Sub Carapacea de RaC

Am ajuns acasă: în sfârșit puțină relaxare, puțin timp cu mine, cum zic americanii :)) (cel puțin în filme) De fapt, am venit acasă ca să mai prind câteva zile de muncă.... Da, munca fizică m-a ajutat mereu să-mi duc mintea departe, departe de „probleme”, m-a ajutat să gândesc și tocmai asta am să fac de mâine: să muncesc și să gândesc! Chiar aveam nevoie de o evadare pentru a lua niște decizii și a mă pune pe picioare. Acum, că tot am ajuns acasă am apucat să văd și eu televizorul, că nu ne-am întâlnit de multă vreme :)). Și iată ce film drăguț am urmărit... 

Ar fi trebuit să scriu asta în weekend, dar iată că nu am mai apucat să o fac. Lăsându-mi problemele personale deoparte, era cazul să spun și eu ceva, pentru că disputa asta mă vizează și pe mine în calitate de câștigător al unor campanii BI.

Pentru videoclip, pentru mesaj(e), pentru întrebările ce apar în el, pentru melodie, pentru optimism, pentru visare și pentru că l-am văzut recent, astăzi vă rog să urmăriți atenți videoclipul următor:

Preambul: Nu vă speriați de imagine sau de conținutul articolului, nu m-am însurat în timpul de când nu ne-am mai văzut și nici nu am planificat vreo nuntă în viitorul apropiat. Ba chiar sunt foarte departe de asemenea eveniment... doar că am o curiozitate și doresc să o dezbatem. A duce mai departe numele, e mai important decât relația în sine?

A very old photo taken  by Diana Cum să mă simt singur vreodată, când la orice oră din zi sau din noapte pot să primesc chiar câte trei mesaje consecutiv?

Imaginea n-are nici o treabă cu articolul, dar e singurul vizitator pe care l-am avut în acest weekend în care n-am ieșit din casă, și m-a surprins... gărgăriță la vremea asta? La mine pe birou? Pentru azi trebuia să fie un alt articol, dar am găsit puterea să îl scriu și nici gândurile nu au reușit să se liniștească și să mă lase să mă concentrez...  Dar am dat peste melodia asta și m-am blocat la refren, așa că am decis să o împărtășesc aici:

Skip to the english version Unul din cele mai minunate lucruri care mi s-au întâmplat până acum, a avut loc luna trecută, când am avut ocazia să merg la radio și să vorbesc în direct. Am fost invitat la radio pentru a vorbi despre ShoeBox, iar după interviu, total ad-hoc, am decis să prelungim emisia cu încă o oră și am realizat o super emisiune (părerea noastră dar și a ascultătorilor).

Skip to the english version Miercuri seara pe când mă întorceam de la întâlnirea Mecanturist , am găsit prin dreptul florăriei de pe strada Basarabiei un ecuson. Ochiul meu de vultur nu ratează nimic... l-am antrenat de mic, adunând toate măruntaiele de pe stradă... Era ecusonul unui elev de la Școala 25, așa că mi-am propus să-l duc la secretariat. Fiindcă joi n-am avut timp să ajung pe acolo, abia ieri, după examen, prin ploaie și furtună (ca să sune mai dramatic) am reușit să trec pe la școală (no, da chiar ploua afară :P ). La intrarea în școală, o mogâldeață stătea într-un colț, la un mic birou, cu ditamai condica în față, pe post de „ elev de serviciu ”.

... and since this is one of my favorite songs ever, it's obvious that I love the following version:

Skip to the english version Preludiu: (știu că sună pervers) de vreo lună am scos opțiunea de a introduce comentarii în mod anonim, ceea ce include și varianta Nume/URL. Sigurul mod de a comenta acum este folosind unul din conturile: Google, WordPress, LiveJournal, TypePad, AIM sau OpenID. Era o mare forfotă prin blogosferă acum ceva timp, deoarece un blogger din cei mari (nu știu exact cine și nu vreau să greșesc) a început să ceară bani pentru linkul de sub numele din rubrica de comentarii. Pe scurt: contra cost poți pune link atunci când comentezi, altfel apare doar numele.

Skip to the english version Dacă tot am supraviețuit celor două iminente apocalipse, putem numi acest 2013 drept „ Anul 0 de după apocalipse ”. De ce nu anul 1? Pentru că e un fel de „an pilot”. Încă nu știm dacă apocalipsa nu cumva a rămas blocată pe undeva și va veni, așa că stăm în probe până anul viitor. Da dragilor, e un nou an, și această postare trebuia să fie cu mult mai devreme scrisă, dar din nefericire timpul nu mi-a permis. Ar fi trebuit să fie prima postare din acest an, dar fiindcă nu am reușit să finalizez luna trecută articolul despre shoebox , am reprogramat lucrurile. Ce vreau să spun cu toate astea? Faptul că anul acesta va fi diferit, anul acesta se vor produce o grămadă de schimbări în viața mea, pe toate planurile posibile. Da, e drept că schimbările au început de multișor.. de prin toamnă (adică începerea anului universitar) dar de acum vor fi mai ușor, poate, de observat. Că tot vorbim de schimbări, trebuie să spun musai că vor fi schimbări și ...

ShoeBox Galați sau cum 200 de oameni inimoși au adus 1000 de zâmbete! Ca să începem cu rezultatele finale, că pe alea le așteaptă toată lumea, anul acesta, la Galați, am adunat și dăruit aproximativ 643 de cadouri prin implicarea a aproximativ 200 de oameni. Numărul de persoane e aproximativ deoarece nu toți au lăsat datele de contact (în special la centrele secundare de colectare) și de asemenea sunt persoane care au adunat cadouri de la prieteni sau colegi, dar au omis să-mi precizeze numele acestora. Numărul de cadouri e aproximativ deoarece am pierdut socoteala cutiilor primite. Pe foaia mea ies vreo 470, dar din ce am numărat în timpul livrării, numărul lor depășește 640, asta fără să punem la socoteală jucăriile pe care le-am dăruit „vrac”, lângă cutii. Asta se întâmplă atât pentru că am mai făcut și noi cutii, dar și fiindcă centrele secundare de colectare nu mi-au dat o situație exactă a cutiilor primite. Am spus 1000 de zâmbete deoarece nu doar cei c...