- De ce? E cumva pescar?
- Nu, dar de vreo două luni visează noapte de noapte vrăbii.
- Și vă deranjează? Pești sau vrăbii, nu e totuna?
- Nu, că dacă ar visa pești, nu ar mai ciripi.
***
Visele plăcute sunt cele care te fac să îți dorești să nu te mai trezești, sunt acele vise nimicite de alarma ceasului deșteptător, vise a căror fir narativ vrei să îl continui încercând să adormi după ce ai oprit alarma. Nu reușești chiar dacă te ia somnul...în cel mai bun caz visezi ceva similar, dar răspunsul pe care urma să îl primești înainte să sune ceasul nu îl vei mai afla niciodată.
Și am avut destule vise frumoase, dar mai recent li s-a schimbat tematica. De câteva zile ceasul îmi curmă niște vise atât de dulci, dar care, la o analiză mai amănunțită nu explică „starea de bine”. Adică, cum adică?
Păi acum câteva zile m-am trezit la ora normală de plecat la facultate deși m-am culcat cândva după ora 3. Ceasul urla în voie până când mi-am descleștat ochii și l-am oprit, citind ora 07:11. M-am ridicat, m-am pregătit de facultate, și când eram gata îmbrăcat m-am uitat la ceasul de pe telefon: era abia ora 7:01. Ce? Era dat înainte ceasul deșteptător! Ohooo, mai am timp să stau în pat!
Și ce credeți că s-a întâmplat?
Evident, inocentul „stat în pat” s-a transformat într-un somn adânc însoțit de un vis pe măsură. Dar visul frumos avea să se sfârșească o oră mai târziu când mi-am venit în fire. Am sărit din pat văzând cât e ceasul și am plecat la facultate. (nu a fost problemă că am întârziat puțin... norocul meu e că stau aproape).
Problema era că mi s-a întrerupt visul care, nimeni nu l-ar fi introdus la categoria „vis frumos”. Eram undeva într-o încăpere cu rafturi și birouri primprejur o imprimantă, un laptop, un proiector... nu mai știu. Eram cu Mircea și ne chinuiam să montăm ceva... dar nu ajungea firul așa că a trebuit să mut laptopul într-o poziție nu prea stabilă.... Eh, era ceva total comun, ceva ce, fizic, se poate întâmpla în orice zi... nu era ceva pur imaginar, dar starea mea era una de vis. În condițiile prezentate în vis, ar fi trebuit să fiu groaznic de stresat, având în vedere termenul limită și impedimentele tehnice, dar nu eram așa, ci dimpotrivă, aveam o stare super calmă, o relaxare totală, împăcat, fericit, plin de chef și voie bună... nu știu cum să explic. Vă dați seama deci, de ce nu voiam să se termine visul.
Mai ieri am avut un vis care a durut la fel de mult la trezire, dar tot atât de banal era, tot ceva legat de facultate/școală/proiecte.
Ce am pățit oare? Ceva vise mai umane nu pot avea și eu? Să visez munți, gagici, super-eroi, numerele la loto... ceva demn de „lumea viselor”? Cea mai nasolă treabă e să îți visezi fata visurilor, dar când te trezești să uiți cum arată. Când îți revii în simțuri ai o stare gen ”I've found the treasure chest... but I lost the keys!”
Ciudate „vise frumoase”....sau, o fi de vină faptul că nu dorm destul, deci nu visul ci doar somnul e cel plăcut și nu vreau să se termine . Dar nu cred;că de cele mai multe ori nici măcar nu visez, mai ales dacă sunt obosit.
Gata, mă apuc de scris și învățat, că parțialul de luni NU E VIS!
de la mine,
numa' bine
pff, spre dezamagirea mea, eu nu tin minte sa fi visat ceva...de muuult
ReplyDelete<>
ReplyDeleteAnd then you try going back to sleep again and again and again, and still you can't remember what she looks like. Well, I hope you find her someday. :> Good thing I haven't dreamt that much lately :D
Ei bine, m-a bântuit întrebarea câteva zile, acum mult timp când s-a întâmplat să am acel vis, dar mi-a trecut... Nu mai contează, e doar vis!
ReplyDeletefrom everything I said in the above post, that's the only thing that caught your attention? Find my answer in the previous comment.
ReplyDeleteThat phrase was referring to an old dream, the post was about the new ones.