Eu împotriva (lor) lumii
Observând În fața unui juriu Nu pot să înțeleg cum pot fi unii atât de nesimțiți. Din 10 oameni care vin la curs, 5 vorbesc neîncetat, indiferent de câte ori li se atrage atenția, indiferent de câte ori au fost dați afară, ei revin la următorul curs și continuă să facă orice altceva în loc să caște gura și urechile la profesor. Mai grav e că nici nu știu să tacă, să facă liniște, să lase profesorul să-și țină ora corect. Tare mi-aș dori să fie și ei în situația de a dori să prezinte ceva, ceva la care au muncit mult, să-și dorească să prezinte ceva ce îi pasionează să fie dedicați... iar juriul să fie atent la altceva, să vorbească despre vacanțe în Ibiza și despre ultimul episod din telenovela cea mai populară la momentul respectiv. Să vadă și ei cum e să vorbești la pereți și să nu ai nici un fel de control asupra publicului... pentru că, să fim serioși, nu poți spune juriului să tacă... de foarte puține ori îți permiți așa ceva... iar atunci când asta se poate înseamnă...