Cei care-mi sunteți mai apropiați știți că eu fug de shopping ca de dracu' atunci când e vorba de a-mi cumpăra articole vestimentare. Nu-mi place, nu mă pasionează moda, n-am fost niciodată la modă, nu am avut vreun stil propriu, nu mă îmbrac asortat și nu m-a preocupat niciodată acest aspect.
Decât să mă plimb printr-un magazin de îmbrăcăminte prefer să stau în cap :D. Pe scurt, achiziționarea articolelor vestimentare, pentru mine, e un necesar, nu o plăcere.
Un alt aspect al acestei probleme e faptul că mă îmbrac des (de cele mai multe ori) de la „sehașuri”, și nu ascund asta. De fapt, din ce port acum pe mine, doar șosetele și tricoul au fost cumpărate de noi. Puloverul e primit de la un prieten (că i-a rămas mic) iar blugii sunt luați de la sehaș. (măh, dacă nu știți ce-s sehașurile, nu ezitați să mă întrebați).
De fapt, ultima oară când mi-am cumpărat blugi noi din magazin a fost prin 2006, când am fost la cumpărături cu prietena mea din vremea respectivă. Avea ea moftul ăsta că voia „să mă îmbrace”, pe banii mei , desigur. Sigur își amintește, dar la fel de sigur e faptul că nu citește ce scriu pe aici :))
