu poziţia deformată  impusă de vasul WC modern..

e clar...azi nu e tocmai ziua mea norocoasă: Să începem cu începutul. Vorbisem aseară cu Caza să mă lase şi pe mine la facultate în drumul lui spre servici. El pleacă la 7.30 şi eu aveam de la 10 curs. Aveam să stau 2 ore prin facultate degeaba, dar mai bine decât să îmi rup iar mâinile pe cârje....

Nu prea ştiu eu care e treaba cu leapşa asta în general, dar din ce am dedus, cineva lansează o temă sau un model, şi ceilalţi scriu părerea lor despre acea temă, sau chestii de genul... nu aţi înţeles nimic, nu? cei care au mai făcut, ştiu exact...ceilalţi vor învăţa şi ei. Iată aici o leapşă preluată de la Andreea  . Ea publicase  asta  . Consider că cel mai important într-o leapşă este să nu uiţi să pui link către articolul de unde ai luat-o, pentru a putea fi urmărită cronologic de un vizitator oarecare.

Ce este prietenia? Defineşte ralaţia de prietenie din punctul tău de vedere. (nu iubire, nu prietenie în sensul de relaţie amoroasă, ci superlativul pentru amiciţie) Încerc o nouă chestie (probabil a mai fost făcută de alţii, nu ştiu, nu mă interesează) şi anume să fac un articol din cuvintele voastre.... Aşadar aştept comentarii sau mail-uri cu mesajul vostru pe tema dată mai sus. Pentru a păstra originalitatea fiecăruia, nu voi publica mesajele sau comentariile decât după data de  23 noiembrie 2009. Până atunci sper să adun cât mai multe. P.S. să nu uitaţi să vă semnaţi (aşa cum vreţi să public...dacă aveţi şi site, lăsaţi link) Vă mulţumesc, şi vă aştept!

Acum că cei din Galaţi m-au botezat  cu alte nume, a sosit rândul celor din roman să îmi ocească pronumele...doar că mult mai radical: Şi te mai miri că nu îmi găseau radiografia!

Dacă ar fi să-l citez pe Caza :

V-am povestit acum ceva vreme romanul " Scrisoare de Dragoste " a lui Drumeş. Am povestit pe scurt şi de aceea revin acum la o secvenţă importantă din roman şi anume nunta protagoniştilor şi condiţiile impuse de Ghiocela (da, folosesc tot poreclele). Pentru cei ce nu au citit încă romanul sau nu au ajuns la partea amintită, voi relua în câteva cuvinte firul naraţiunii.

ştiţi ce e mai nasol decât să nu poţi sta în picioare? să nu poţi sta NICI în fund!! Da, lovitura de ieri mi-a cauzat şi o durere posterioară ... abia dimineaţă în microbusul ce mă aducea acasă mi-am dat seama cât de incomod e.... Nu e de ajuns că de dimineaţă nici nu pot să mai merg decât ţopăind în piciorul stâng... Aventuri, ce mai! Las' că mă fac eu bine şi revin la mersul rapid şi sărituri pe toate gardurile .. :D Mulţumesc lui Caza că m-a dus cu maşina până la autogară, mulţumesc domnului şofer de microbus că m-a ajutat cu bagajul, şi mulţumesc lui Sena că m-a adus cu maşina de la autogară până acasă ... P.S. ştiu că aţi fi vrut să scriu microbuz de la mine,  numa' bine

că nu mai pot de nervi.... Am stat o zi în plus în Galaţi pentru a-mi face viza de flotant conform programului afişat pe net şi la intrarea în cămine...Şi surpriză, aflu în seara asta că nu se mai fac..ci se aşteaptă alegerile, că e nevoie de Cartea de Identitate. Aşadar am petecut degeaba o zi aici, am mai cheltuit şi bani, am pierdut şi o bună parte din timpul rezervat studiului de acasă.

trebuie să fac în aşa fel încât să strâng bani pentru laptop ... nu pentru a fi şmecher, nu pentru a fi în rând cu lumea, ci pentru a-l putea lua cu mine ...să nu mai scot la imprimantă toate cursurile, să pot studia şi acasă, şi în sala de lectură, şi pe lângă asta...să pot posta când îmi vine inspiraţia :)  .. De asemenea strâng bani pentru maşină ....dar cred că mai multe şanse am să îmi iau laptop decât maşină .... Am aflat că s-a încheiat concursul de la Bani pe Post ....Nu am câştigat, logic că nu....ci a câştigat o domnişoară numită Cătălina (dedus de mine din Kata  ). Felicitări, şi să-l foloseşti intensiv.... Noi "restu" care nu am fost "RESTU", rămânem în aşteptarea laptopului mult visat, care cel mai probabil va sosi ca urmare a unei investiţii serioase din bugetul propriu... de la mine, numa' bine

Nu ştiu cum se face, cum se întâmplă dar din ce în ce mai mulţi îmi pocesc numele. După  eroarea de la bancă  a venit rândul celor de la poliţie ..da fapt ghişeul aparţine de primărie. Nu pot să înţeleg, nu am dictat eu numele ci în ambele cazuri au avut buletinul în faţă. Înţeleg că era nervoasă din cauza nu ştiu cărei cliente, dar totuşi, nu putea să greşească la altcineva? e destul de clar, analizând tastatura, de ce a greşit: UIO este succesiunea tastelor ... de la mine, numa' bine

" Ma naissance n'apportera pas le moindre profit à l'univers. Ma mort ne diminuera ni son immensité, ni sa splendeur. Personne n'a jamais pu m'expliquer pourquoi je suis venu, pourquoi je partirai. " (Omar-Khayyam)

Da, după cum vă informam în articolul anterior...scris tot azi dar înainte să mă odihnesc, am terminat de citit " Elevul Dima dintr-a şaptea ". Recunosc faptul că am citit cartea doar fiindcă autorul ei e Mihail Drumeş, altfel, numele nu m-ar fi tentat.

" A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare o buburuză care a întalnit un licurici.  De fapt nu se ştie dacă buburuza a întâlnit licuriciul sau licuriciul a întâlnit buburuza dar asta nici nu contează pentru povestea noastră. Ceea ce contează e că buburuza şi licuriciul s-au îndrăgostit şi au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că şi-au dat seama că în pădure erau o mulţime de obstacole, lipsite de importanţă pentru alţii, dar care pe ei i-ar putea despărţi: o crenguţă, o pietricică, o frunză... Şi atunci buburuza şi licuriciul au hotărât să se ţină tot timpul de mână pentru ca nimic să nu-i poată despărţi. Se plimbau împreună prin pădure şi erau foarte fericiţi dar într-o zi..... licuriciul a constatat că buburuza dispăruse. Nu ştia dacă el i-a dat drumul ei sau dacă ea i-a dat drumul din mână, dar nici asta nu contează în povestea noastră, contează numai că licuriciul, singur şi trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguţă, dar n...

Ruşine să îmi fie că nu v-am mai scris de atâta vreme dragilor, am avut unele "porniri" dar tot timpul aveam  alte treburi... Azi nu se mai putea, trebuia să scriu, fiindcă unele lucruri dacă nu sunt spuse la timpul respectiv, îşi pierd farmecul.