Căutând un cântec pentru coloana sonoră a video-reportajului de pe Rarău am dat peste o melodie foarte veche, o melodie pe care o cântam pe vremea când studiam chitară. Da, a fost o perioadă în viața mea când cântam la chitară, făceam parte dintr-un cor și cântam la diferite festivități sau concursuri. Dar asta era acum mult timp.
Îmi amintesc faptul că aceasta a fost prima melodie pe care ne-a cântat-o profesorul. Până atunci erau doar acorduri și nimic nu avea mare sens decât durerea degetelor pe corzi... dar când l-am auzit cântând melodia asta, m-am îndrăgostit iremediabil de chitară.
De fapt melodia nu era exact așa, versurile pe care le cântam noi erau diferite, o parte din cântec fiind dintr-o poezie de-a lui Eminescu,(asta am descoperit accidental după câțiva ani)... dar melodia și refrenul sunt aceleași.
Oh, ce dor de chitară m-a pălit acum....
Am vrut la un moment dat, când stăteam prin Iași și aveam acces la instrumente, să reîncep... mai cântam ocazional, dar nu am avut niciodată timp să o fac cum se cuvine. Zic eu că am să am timp altă dată... E clar că nu am să excelez niciodată, mi-a trecut timpul... dar măcar așa... să o fac pentru mine!
de la mine,
numa' bine
"E clar că nu am să excelez niciodată, mi-a trecut timpul... dar măcar așa... să o fac pentru mine!" Mi-au placut aceste cuvinte de incheiere...sunt perfect valabile pentru mine. Cat despre ceea ce simti vibrand impreuna cu chitara...asa e...sunt momente placute care cu siguranta completeaza "starea noastra de bine". Daca voi depasi si eu faza de novice, poate vom avea ocazia sa "zdranganim" impreuna si pentru prieteni :)
ReplyDeleteBine ai revenit, Doina.
DeleteCred că primul pas, în cazul meu, ar fi să îmi iau o chitară. Tu în curând ne vei încânta cu acompaniament, la un foc de tabără, sus pe munte...
Eu chiar dacă mi-aș cumpăra una acum, nu aș avea timp de ea. Of, timpul ăsta.. atât de multe vreau să fac și nu mai reușesc să mă apuc sau să mă țin de ele :(
PS: frumoase pozele de la Mălăiești. Și ce vreme ați prins! uau.. foarte frumos. Am băgat de seamă că au fost și pe acolo câțiva țărani care au ținut morțiș să se semneze pe săgețile indicatoare... Of, lumea asta!
Încă mai salivez cu gândul la peisajele alea....
Stii...mergand pe munte am intalnit atat de multi oameni deosebiti, ma uit in jur si chiar nu stiu...in pielea carui astfel de om sta vandalul care pangareste natura sau mazgaleste marcajele ? Nici unul din cei din jurul meu nu cred ca ar putea face asta...Cat despre dorurile multe care te cuprind in sesiune...wow...sunt multe de povestit (din experienta). Dar...pe munte e iarna pana aproape de presesiunea de vara uneori, asa ca astfel de ture cu siguranta vei prinde...Bafta sa ai si sa ne revedem cu bine !
ReplyDeleteDa, și eu mă bazez pe faptul că iarna la munte ține mai mult (de fapt anul ăsta iarnă e doar la munte, că pe aici e un fel de ptimăvară-toamnă) După sesiune am stabilit deja că am să plec de nebun, măcar o zi. (stabilit mental..nu pe foaie, că realmente nu am decis unde și când plec :D)
DeleteApropo, blogger a introdus mai nou opțiunea de „reply” sau de a „răspunde” la comentariul anterior... așa cum folosesc eu acum :) Încetul cu încetul mai schimbă și ei câte ceva :)
Mulțumesc
Super Rock-oteca ta :) Vroiam sa-ti spun mai demult , o fac acum ca sa testez posibilitatea de a-ti da "un reply"
DeleteMulțumesc frumos. Mă bucur că place! Am încercat în ultima vreme să fiu consecvent, fiindcă deși am început în ianuarie 2010, am cam neglijat-o o perioadă de timp.
DeleteÎncepusem chiar să cred că nu bagă nimeni de seamă că e o ”rubrică” săptămânală... de aceea sunt și mai recunoscător pentru acest mesaj.
Sincer să fiu, mă așteptam să primesc de la tine răspunsul corect când întrebam, prin decembrie: Cum sună ROCKa?, dar probabil nu ai văzut articolul...