goodbye for now...

Că tot am eu un talent la a mă încăpăţâna...

aşa e, nu mai intru pe net, nu mai intru pe messenger, calculatorul meu e descompus ...câte o bucăţică în fiecare colţ de cameră pentru simplul motiv că am avut examinări şi colocvii (nu e unicul motiv, dar e cel mai vizibil şi îmie în avantaj). Zi de zi nu făceam decât să merg la cursuri, să vin acasă, să pap şi să mă pun la birou să scriu sau să învăţ ..somnul era opţional ...de aia am dormit vineri de la 17 când am terminat examinările până sâmbătă la 12.

dar să trecem peste aceste detalii; urmează sesiunea şi voi fi  la fel de ocupat, deci tot nu voi fi online.

Am să profit de faptul că bloggăresc pentru a vă mai scrie câteva chestii. De azi începând mai schimb ceva... voi înceta să mai vorbesc urât. Ce e drept nu o fac în mod public, mai ales de faţă cu fetele, doar aşa printre băieţi, prin cameră sau singur. De azi voi fi mai tăcut şi sper, mai calm, fiindcă de obicei înjur doar la nervi. Voi reveni la cel care eram mai demult ...cel care nu avea un vocabular aşa de "înflorit"..
În acelaşi timp, voi înceta să mai vorbesc despre fete..nu vreau să mai aud... gata... ultimele mele cuvinte pe tema asta vor fi: "Caza ...fă cumva să îţi găseşti gagică prin cămin să mai mâncăm şi noi ceva cald că e gravă treaba... ştii tu"

gata...pa!

de la mine,

numa' bine

praf în întuneric

Învârtind cheia în lacătul ruginit, am intrat în camera întunecoasă acompaniat de un scârţâit caracteristic uşii. Nu se vede decât o pată dreptunghiulară formată de lumina slabă pătrunsă prin uşă şi o umbră alungită pe mijlocul ei, aşezată liniştit pe praful gros.

Înaintez sfios, cât să nu ridic prea mult praf în aer şi  mă îndrept către fereastră. Mă împiedic nătâng de ceva...e ciudat, de obicei sunt mai ordonat şi ştiu exact unde îmi las lucrurile. Ce-o fi fost? Nu mai contează, trebuie să ajung, să fac lumină..

Trag draperiile şi soarele curios începe să tragă cu ochiul prin încăpere. Nu are ce să vadă, aceeaşi canapea, un cuier ruginit, dulapul cu arhivă, biblioteca în culori şi  bineînţeles biroul la care am pierdut nopţi întregi. E exact cum l-am lăsat.

În stânga, înrămată, poza cu tine care mereu îmi oferă amintiri minunate, stă cuminte acolo, puţin prăfuită. O ridic să o şterg, te admir în tăcere şi trezit din visare, o pun înapoi exact lîngă lampa de 25W unde se găseşte un teanc de foi scrise, ciorne nepublicate. ..Trec cu privirea peste el şi mă opresc în partea dreaptă unde stă în tăcere ceasul cu calendar. S-a oprit la ora 11.55 pe 6 ianuarie. Îl readuc la viaţă şi îmi atrage atenţia vecinul apropiat ...preaminunatul stilou, aşezat în tocul său. Probabil cea mai importantă parte a încăperii - ah! câte nopţi pierdute, doar el cu mine şi o foaie. În sertare lucrurile nu s-au schimbat, şi nici prea mult praf nu a intrat. încă mai am plicuri, timbre şi coli albe în sertarul din stânga, iar în dreapta călimara, agrafe, peniţe şi ..ah ...scrisoarea de la tine ....acolo o lăsasem în grabă.

Mă ridic de la birou cu ea în mână şi mă opresc în faţa arhivei. Dulapul e prăfuit, şi sertarul al doilea e întredeschis ....sterg pânzele de păianjen ce îmi stau în cale şi deschid larg sertarul. Îndosariez şi ultima ta scrisoare, apoi închid sertarul fără a mai arunca priviri şi la alte dosare. Ştiu că voi reveni în curând la acest sertar, dar ...momentan e închis.

Îmi amintesc că m-am împiedicat la intrare, aşa că mă întorc spre uşă şi găsesc un teanc de reclame, ziare, anunţuri, facturi ...corespondenţă. Mă uit printre ele cu aceeaşi curiozitate pe care o are un copil în dimineaţa de Crăciun, că poate, poate ... dar în zadar! E doar maculatură inutilă. Nici o scrisoare, nimic personal, nu m-a căutat nimeni cu adevărat.

Abandonez teancul în coşul de gunoi, şi spre surprinderea mea, nu încap toate. Lasă că voi duce gunoiul direct la pubelă mai târziu. Mă întorc la birou, iau stiloul îl alimentez cu lichid vital şi mă apuc de scris cu litere de-o şchioapă:

"Liniştea continuă, dar eu exist!"

trag draperiile, iau sacul de gunoi, şi ies acompaniat de acelaşi scârţâit al uşii. Mă opresc, schimb afişul cu cel abia scris.

Urc scările şi părăsesc din nou refugiul meu... dar voi reveni şi altădată ... momentan SIGN OUT!

vam

in the silence

Mi-am dat seama că vorbesc prea mult. Îi spuneam azi unei amice acest lucru. Aşa sunt eu, aşa am fost mereu, îmi place să discut despre tot, să lămuresc din start treburile, să fie totul pe înţelese....problema e că nu toţi vor să asculte, şi mai marea problemă e că nu toţi înţeleg motivele discuţiei.

Unele persoane adoră discuţiile, ascultă şi comunică eficient, altele preferă liniştea şi necunoscutul. O persoană dacă îşi pierde misterul devine plictisitoare. Aşa e de cele mai multe ori ..aşa se întâmplă şi ştiţi asta. Cineva care ţi-a expus şi ţi-a dat totul îşi pierde interesul în ochii tăi. Îmi fuge gândul la Ghiocela şi la felul ei de a se comporta pentru a nu-şi satura niciodată soţul...

Am considerat că a comunica te ajută, te apropie îţi dă certitudinea clarităţii sentimentelor şi trăirilor...
m-am înşelat de aceea de azi voi fi mai tăcut...de fapt mi-am propus mai de mult treaba asta ...

P.S. ..iar va zice Mircea că sunt EMO, dar m-am tuns aşa că nu mai merge

de la mine, 

numa' bine

Caută-mă TU

Mă las păgubaş

Nu ştiu cum se face că niciodată nu reuşesc să-mi fac treaba dimineaţa. Nici să mă spăl pe ochi, nici să mă spăl pe dinţi...nimic din ce ţine de preaminunata baie a căminului.

Mereu se întâmplă să fie femeile de servici în plină acţiune..Şi frate! e chiar acţiune..că sunt înarmate cu un furtun cu apă sub presiune....nu e chip să stai în aceeaşi cameră! Când mă trezeam dimineaţa, înţelegeam..e dimineaţă, e ora de curăţenie..dar apoi am început să mă trezesc la ore diferite ...aceeaşi chestie.

Azi mi-am făcut de cap ....m-am trezit foarte târziu

pe la 8 — la baie se făcea curăţenie...m-am culcat înapoi ..
pe la 10 — se făcea curăţenie ... m-am culcat înapoi
pe la 11 am mers la baie şi era linişte — m-am întors în cameră să îmi iau cele necesare pentru duş..
pe la 11 şi oleacă am vrut să fac duş — imposibil...duşurile erau în curs de spălare...mi-a ţinut oleacă de morală tantea că "nu o lăsăm nici să spele" aşa că m-am întors în cameră cu coada între picioare....

M-am lăsat păgubaş, m-am îmbrăcat şi am plecat la facultate....

pe la 12 şi ceva când m-am întors..am mers la baie — ghici ce: femeile de servici iar spălau, de data asta oglinzile.

De ce frate nu te apuci de ceva şi să termini ....faci o chestie..mai stai la taclalale în vestiar  şi apoi faci altă chestie (că se vede când stau la bârfă, vestiarul fiind exact lângă baie)
Înţeleg că nu e o slujbă plăcută că e mulţi ţărani care îşi dau drumul pe unde apucă; mai ales după weekend e dezastru fiindcă în weekend nu se spală nimic...se adună deci mizeria de 3 zile....Dar, asta e meseria ..nu îţi place lasă-te PĂGUBAŞ!

****

Mmmda ...  ar mai fi momente în care m-am lăsat păgubaş,  dar ăsta e cel mai recent, şi vi l-am relatat pentru că se potriveşte cu tema concursului lui Neamţu'.

****

Later Edit: am apucat să fac duş azi...cu o apă caldă ca o ploaie de toamnă. Cu ocazia acestui L.E. aş vrea să fac şi un anunţ: "Bă, ăla care ţi-ai uitat chiloţii pe peretele dintre cabinele unu şi doi, du-te şi îi ia acum, dacă îi mai vrei, fiindcă mâine dimineaţă vor fi confiscaţi de femeia de servici şi nu îi mai găseşti"

de la mine, 

numa'bine

Şcoala nu e pentru toţi

Apel umanitar

pentru toţi cititorii mei din Galaţi:

Cine are pe acasă o bucată de mochetă / covor care nu îi mai este necesar? :) Să pun şi eu p'aici prin cameră, să nu car tocmai de la Roman o bucată de "preş"

Lord I'm doin' all I can
To be a better man

it hurts

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

am masă...

Gata, mi-am realizat o masă pentru desenat planşele...mai e puţin de lucrat la iluminare, fiindcă nu sunt extraordinar de mulţumit, dar în mare e făcută şi funcţională...

de luni

Ieri am avut un mic colaps emoţional ..am sperat totuşi că de azi va fi mai bine, că voi fi jolly and glad....me again... ei da de unde atâta noroc??

de pe la 4 şi ceva dimineaţa a început ceasornicul să bată ora pulsul  145 ... Am adormit cu chiu cu vai, şi am sperat să fie o criză trecătoare..să îmi treacă până mă trezesc...dar de unde...


Dimineaţa la 8 era la fel! Nu mi-a priit cursul de fizică deloc - pe la a doua oră mi s-a rupt firul; nu ştiu ce a mai zis profesorul, şi am aţipit de vreo două ori pentru câteva secunde...A trecut cursul..la seminarul următor am fost mai activ...chiar dacă ceasul de la mână a început să ţipe când am ieşit la tablă (semn că pulsul a trecut de pragul de 158 deci inimii mele nu îi plac problemele de Mecanică Statică). La S.I.M. am fost mai conştient deşi inima nu s-a liniştit...

Apoi, după toate seminarele am plecat până la bancă să scut nişte bani. Noroc de un coleg cu maşina care în drum spre casă trecea prin centru şi l-am rugat să mă ducă până acolo. La întors, la pas, am început să îmi revin din starea tâmpită de ieri ..poate aveam nevoie de plimbare, aer curat şi muzică....NU, inima nu s-a liniştit, doar sentimentele s-au mai liniştit ascuns.

În faţa facultăţii m-am întâlnit cu Diana, probabil mergea şi ea acasă. Am stabilit să vin cu Caza cât de curând pentru a mai petrece timp cu copii şi pentru a instala Windows-ul pe care l-am promis acum câteva zile....asta va fi partea "fun" a săptămânii, că până atunci mai am multe de făcut şi o examinare la GD de dat joi.

poză oferită şi găzduită de Ana

Totuşi cred că am depăşit un record propriu..am ajuns la un puls de 169 (la mine normal e între 80 şi 100). 169 arăta înainte să scot senzorul, că a sărit la 196 când l-am scos şi l-am reconectat...dar să zicem că aia a fost eroare de citire...nu se acceptă.


Oricum, totul e bine...de acum mă apuc de treburi..mai puţin blogging :P ...

Iar la final, fiindcă v-am învăţat cu el, asculăm:

Ascultă mai multe melodii pe trilulilu.ro

UPDATE: ca să vezi...mi-a mai trecut inima.. poate avea nevoie de puţin blogging =))

 de la mine

numa' bine

Chip cioplit

Am avut o criză mai devreme .... Nu , nu s-a schimbat nimic din cele expuse anterior, doar mi-am bocit durerile în perna mea ce albastră cu nori albi, ca să nu fac prea mult zgomot, să nu trezesc colegii ....Ah, sunt varză, sunt prea sensibil şi emotiv..nimic nou....e atât de naşpa să te simţi singur..complet singur

Am ajuns apoi la partea de analiză. Analizam diferenţele dintre tine şi restul fetelor (balanţa se înclină înfiorător de mult spre tine, ca întotdeauna), dintre tine şi mine, dintre ei şi voi (nu spun noi fiindcă eu nu mai fac parte de nicăieri).

"Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti." (sursa: Wikipedia, Enciclopedia liberă) deşi diferă numărul din faţa acestei porunci funcţie de cult,  cu toţii o ştim, şi probabil .... o respectăm?

Eu de când am auzit-o la şcoală, sincer vă spun, am fost confuz. Dacă porunca zice să nu....noi de ce ne facem statuiete şi icoane, cruci cu feţe sculptate şi tot tacâmul? Am concluzionat că porunca se referă doar la "alte" zeităţi, sau la "chip cioplit sau altă asemănare" care iliustrează "alte" zeităţi ...aşa ziceţi şi voi, Dar oare e chiar aşa?

Eu nu mai cred asta. Eu devin, încet, încet o corcitură de culte şi credinţe....cred, aşa cum vreau eu, fără să mă leg direct şi stabil de vreo dogmă. Tind să cred şi să fiu mai atras spre una anume, dar nu total .... nimic nu e absolut în lumea asta şi drept urmare nici eu nu voi fi doar "ceva" ci sunt mult mai complex.

Gândirea e liberă şi eu astfel gândesc.

Şi dacă e aşa legat de această interpretare greşită, oare câte lucruri le mai interpretăm greşit? Probabil multe, dat fiind faptul că sunt atât de multe religii şi culte, diferite cu puţin între ele, dar care se duşmănesc şi se acuză reciproc. Şi totuşi adevărul unde e? Ne mai interesează? Nu..noi stăm în nepăsare, cu ceea ce am moştenit de la strămoşi .. dâd mai departe la urmaşi, blamându-i dacă cumva cuteză să iasă din tipar!


Ascultă mai multe melodii pe trilulilu.ro

Melodia nu are legătură cu articolul decât print titlul său. Audiţie plăcută

de la mine,

numa' bine

evident

frumos început de an ...

Am o stare de n-am stare! Panicat de mor din cauza examenelor şi verificărilor ce vor năvăli în curând..timpul parcă nu îmi mai ajnge, de fapt niciodată nu mi-a ajuns, muzica nu mă mai calmează, deşi unele melodii îmi ridică puţin moralul şi mă fac să vibrez şi să ţopăi, nimeni nu îmi intră în voie, nu are cine să mă calmeze, nu e nimeni care să merite să mă calmez ...NU, nu sunt eu..nu sunt un Trist aşa cum zicea Caza..

Eu mă cunosc ...nu sunt aşa! dar cum pot nega asta când aşa par....înţeleg că ei nu au cum să mă înţeleagă...nu mă cunosc, nu m-au văzut fericit, nu m-au văzut extaziat, nu m-au văzut în apele mele cele minunate, nu m-au văzut cu tine.

Adevărul e că nu sunt eu fiindcă ceva lipseşte....ceva important din viaţa mea. Ceva sau cineva sau, mai bine zis, ambele! Nu, nu mă pot concentra, nu am randament în orice aş face, nu am chef, nu sunt fericit...doar mimez ceva, dar e de moment..dispare la scurt timp şi revin în letargie...

Da! În ultima vreme sunt aşa şi mai rău e că nici nu am cu cine vorbi, fiindcă cele două fiind strâns legate, lipsesc... noroc de blogul ăsta că altfel aş înnebuni. Săracul câte îndură! (probabil am început să înnebunesc de-a binelea ...tocmai am personificat o pagină web...e absurd ...mi-am dat seama la timp deci asta înseamnă că încă sunt raţional??).  Messenger-ul îl ţin deschis..de ce? pentru reclamă?..că oricum nu am cu cine conversa, telefoanele sunt obiecte de decor...balast care consumă curent o dată la câteva zile....blogul e cam gol, deşi văd că lumea mai intră din când în când şi pe la mine....ar tebui să public ceva interesant şi captivant pentru toţi..dar de unde atâtea gânduri paşnice?

Atât de multe mă petrec acum....panică, frică, durere, tristeţe, stres, dorinţă, dor, dragoste, amintiri plăcute, vise distruse, speranţe deşarte, migrene,  foame..da şi foame, ah! cât aş vrea să scap de toate (şi nu am tendinţe de suicid, Doamne Fer'). (agonie şi nici urmă de extaz)

Îţi vine să crezi că nimic nu mă mai încântă? Plănuiam ieri cu Radian o excursie de escaladă, puţin alpinism, vreo câteva excursii cu bicicleta... munţi, cort...eu iubeam astea..tind să cred că încă le iubesc dar nu am nici o tragere de inimă ...clar...ceva se întâmplă cu mine. Poate după sesiune voi fi din nou eu...

Nu am nimic care să mă impulsioneze destul...banii nu au făcut-o niciodată destul de bine....un singur lucru îmi dă putere şi mă face să fiu eu...singurul lucru care acum îmi lipseşte.... În rest am de toate mulţumesc lui Dumnezeu, doar...trebuie să fac ceva

mâine dimineaţă sper să mă simt mai bine, să regret că am scris tot monologul ăsta supid şi plictisitor pentru majoritatea.... Nu vă place ce scriu, nu mai intraţi ...Cum zicea şi Andreea, într-un articol mai vechi (de fapt comentariu la acel articol): "Eu scriu pentru mine, scriu ca şi cum aş ţine un jurnal, aşa am scris mai mereu, şi nu pentru aşteptările celorlalţi de la mine. Sper, totuşi, să-ţi placă ceea ce vezi aici. :)" Aş mai completa "nici pentru faimă sau reclame care să îmi dea bani"..asta ca să îl înţep pe Mircea şi ideile lui de îmbogăţire pe blog....Acelaşi Mircea care spunea să fac blogul mai puţin plictisitor ca să adun vizitatori care să îmi aducă venituri, acelaşi Mircea care nici măcar nu îmi citeşte blogul... deci m-am înşelat..Mircea îmi citeşte blogul....acum mă simt mai bine..Scuze dacă te-am supărat, dar nu am făcut decât să "citez" ce mi-ai zis...sau cum am înţeles eu.. Faptul că e plictisitor ştiu sigur că ai zis :P

Azi sunt mai răutăcios...am început de dimineaţă, de la un mesaj primit... Dar povestea e prea lungă şi neinteresantă..."prieteni" care sunt prieteni doar când e nevoie să îi ajuţi...pentru care oricâte ai face tot nu îşi dau seama că ei nu au făcut mai nimic...ştiu doar să scoată ochii în continuare şi să arunce vina tot pe tine. Nu îmi place să fiu sau să mă simt folosit. E o diferenţă mare între ceea ce ziceam ieri, cum că îmi place să ajut şi să "servesc" şi ideea de a fi folosit.

Dar lucrurile se vor schimba şi, aşa cum spuneam acum câţiva ani, "dacă ai nevoie de ajutor, ajută-te singur!" celorlalţi nu le pasă decât de fesul lor cu interes.!

de la mine,

numa' bine

gata vacanţa :((

oh...e ultima zi de vacanţă...de azi începe PANICA

A trecut aşa reprede perioada asta şi n-am făcut mai nimic din tot ce trebuia să fac....Mă aşteaptă încă trei săptămâni de cursuri, seminare colocvii, verificări, recuperări şi tot soiul de porcării...iar apogeul suferinţelor va fi sesiunea ce urmează după aceste trei săptămâni....

Abia aştept să treacă toate...mai exact abia aştept 14 Februarie, nu fiindcă e V-Day, nu prea îmi pasă... ci pentru că e ultima zi de sesiune, şi prima zi de vacanţă!!

Primul pe 2010

Încep anul bloggeristic cu scuzele de rigoare adesate celor doar două persoane care mi-au trimis SMS cu urări de Anul Nou. Eu am fost mai nesimţit şi am profitat de lipsa mesajelor (pe orange) şi lipsa valabilităţii creditului (pe vodafone) şi nu am scris nimănui....am încercat să sun, e drept..o singură persoană la miezul nopţii, dar fiind revelion nu am reuşit nici să mă conectez la reţea. Câteva ore mai spre dimineaţă am reuşit doar să sun..dar nici un răspuns ...nici până acum....dar probabil că nu s-a primit apelul meu.... În fine, nu mai contează.

Deci MULŢUMESC celor care mi-au scris şi SCUZE că nu v-am răspuns (până acum).