It's Wordless Wednesday!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Ha, 2020, învie blogul, prin YouTube
Vreau să revin pe YouTube și să reluăm ce făceam cândva... poate, poate, ușor, ușor, revin și pe blog Dacă vă place și vreți să mai vedeți,...
-
Așa se numește conceptul punctat de Blogal Initiative, prin care bloggerii își adună forțele spre a promova diverse cauze nobile sau comp...
-
Da, știu! A trecut foarte mult timp de la ultimul tutorial, a trecut foarte mult timp de când nu m-ați mai auzit. Tocmai de aceea, dar ma... -
În caz că nu ați observat până acum, pe blog am o categorie intitulată „ Cum să.. .” în cadrul căreia am publicat o serie de articole infor...
really orange!
ReplyDeletegorgeous color.
i am your newest follower..pls follow back if you can.
happy WW!
Welcome Ann Marie!
DeleteI am glad to have in my followers list. I have to warn you that I still have posts written only in romanian, but some (marked with +eng) are bilingual, so you will be able to understand them.
Cat de dor mi-e de un portocaliu... :)
ReplyDeleteDa, te înțeleg.. eu visez de mult la un portocaliu de mare... n-am văzut niciodată răsăritul sau apusul de pe malul mării (decât în poze sau filme) și tare aș vrea!
DeleteDe asemenea aș vrea să văd portocaliul de la munte,dar nu prea fac ture de mai multe zile... dar nu-i bai, zic eu că mai am timp. :)
Eu am preferat mereu apusul de soare, in locul rasaritului, insa portocaliul de mare mi-a rasturnat preferintele. Am vazut rasarit la Marea Neagra si apus la Marea Mediteraneeana (Tireniana), si trebuie sa recunosc faptul ca rasaritul mi s-a parut infinit mai spectaculos :) Nu de fiecare data, dar au fost cateva dimineti portocalii absolut minunate :)
DeleteSper sa reusesti sa te bucuri de ele, cat mai curand :)
Eu am un singur răsărit pe care mi-l amintesc foarte bine (cred că e singurul pe care l-am admirat și savurat). Eram prin Iași într-un bloc turn și am privit răsăritul de la balcon. Se întâmpla acum vreo 5 ani... parcă a trecut o viață!
DeleteBineînțeles au fost și alte răsăriri de soare pe care să le prind treaz, dar de obicei eram pe drumuri (pedalând sau pe tren)... dar n-au același farmec. E nevoie și de o anumită stare de spirit, de o anumită companie și de o anumită atmosferă.
Mulțumesc. De câțiva ani îmi tot propun să ajung la mare, dar mereu apare câte ceva și trece vara fără să plec... Dar mai e timp, vreau să cred că mai e timp :D
DeleteDe acord, nu are acelasi farmec intotdeauna, desi, poate, obiectiv, e la fel de frumos. Sunt cateva ingrediente cheie care influenteaza modul in care il percepem noi :)
DeleteSa ajungi la mare, mai e timp, da :) Mie nu imi place ziua la mare, detest aglomeratia de pe plaja, insa diminetile si serile compenseaza din plin. Cand plaja e pustie, te poti bucura cu adevarat de mare. Vara asta nu am ajuns nici eu, sper la anul... :P
Ohoo, să vezi surprinderea din ochii mei când am mers la mare pe la vreo 14-16 ani. Nu mai știu exact dar știu că nu mai fusesem pe litoral de la vârsta de 2 ani sau ceva de genul, deci nu aveam amintiri despre cum e la mare. Și când am ajuns, acum fiind „conștient de ce e în jurul meu” eram extraordinar de uimit cât de aglomerată e plaja. Eu aveam în minte piesajele alea din filme și fotografii, în care plaja e un nesfârșit de nisip și vreo două umbrele, cu unul sau doi oameni întinși la soare.
DeleteDa, eu fac referire la perioada când eram mic drept perioada de „inconștiență” fiindcă practic nu știam ce e în jurul meu și nici nu am foarte multe amintiri. Perioada conștientă e cea care urmează, adică atunci când raționam și puteam analiza anumite chestii.