Monstru

M-am despărţit de Iulian în gară, în staţia de tramvai. A luat un 3 spre casă iar eu am luat un autopas. Partea frumoasă e că a început ploaia. La ce noroc am avut în ultima vreme, mi se pare normal să plouă azi când eram îmbrăcat în haine de culoare deschisă şi cu tenişi în picioare şi nicidecum atunci când sunt pregătit. Nu mă tem eu de ploaie...am stat în tricou în timpul iernii nu ar fi ceva grav să mă prindă o banală ploaie....dar mă tem pentru rucsac... nu ştiu cât de impermeabil e :( Oricum, mergeam fără nici o problemă, fiindcă nu ploua torenţial şi aveam încredere că va rezista rucsacul la ploaia asta mică.
Tot mergând aşa am ajuns pe Ştefan.... am trecut pe lângă Vodafone şi mi-am amintit că
au trecut trei săptămâni de când am făcut cererea pentru Campus... şi încă nu mi-au activat-o.... dar nu am vrut să mă opresc pe la ei.... poate mâine, căci vroiam să ajung acasă, să mănânc şi să mă apuc de treburi.
Apoi am văzut o cerşetoare. M-a văzut venind, a făcut jumătate de pas întinzând mâna şi am privit-o încercând să spun că nu am nimic să îi dau....după care s-a retras imediat...Eram mulţumit de realizarea mea ...comunicarea fără cuvinte, doar priviri....dar atunci i-am văzut expresia feţei....spaima din priviri la întâlnire ochilor mei....

Mi-am dat seama de greşeala făcută. Răutatea din ochii mei a  speriat-o, a făcut-o să se retragă.....E bolnavă, are ceva probleme la mansardă.... se vede cum se poartă, şi da! cerşeşte....dar nu merita acea privire......ca şi cum toate suferinţele, nervii şi necazurile mele le-am descărcat în ea printr-o privire.....este mult prea dur pentru orice fiinţă. Nu am trecut ignorant, nu! asta nu doare ... am făcut ceva mult mai grav...am privit cu ură şi răutate....S-a speriat văzând monstrul din mine.....poate adevăratul eu...ascuns sub această mască....Am regretat acea privire tot drumul, şi încă o mai regret.... Dacă eu am o stare de k.k.t nu trebuie să stric tuturor ziua...mai ales celor dragi, dar nici măcar necunoscuţilor......

Am trecut prin faţa episcopiei gândindu-mă încă la ceea ce am făcut.....de ce ne dăm seama de greseli decât după ce greşim..după ce rănim....după ce stricăm tot ce e bun .... decât după ce ne macină.....??
Şi astfel am continuat drumul ca un robot...mergeam privind cum picurii de ploaie lovesc asfaltul şi mă lovesc pe mine....ignorând tot ceea ce era în jurul meu....poate că am trecut pe lângă tine fără să te văd....îmi cer scuze....te cred fiindcă nu mă uitam cine mă depăşeşte, eram dus cu gândurile....

Da! sunt şi obosit....nu am mai dormit bine de mult....aseară m-am cultcat azi dimineaţă la 5 şi ceva....noaptea asta nu am de gând să dorm fiindcă am de învaţat....şi voi continua şi în weekend...nu ştiu cât timp....să văd cât rezist.....
Iartă-mi Doamne răutatea din privire....şi ajută-mă să nu o mai scot niciodată la iveală