Sub Carapacea de RaC

Că tot am eu un talent la a mă încăpăţâna... aşa e, nu mai intru pe net, nu mai intru pe messenger, calculatorul meu e descompus ...câte o bucăţică în fiecare colţ de cameră pentru simplul motiv că am avut examinări şi colocvii (nu e unicul motiv, dar e cel mai vizibil şi îmie în avantaj). Zi de zi nu făceam decât să merg la cursuri, să vin acasă, să pap şi să mă pun la birou să scriu sau să învăţ ..somnul era opţional ...de aia am dormit vineri de la 17 când am terminat examinările până sâmbătă la 12. dar să trecem peste aceste detalii; urmează sesiunea şi voi fi  la fel de ocupat, deci tot nu voi fi online. Am să profit de faptul că bloggăresc pentru a vă mai scrie câteva chestii. De azi începând mai schimb ceva... voi înceta să mai vorbesc urât. Ce e drept nu o fac în mod public, mai ales de faţă cu fetele, doar aşa printre băieţi, prin cameră sau singur. De azi voi fi mai tăcut şi sper, mai calm, fiindcă de obicei înjur doar la nervi. Voi reveni la cel care eram mai demul...

Învârtind cheia în lacătul ruginit, am intrat în camera întunecoasă acompaniat de un scârţâit caracteristic uşii. Nu se vede decât o pată dreptunghiulară formată de lumina slabă pătrunsă prin uşă şi o umbră alungită pe mijlocul ei, aşezată liniştit pe praful gros. Înaintez sfios, cât să nu ridic prea mult praf în aer şi  mă îndrept către fereastră. Mă împiedic nătâng de ceva...e ciudat, de obicei sunt mai ordonat şi ştiu exact unde îmi las lucrurile. Ce-o fi fost? Nu mai contează, trebuie să ajung, să fac lumină.. Trag draperiile şi soarele curios începe să tragă cu ochiul prin încăpere. Nu are ce să vadă, aceeaşi canapea, un cuier ruginit, dulapul cu arhivă, biblioteca în culori şi  bineînţeles biroul la care am pierdut nopţi întregi. E exact cum l-am lăsat. În stânga, înrămată, poza cu tine care mereu îmi oferă amintiri minunate, stă cuminte acolo, puţin prăfuită. O ridic să o şterg, te admir în tăcere şi trezit din visare, o pun înapoi exact lîngă lampa de 25W unde se...

Mi-am dat seama că vorbesc prea mult. Îi spuneam azi unei amice acest lucru. Aşa sunt eu, aşa am fost mereu, îmi place să discut despre tot, să lămuresc din start treburile, să fie totul pe înţelese....problema e că nu toţi vor să asculte, şi mai marea problemă e că nu toţi înţeleg motivele discuţiei. Unele persoane adoră discuţiile, ascultă şi comunică eficient, altele preferă liniştea şi necunoscutul. O persoană dacă îşi pierde misterul devine plictisitoare. Aşa e de cele mai multe ori ..aşa se întâmplă şi ştiţi asta. Cineva care ţi-a expus şi ţi-a dat totul îşi pierde interesul în ochii tăi. Îmi fuge gândul la Ghiocela şi la felul ei de a se comporta pentru a nu-şi satura niciodată soţul... Am considerat că a comunica te ajută, te apropie îţi dă certitudinea clarităţii sentimentelor şi trăirilor... m-am înşelat de aceea de azi voi fi mai tăcut...de fapt mi-am propus mai de mult treaba asta ... P.S. ..iar va zice Mircea că sunt EMO, dar m-am tuns aşa că nu mai merge de la m...

Nu ştiu cum se face că niciodată nu reuşesc să-mi fac treaba dimineaţa. Nici să mă spăl pe ochi, nici să mă spăl pe dinţi...nimic din ce ţine de preaminunata baie a căminului. Mereu se întâmplă să fie femeile de servici în plină acţiune..Şi frate! e chiar acţiune..că sunt înarmate cu un furtun cu apă sub presiune....nu e chip să stai în aceeaşi cameră! Când mă trezeam dimineaţa, înţelegeam..e dimineaţă, e ora de curăţenie..dar apoi am început să mă trezesc la ore diferite ...aceeaşi chestie. Azi mi-am făcut de cap ....m-am trezit foarte târziu pe la 8 — la baie se făcea curăţenie...m-am culcat înapoi .. pe la 10 — se făcea curăţenie ... m-am culcat înapoi pe la 11 am mers la baie şi era linişte — m-am întors în cameră să îmi iau cele necesare pentru duş.. pe la 11 şi oleacă am vrut să fac duş — imposibil...duşurile erau în curs de spălare...mi-a ţinut oleacă de morală tantea că " nu o lăsăm nici să spele " aşa că m-am întors în cameră cu coada între picioare.... M-...

pentru toţi cititorii mei din Galaţi: Cine are pe acasă o bucată de mochetă / covor care nu îi mai este necesar? :) Să pun şi eu p'aici prin cameră, să nu car tocmai de la Roman o bucată de "preş"

Lord I'm doin' all I can To be a better man

AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA

Gata, mi-am realizat o masă pentru desenat planşele...mai e puţin de lucrat la iluminare, fiindcă nu sunt extraordinar de mulţumit, dar în mare e făcută şi funcţională...

Ieri am avut un mic colaps emoţional ..am sperat totuşi că de azi va fi mai bine, că voi fi jolly and glad....me again... ei da de unde atâta noroc?? de pe la 4 şi ceva dimineaţa a început ceasornicul să bată ora pulsul  145 ... Am adormit cu chiu cu vai, şi am sperat să fie o criză trecătoare..să îmi treacă până mă trezesc...dar de unde... Dimineaţa la 8 era la fel! Nu mi-a priit cursul de fizică deloc - pe la a doua oră mi s-a rupt firul; nu ştiu ce a mai zis profesorul, şi am aţipit de vreo două ori pentru câteva secunde...A trecut cursul..la seminarul următor am fost mai activ...chiar dacă ceasul de la mână a început să ţipe când am ieşit la tablă (semn că pulsul a trecut de pragul de 158 deci inimii mele nu îi plac problemele de Mecanică Statică). La S.I.M. am fost mai conştient deşi inima nu s-a liniştit... Apoi, după toate seminarele am plecat până la bancă să scut nişte bani. Noroc de un coleg cu maşina care în drum spre casă trecea prin centru şi l-am rugat s...

Am avut o criză mai devreme .... Nu , nu s-a schimbat nimic din cele expuse anterior, doar mi-am bocit durerile în perna mea ce albastră cu nori albi, ca să nu fac prea mult zgomot, să nu trezesc colegii ....Ah, sunt varză, sunt prea sensibil şi emotiv..nimic nou....e atât de naşpa să te simţi singur..complet singur Am ajuns apoi la partea de analiză. Analizam diferenţele dintre tine şi restul fetelor (balanţa se înclină înfiorător de mult spre tine, ca întotdeauna), dintre tine şi mine, dintre ei şi voi (nu spun noi fiindcă eu nu mai fac parte de nicăieri). "Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti." (sursa: Wikipedia, Enciclopedia liberă ) deşi diferă numărul din faţa acestei porunci funcţie de cult,  cu toţii o ştim, şi probabil .... o respectăm? Eu de când am auzit-o la şco...

frumos început de an ... Am o stare de n-am stare! Panicat de mor din cauza examenelor şi verificărilor ce vor năvăli în curând..timpul parcă nu îmi mai ajnge, de fapt niciodată nu mi-a ajuns, muzica nu mă mai calmează, deşi unele melodii îmi ridică puţin moralul şi mă fac să vibrez şi să ţopăi, nimeni nu îmi intră în voie, nu are cine să mă calmeze, nu e nimeni care să merite să mă calmez ...NU, nu sunt eu..nu sunt un Trist aşa cum zicea Caza.. Eu mă cunosc ...nu sunt aşa! dar cum pot nega asta când aşa par....înţeleg că ei nu au cum să mă înţeleagă...nu mă cunosc, nu m-au văzut fericit, nu m-au văzut extaziat, nu m-au văzut în apele mele cele minunate, nu m-au văzut cu tine. Adevărul e că nu sunt eu fiindcă ceva lipseşte....ceva important din viaţa mea. Ceva sau cineva sau, mai bine zis, ambele! Nu, nu mă pot concentra, nu am randament în orice aş face, nu am chef, nu sunt fericit...doar mimez ceva, dar e de moment..dispare la scurt timp şi revin în letargie... Da! Î...

oh...e ultima zi de vacanţă...de azi începe PANICA A trecut aşa reprede perioada asta şi n-am făcut mai nimic din tot ce trebuia să fac....Mă aşteaptă încă trei săptămâni de cursuri, seminare colocvii, verificări, recuperări şi tot soiul de porcării...iar apogeul suferinţelor va fi sesiunea ce urmează după aceste trei săptămâni.... Abia aştept să treacă toate...mai exact abia aştept 14 Februarie, nu fiindcă e V-Day, nu prea îmi pasă... ci pentru că e ultima zi de sesiune, şi prima zi de vacanţă!!

Încep anul bloggeristic cu scuzele de rigoare adesate celor doar două persoane care mi-au trimis SMS cu urări de Anul Nou. Eu am fost mai nesimţit şi am profitat de lipsa mesajelor (pe orange) şi lipsa valabilităţii creditului (pe vodafone) şi nu am scris nimănui....am încercat să sun, e drept..o singură persoană la miezul nopţii, dar fiind revelion nu am reuşit nici să mă conectez la reţea. Câteva ore mai spre dimineaţă am reuşit doar să sun..dar nici un răspuns ...nici până acum....dar probabil că nu s-a primit apelul meu.... În fine, nu mai contează. Deci MULŢUMESC celor care mi-au scris şi SCUZE că nu v-am răspuns (până acum).