Sub Carapacea de RaC

Plecare: sâmbătă 27 Septembrie 2008 ora 05.00 AM. Destinația: Vârful Toaca (1900 m), muntele Ceahlău Traseu: Cabana Izvorul Muntelui - Lutu Roșu - Cabana Dochia - Vârful Toaca - Cabana Dochia - Poiana Maicilor - Cabana Izvorul Muntelui. Echipa: 8 persoane (adulți, studenți, un elev și un preșcolar - grup mixt de fete și băieți). Am plecat sâmbătă dis-de-dimineață din Iași cu scopul de a ajunge cât mai devreme la Izvorul Muntelui, să începem tura.

În ultimii doi ani ai vieţii mele am citit, cred, mai multe cărţi decât în ceilalţi 18 ani precedenţi. De asemenea am văzut mult mai multe filme...

e duminică... Mi-am dat seama că nimeni nu se naşte înţelept,  oricât de deştept l-ar face mama lui! Nu! Un om devine înţelept pe parcursul vieţii, trecând prin viaţă aşa cum treci un râu. După ce treci râul, acesta rămâne la fel, nu ştie că l-ai trecut, dar tu nu! Tu eşti ud leoarcă. Apa care rămâne pe tine sunt cunoştintele pe care le acumulezi în viaţă. Cu cât e mai adânc ar fi râul deci cu cât sunt mai grele obstacolele în viata cu atât vei ajunge pe celălalt mal mai ud. Dar sunt nesemnificative dacă tu ai trecut peste ele fără să înveţi ceva....ca şi cum ai fi luat o barcă şi ai trecut pe deasupra apei...

Ce-i drept ştiu să aberez....dar de altfel cine nu ştie? E bine acasă....e odihnă, e viaţa gratis...e fără servici....e casa mea pentru care nu plătesc chirie, nu plătesc apă şi curent. Plătesc părinţii. Nu!! Nu am devenit genu ăla de nesimţit căruia nu îi pasă de aceste lucruri....am grijă în continuare să fiu econom, fiindcă îmi respect părinţii şi munca pe care o depun şi pe care au depus-o pentru noi şi pentru ce avem acum. Dar măcar nu e vorba de banii mei personali. Nu am crescut într-o familie foarte înstărită...dar e mai bine aşa...am fost crescut cu bun simţ pentru banii mei şi ai altora. Am fost crescut cu bun simţ si am fost învaţat să fiu politicos....am crescut fără fiţe şi aere de vedetă. Nu m-am crezut niciodată o persoană importantă pentru că nici nu am fost....

Acest "B.Tur" al treilea, a fost cel mai mare şi din punct de vedere al distanţei dar şi din punct de vedere al numărului de participanţi. Pe trei dintre ciclişti îi cunoaşteţi deja. Începem cu Ciprian (ursachi_ciprian@yahoo.com). Fiind organizator este evident că a participat la toate cele trei tururi. Cristi a fost cu noi încă de la "B.Tur #1". Mai nou lucrează şi e cam greu cu liberele dar sper să vină în continuare şi la următoarele excursii. Subsemnatul...Radu....responsabil cu pozele urâte de la "B.Tur #1", şi parţial cu cele de la "B.Tur #3". De asemenea vinovat de lipsa pozelor de la "B.Tur #2".

Am plecat Sâmbătă 28 iunie 2008 la ora 06.43 de pe strada Sălciilor Nr. 48 (ca de obicei) De data aceasta, călare pe motoare au fost : Cici, Cristi, George şi subsemnatul; şi binenţeles am pornit kilometrajul în faţa porţii înainte de a porni. Dat fiind faptul că graba ne-a determinat să schimbăm traseul la primul "B.Tur", am hotărât ca traseul pentru "B.Tur #2" să îl conţină şi pe acela. Şi dacă tot trecea drumul nostru pe lângă Negreşti, am zis că nu ar strica un mic ocol, să ne scăldăm puţin la baraj....ca a fost o săptămână călduroasă...şi sincer îmi era tare dor de apă....nu m-am mai scăldat de astă vară când am fost la mare.

"Noi nu zicem NU la clienţi, îi aburim, îi amânăm".   Intră un cetăţean: —  Mănuşi aveţi? Vanzatorul: Pă i, sigur... de care să fie? de piele? tricotate? normale, cu un deget, cu 2 cu 5? Albe, roşii, verzi, negre? Le purtaţi la palton sau la jachetă? Domnule eu vă propun să veniţi mâine cu paltonul, să vedem ce se asortează. Pleacă omul fericit că-l bagase cineva în seamă; când să iasă pe uşă intră val-vârtej unul hiper-furios c-un colac de budă într-o mână şi c-o placă de faianţă în cealaltă: — C ucoană, uite ăsta-i capacul de la budă, asta-i nuanţa la faianţă, curu' ţi l-am arătat ieri ACUMA-MI DAI HÂRTIE IGIENICĂ????

Pai să începem cu începutul. Am plecat joi 5 iunie 2008 la ora 08.32 de pe strada Salciilor. Cavalerii cei viteji erau 5: (in ordinea numerelor de pe tricou) Adi, Cici, Cristi, Narcis şi Radu. Am resetat computeru' de bord in faţa porţii şi am pornit în palpitanta aventură. Am ales urcarea cea mai lejeră spre Miroslava, adică cea pe la Belevedere. Am urcat cu puţin efort dealul şi în vârf am facut prima pauză...bicicleta lui Cristi scârţâia. Problema era pedalierul (varză după părerea mea ..scuze Cristi...dar am văzut şi mai rele aşa că stai calm). Avea joc mare din ax şi nici braţul pedalier nu era strâns bine.

Aceasta este o scrisoare nostalgică, adresată celor care fac parte din generaţia NOASTRĂ, GENERAŢIA X. Născuţi la sfârşitul anilor 80, vedem acum în anul 2006 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci când au cumpărat-o ei, şi realizăm că noi o să platim pentru casele noastre în jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii paşi pe lună, nici despre războaie sângeroase, dar ne pricepem la istorie şi la politică mai mult decât cred bătrânii, care bombăne în spatele nostru că "noi nu ştim nimic". Suntem ultima generaţie care a jucat Ascunsea , Castel ,  Raţele şi Vânătorii , Ţară, ţară vrem ostaşi , Prinsa , Sticluţa cu otravă , Pac Pac , Hoţii şi vardiştii , ultimii care au strigat Un doi trei la perete stai ", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember  Mario ?) şi primii care am văzut desene animate color. Noi am purtat jeanşi el...

Nu stiu ce se întâmplă dar te visez cam des în ultima perioadă. După visul de marţi spre miercuri.... a venit cel din seara dintre joi şi vineri...alaltăseară :) Se întâmpla că eram la plimbare amândoi, dar abia ieşisem...(din păcate nu mai ştiu toate detaliile căci a trecut o zi până am prins acces la net şi m-am apucat să scriu) dar imi amintesc că eram prin jurul blocului meu, şi că trebuia să mă întâlnesc cu tatăl meu şi cu surioara mea, care tocmai plecau de acasă... Din acest motiv ne-am despărţit, eu spre scara mea... tu nu mai ştiu unde... parcă să vorbeşti ceva cu mama ta. În fine m-am întâlnit cu ei, dar n-a durat deloc mult; doar cât au ieşit din scară şi până au virat la dreapta. Am venit apoi să te caut, să continuăm plimbarea dar în secvenţa următoare ploua. Şi când ne-am reîntâlnit erai udă toată :"> Am convenit că trebuie să mergi să te schimbi ca să nu răceşti şi să amânăm plimbarea. Te-am condus până la intrarea în scară (în visul meu stăteai la scara de ...