Ca să nu mă lungesc prea mult la vorbă voi posta poze și veți putea urmări astfel etapele proiectului, finalul, precum și câștigătorii Concursului Continental 2011. Pentru a vedea galeriile foto folosiți link-urile de la finalul articolului.
Am sosit în Iași împreună cu Daniel vineri la 11, când după o mică plimbare prin ploaie, o shaworma la warda și o escală pe la General System ne-am cazat la hotel. Despre asta v-am povestit anterior, așa că nu mai are rost să dezvolt. Ziua de vineri a trecut repede iar noaptea ne-a găsit lucrând la mașinuță. Am dormit aproximativ o oră până la 01.30 moment în care m-am trezit să mă apuc de animații și de prezentarea powerpoint pentru concurs...
Sâmbătă dis de dimineață, după un duș rece care să alunge ultimele rămășițe de somn ne-am gătit mumos și am coborât să luăm masa. Nu am menționat că din Galați am fost trei echipe, două la Target Race și una prezentând tema Advanced Front Light Control Unit. Cei de la Target Race (denumiți în continuare echipa 17, așa cum am fost numerotați la concurs) îmi erau deja cunoscuți fiindcă am avut o întâlnire de grup cu ceva timp în urmă, dar despre echipa a treia nu știam nimic...am venit separat spre iași (eu cu Daniel dimineață cu trenul, restul după-amiaza cu mașini personale) eram cazați la etaje diferite, altfel spus nu ne-am găsit deloc până a doua zi dimineață când i-am sunat să mergem la masă. Dacă noi am încercat să fim punctuali ei aveam niște probleme cu încărcarea acumulatorului și ne-au solicitat ajutorul. Astfel că la momentul când am terminat masa și ne-am decazat ceasul bătea ora 9...oră la care ar fi trebuit să fim la Continental să ne amenajăm standul.
Am plecat deci puțin ofticat fiincă MIE NU ÎMI PLACE SĂ ÎNTÂRZII....și asta o știu cei apropiați. Noroc că Adi s-a oferit să îmi împrumute mașina pe perioada șederii mele în oraș și am avut cu ce să ne deplasăm, noi și tot bagajul. Am uiat să menționez că între timp sosise la hotel și Mircea așa că eram trei băieți trei genți și o mașinuță albastră...toți într-o dubă ce fugea spre bulevardul Poitiers (în limita de viteză, doar mă știți :D). Eu eram deja destul de stresat de faptul că trecuse ora 9, de faptul că eram la volanul unei dubițe și apoi s-a adăugat lipsa locului de parcare. Am convins băieții să intre și să caute pe cineva să îmi deschidă bariera, și abia apoi am reușit să mă liniștesc....pentru puțin fiindcă intrat în sală am dat cu nasul de toți ceilalți...eram deja băgat în priză, mă grăbeam să instalez totul, Daniel mă bătea la cap că vrea să pornesc PC să programeze ceva la mașină...venise și o doamnă care cerea prezentările pe stick...la telefon dădeam instrucțiuni ca GPS celor din echipa 17 ... eram varză. O fugă continuă începând de când am intrat în sediul firmei până am reușit să rezolv totul cu prezentarea și cu amenajarea standului mai ales că am fost luat prin surprindere de faptul că era montat un proiector, și că toate prezentările aveau să fie rulate acolo, nu la stand așa cum se înțelesese din intrucțiunile trimise inițial. Am fost puțin agitat fiindcă prezentarea mea avea animațiii care nu funcționau pe alt sistem, dar am rezolvat și problema respectivă :D
Anyway... standul nostru era poate cel mai curat dintre toate....nu aveam decât laptopul, monitorul pe care rulau animațiile, vreo 20 de fluturași promoționali și bineînțeles mașinuța...restul aveau tot felul de ustensile, componente, aparate de măsură și surse de alimentare...
De cum am ajuns l-am desemnat pe Mircea fotograf de ocazie...adică atunci când eram eu ocupat, așa că majoritatea pozelor sunt făcute de dumnealui. Am fost foarte mulțumit de pista amenajată acolo...era un linoleum moale întors cu fața în jos, asftel încât parea utilă nouă era foarte aderentă...puteam să fi avut roți de oțel masiv și tot urca panta fără să derapeze...Am răsuflat liniștit, fiindcă asta era cea mai mare grijă și temere a mea: că am cumpărat niște roți proaste. Ce e drept mă liniștisem parțial imediat ce am intrat în sală când primul lucru pe care l-am observat a fost că mai era o mașinuță cu roți identice celor de pe puntea din spate de la noi. Mai târziu, la o analiză mai aprofundată am observat, că și ei, ca și noi și-au pus problema aderenței, utilizând aceeași metodă: un manșon de cauciuc aplicat peste roți :).
Pe la ora 10.20 au început prezentările proiectelor, în ordinea prescrisă prin poziția standurilor, noi fiind "Team 18". Stabilisem cu Daniel în zori cam ce vom spune la prezentare dar văzând ce plictisitori au fost unii, am decis să mai schimbăm puțin și i-am mai dat unele sugestii fiindcă doar el avea să vorbească. Eu, eram în spate apăsam pe butoane... Asta fiindcă, așa cum i-am tot spus, concursul e de electronică și programare, nu de mecanică...adică partea lui e cea care trebuie prezentată. Zis și făcut! Faptul că prezentarea nu a ieșit așa cum mă așteptam e partea a doua. În timp ce toți își prezentau echipa la început, la noi a fost ceva de genul: Bună ziua, numele meu este P. Daniel, student la facultatea de Electronică din Galați și împreună cu colegul meu mecanic am realizat proiectul.. bla, bla, bla... Sincer vă spun că mă pufnise râsul, dar discret să nu vadă juriul...se pare că Daniel a luat foarte în serios când i-am zis că partea mea nu e atât de importantă ca partea electrică a mașinii...atât de în serios că nici numele meu nu mai era necesar să fie menționat. Dar nu face nimic..era emoționat și el...În fine, s-au amuzat puțin băieții pe tema asta :P
După ce finalmente s-au teminat prezentările am luat binemeritata pauză de masă. În timp ce toți plecaseră la bucătărie eu am mai zăbovit să decupez niște cărți de vizită și abia apoi, spre finalul pauzei am servit și eu masa...și ce bună a fost. Dacă prezentarea a fost oarecum o surpriză neplăcută, nu m-a deranjat foarte tare fiindcă eram încărcat pozitiv de toți cei care îmi adimirau animațiile 3D și întrebau diverse chestii despre ele... Tot plăcut era și când vedeam pe cineva care să întrebe chestii despre mașină care nu aveau legătură cu electronica...Cele mai dese întrebări erau referitoare la caroserie sau roți... Sincer să fiu am fost uimit să văd că foarte mulți oameni se opreau să adimre filmulețul de pe monitor și să întrebe diverse chestii. Chiar îi spuneam lui Mircea la un moment dat că "de ar fi să se încheie concursul acum, eu aș fi extraordinar de mulțumit" (asta se întâmpla înainte de prezentare, mai ales că văzusem că mașina urcă fără probleme.)
Legat de caroserie, ideea mea inițială era să o fac din fibră de sticlă...nu am reușit să fac rost de materiale așa că am optat pentru ideea sugereată e Edi și anume: caroserie din hârtie și aracet...așa cum făceam fructe la grădiniță și în clasele primare la lucru manual. Făcusem un model din BCA, finisat cu ipsos dar peste care am aplicat direct aracet și hârtii (nu vreau să mai spun de ce am acționat așa pripit...eram stresat) și drept urmare forma nu a mai ieșit decât bucățele. După ce am reparat modelul folosind bandă adezivă stăteam cu Mircea și meditam asupra altor metode de realizare a caroseriei..alte materiale. Și așa a răsărit ideea cu PET-ul topit. Deși mă gândisem și eu la asta, tot meritul i se aduce lui Mircea fiindcă nu nunai că a zis-o cu voce tare dar a zis și cum să o facem: are Popa suflantă cu aer cald! ...iată și soluția salvatoare! Așadar, mulțumesc Mircea pentru că ți-ai bătut capul și mulțumesc că ai făcut rost de pistol.... A douua zi, mircea era la facultate așa că m-am apucat cu Edi de treabă...După încercări eșuate cu PET-uri de 5 și 6 litri a apărut Daniel și a găsit un PET de 10litri care a fost perfect pentru ce aveam nevoie. Atfel a apărut caroseria cea albatră și transparentă.
Să revenim la concurs. După pauză juriul a început să circule pe la fiecare stand să verifice, să pună întrebări...să jurizeze. Încă un moment în care eu m-am simțit în plus...deși știam că așa va fi... Au venit pe rând, doi, apoi încă doi, apoi alții...abia ultimii au venit pentru mine: "am auzit că aveți niște desene aici" I-am arătat ce aveam, modelările 3D și desenele în autoCAD dar nu cred că a fost prea mulțumit fiindcă a dispărut deodată...Ce e drept nu venisem pregătit pentru asta, ci muncisem mai mult la animații iar tipul căuta ceva schițe 2D.
Ce ne-a surprins a fost că la noi juriul nu a zăbovit prea mult, spre deosebire de cât timp petreceau la alții... După ce au terminat de văzut fiecare stand juriul s-a retras să dezbată și noi am rămas în așteptare...timp în care am mai primit un motiv de bucurie căci mi-au sosit susținători: Adi și copii și puțin mai târziu George... Au rămas cu noi până la finalul curselor dintre mașini, adică etapa a treia a concursului. Am fost grupați în ordinea numerelor și noi am picat cu echipa 17, care din păcate a avut niște probleme tehnice și a ratat fiecare din cele trei încercări: prima oară s-a oprit la un metru de la start, a dua oară a sărit dincolo de rampă și a treia oară nu a mai pornit. Noi ... noi am mers bine. Prima cursă a fost perfectă și toți aclamau...mașina s-a oprit fix la linia roșie, a doua oară s-a oprit la 2 centimetri înainte iar a treia oară cu roata din față puțin după linie.
A doua parte a cursei era o eliminare piramidală susținută de echipele care s-au clasat pe primele 8 locuri după cursa precedentă. De data aceasta era o singură cursă, iar câștigătorul mergea mai departe. Noi am picat cu echipa numărul 21, care ocupa poziția 1. Melcul nostru nu a avut nici o șansă, fiindcă mașina lor mergea mult mai repede și mai precis, noi trecând cu vreo 30cm linia de sosire (raportat la roata din față). După finalizarea acestei curse piramidale au ieșit pe locul 1 echipa 21, locul 2 echipa 13 și locul 3 echipa 20. Dar fuseserăm informați că eliminarea piramidală contează doar 10%, mai importantă fiind cursa inițială și jurizarea la stand.
În timp ce juriul delibera am făcut un mic tur al firmei, că tot era ziua porților deschise. A urmat festivitatea de premiere, mai întâi la Advanced Front Light Control Unit...premii de participare și apoi ultimele trei poziții erau anunțate în engleză de un tip..care părea a fi șeful lor :D Asta făcea să pară că locurile 1, 2 și 3 erau mai importante. Locul 1 la tema amintită a fost ocupat de echipa din Galați...iar băieții erau surprinși de perspectiva asta...știind că doar două echipe au rămas, li se citea uimirea și bucuria pe față când pe locul doi fusese strigată echipa din Suceava. Premiul 1 a primit 900€ și invitația de a reveni la firmă pentru alte proiecte...
A urmat premierea la Target Race...unde băieți noștri de la echipa 17 s-au clasat pe locul 8. Noi ne așteptam la un loc 5 - 6 și probabl aveam pe față aceeași expresie amintită mai sus când am auzit că se ajunsese la locul 4 , unde era o altă echipă iar numele nostru încă nu fusese strigat.
Așadar am luat locul 3...pardon ne-am clasat pe poziția a treia, fiindcă deși ultimele 3 locuri sunt striate de american, doar locul 1 e cel important (Winner Diploma), restul fiind egali: diplomă de participare. Asta m-a supărat puțin fiindcă aș vrea să pot demonstra și celor de la facultate că am luat locul trei...dar nu am cum. În fine, am înțeles, pentru cei de la Continental contează doar vârful...restul sunt aceeași oală. Nu îi acuz...dar tot cred că ar trebui să fi dat diplome pentru locurile 2 și 3...Nu vreau premii, nu vreau neapărat bani, dar o diplomă să pot demonstra acasă și pe care să o pot atașa la portofoliu...
Deși am avut niște nervi, în final consider că juriul a fost corect. Nu mă refer neapărat la clasament...era clar că Team21 (una din echipele din suceava) va lua locul întâi. Am avut niște probleme după cursa inițială...cea cu trei încercări...conform lor eram ultima echipă clasată și normal că mi-a sărit muștarul. I-am întrebat dacă a contat viteza (era normal să întreb asta prima oară). Au zis că nu. "și atunci de ce ne-ațí pus pe ultimul loc? Am oprit de trei ori pe linie, ala cum ați cerut și acum ajungem pe ultimul loc?" Au dat-o în bâlbâială așa că m-am enervat, le-am întors spatele și am plecat. Țin minte că îi spuneam lui Daniel: "Hai să mergem că ăștia..." Nu am terminat fraza că m-au oprit din drum. Au venit după mine să întrebe care e problema. Le-am explicat din nou că am oprit de fiecare dată bine, și că singura greșeală a fost viteza mică, dar cum ea nu conta...nu înțelegeam de ce suntem ultimii. În același timp domnul Șolea, îndrumătorul echipei 17 le spunea că ei au fost cei care nu am rulat bine, că ei ar trebui să fie pe poziția aia și că ei (juriul) au încurcat echipele. În fine, situația s-a ameliorat, au corectat foile și drept urmare la proba următoare am concurat cu cea mai bună echipă. Spuneau unii că mai bine rămâneam pe poziția veche, că nu am mai fi concurat împotriva celor buni, dar dacă nu făceam asta, la clasamentul final am fi fost la fundul listei...
Acum, pe scurt câteva concluzii legate de Concursul Continental din 2011:
PRO:
- cazare și mic dejun...superb (aici aș putea pune la socoteală și prânzul, de asemenea minunat)
- foarte sociabili cei de la organizare și înțelegători...nu au avut nici o problemă când am cerut să modific prezentarea, s-au purtat frumos când am reperat greșeala din clasament
- aș vrea să mai vin la asemenea concursuri și cu asemenea atmosferă.
CON:
- mai au de lucru la organizare...nu se cunoaște că fac asta de câțiva ani...adică știiu că au mai fost cel puțin trei concursuri de genul. Ce anume aș vrea la organizare: păi în primul rând
- să se respecte programul dat sau să fie trimis un program corect.
- atenție la detalii: Din PDF se înțelegea că examinarea se va face la stand, mai întâi prezinți teoretic (OPȚIONAL cu o prezentare ppt - dar acel opțional din mail a devenit un necesar la fața locului), apoi proba practică. De aici eu am înțeles că vine juriul, prezentăm apoi inspectează mașina și apoi îi dăm drumul pe pistă și gata! Realmente a fost altfel: prezentări - pauză - jurizare la stand - pauză - curse pe pistă - pauză - premiere
- menționare clară a condițiilor de participare. De exemplu noi am avut un singur program scris pentru toate operațiile și pentru toate probele, pe când alții în pauze făceau o mie de rescrieri și teste. Mi se părea normal să se interzică modificarea mașinilor între probe. Fiindcă noi, sau Daniel..s-a chinuit să facă compromisuri în așa fel încât toate operațiile să fie îndeplinite cu un singur program, iar alții aveau mai multe versiuni funcție de necesitate. Din fericire, așa cum spuneam juriul a fost corect și a ținut cont și de asta...dar uite că ei nu văd tot ce se întâmplă în sală în lipa lor.
- detalii legate de intrarea în firmă...ar fi putut să ne anunțe cum va decurge totul: veniți, semnați pentru ecuson și apoi veți primi loc de parcare la cerere...e nasol să te aventurezi în necunoascut, sperând că vei găsi undeva un loc de parcare.
- tot din categoria detaliilor: atenție la premii. Am spus că penttru mine nu premiiile contează ci diploma și mai ales poziția în clasament, dar totuși dacă dai un premiu, nu te înjosi. Am primit cu toții hub-uri USB..destu de utile, și mă încânta oarecum..până am observat că sunt USB 1.1! Cum să dai premii așa ceva când acum totul e 2.0 mai nou 3.0? Nu e rușinos pentru tine ca firmă HI-TECH să faci asemenea cadouri? dacă vrei să fie simbolic, dă un pix ...apropo, brelocul e numai bun pentru colecția mea, dar dacă vrei să dai un cadou util...ai grijă. Probabil aveau multe pe stoc, și cum firma lor nu le poate folosi fiindcă sunt vechi, le-au dat ca premii. Trist! Știu că nemulțumitorului îi ia Dumnezeu darul, dar tocmai asta e ideea, eu sunt ușor de mulțumit: doar dă-mi diplomă pe care scrie locul și gata...dacă mai pui și un breloc atunci sunt fanul tău pe veci :D
- o chestie care nu a depins de ei: mesele goale. Deși ei au cerut să fe anunțați în cazul că unele echipe nu vor veni, tot au fost mese goale...și din cauza asta era îngrămădeală. Dacă lipseau acele mese, nu am mai fi stat lipiți unii de ceilalți..mai ales că în dreapta erau cei din suceava care erau mulți și nu le ajungeau scaunele ;))
- de ce au ordonat așa echipele la cursa piramidală..nu era mai logic să concureze 1 cu 2, 3 cu 4..etc? sau poate să concureze ca în ring: 8 cu 9, câștigătorul cu 7, și tot așa..până se ajungea la prma echipă. Sau nu știu... măcar să fie aleator, că înțelegeam și noi ordinea, nu așa...
- teamwork usualy sucks....din cauza asta am întârziat, am fost stresat, am fost grăbit și am făcut greșeli....
și ca să nu uit, data viitoare scriu pe pliante și fluturași exact ce a făcut fiecare membru al echipei...să nu mă mai simt atât de în plus...spre exemplu pentru acest proiect eu am făcut:
- proiectarea inițială și căutarea materialelor
- șasiu, raductor, axe, carcasa, cleme și tot ce nu e electric la mașină, asamblarea finală, inclusiv amenajarea plăcilor cu circuite și a acumulatorului
- pliante/fluturași,
- ecusoane personalizate (eram singura echipă cu ecusoane colorate, nu alea albe cu scris spălăcit pe care le-am primit)
- animații și filmulețe de prezentare a mașinii și reductorului,
- prezentarea powerpoint pentru concurs
- amenajarea standului cu monitor pentru animații
- autocolante pentru personalizarea mașinii
Daniel a făcut tot ce ține de partea electrică și programarea microcontrolerului...e o treabă foarte importantă și mult de muncă.
Nu zic sub nici o formă că eu am muncit mai mult, sau că el a avut mai mult de treabă....ci la urma urmei, am lucrat în mod egal...fiindcă partea lui electrică putea fi pusă pe orice altă mașină, și cu puțină bătaie de cap ar fi reușit să o facă să meargă...de asemenea eu cu alt motoraș și altă comandă aș fi putut face mașina să meargă. Dar am fost o echipă, și împreună am dus Galațiul pe locul 3, atât pentru anul ăsta. atât au putut doi studenți plecați de capul lor... Cât despre domnul îndrumător nu am ce să mai spun: cu toții suntem ocupați, și eu și Daniel, și mai ales domnul Georgescu...dar iată că am reușit să ne întâlnim...Tot așa, măcar o dată puteam să ne vedem și cu el, să îl fi cunoscut și eu. Pe lângă asta nu ne-a ajutat cu nimic, ba mai mult ne-a încurcat, cu bateriile promise și nelivrate, pentru care am schimbat proiectul puțin. Nu contează, ne-am descurcat și singuri!
Eu unul sunt mulțumit. Felicitări colegiilor din Suceava, experiența își spune cuvântul. Atât am avut de spus....și mult am mai spus. Se vede că nu am mai scris de muuult :D. Acum sunt în tren, am timp berecehet mai ales că de data asta am și priză, deci nu mă grăbește nimeni...când ajung acasă la internet public articolul. Sper să vă placă pozele.
Concluzia concluziilor: SUPER TARE FRATE! sentimentul pe care l-am avut când am aflat că suntem pe locul trei a fost inimaginabil, mai ales că văzusem mașini care păreau mai bune decât a noatră ..cu LED-uri și zorzoane... Felicitări Daniel pentru programul făcut și pentru ideile implementate în el. Poate la anul faci master aici și ne regăsim la alt proiect :)
making of....
Concurs Continental
de la mine,
numa' bine
No comments:
Post a Comment
Atenție: Este activată moderarea comentariilor pentru articolele mai vechi de 10 zile!