This post is written in Romanian. For English version, please click here or scroll down.
Tocmai m-am întors din Århus, cărând într-un rucsac mare, echipamentul meu de cățărat. Nu, Århus nu e un munte, e un oraș la malul mării. Danemarca nu are munți, doar câteva dealuri - altitudine maximă: 170,86 metri.
Dar totuși m-am cățărat... pentru un cache. Nu era T5 (rating maxim de teren), ci T4,5 dar tot cățărat se numește fiindcă necesită echipament special.
De când mi-a sosit echipamentul am tot căutat să loghez cache-uri cu Teren 5 și am scris despre asta în articole precedente. Corect, sunt doar în engleză, de aceea încerc aici să fac un rezumat al aventurilor trecute, povestite deja sau nu.
De când mi-a sosit echipamentul am tot căutat să loghez cache-uri cu Teren 5 și am scris despre asta în articole precedente. Corect, sunt doar în engleză, de aceea încerc aici să fac un rezumat al aventurilor trecute, povestite deja sau nu.
Duminică noaptea am lucrat în Herning, la construirea scenei pentru X-Factor (am apucat să vă spun că am un job grozav?) și fiindcă eu nu pot să plec undeva fără să caut și câteva cache-uri, am decis să caut și aici vreo două-trei, Apoi să plec la Århus - dacă tot eram așa aproape - să-l vizitez pe prietenul meu Andrei și să caut câteva cutii și acolo.
Imediat ce am decis asta, următorul pas a fost să văd care e cel mai apropiat climbing cache față de cele două orașe, sau mai bine zis față de zonele în care voi ataca eu. Am găsit un Cache Tradițional în Århus, cu teren 4,5 și dificultate 4. Sună foarte fain!! După ce l-am pus cap de listă, am început să mă orientez spre alte cache-uri ce-mi sunt în drum, în ambele orașe. Cu tot echipamenutul în rucsac, am plecat duminică seara pregătit de o noapte la muncă și o zi la geocaching :).
Stai, ce? Ai cărat tot echipamentul pentru un singur cache?
Pentru un singur copac? Trebuie să fii nebun!
Da, aparent chiar sunt nebun! Am cărat în spate peste 20 de kilograme prin două orașe, mergând mai bine de 20km pe jos, doar pentru un cache. Atât de nebun sunt! Molipsi-v-ar nebunia mea!! Și știți ce? Nu e prima oară când fac ceva similar. Hai să o luăm cu începutul, ca să vă pun la curent cu ce-ați pierdut:
1
Primul T5, primul „climbing gear required” cache, l-am logat pe 24 Februarie 2015, într-o excursie efectuată cu ocazia aniversării unui an de geocaching. Articolul scris atunci îl puteți găsi aici, dar e scris doar în engleză. Puteți totuși să urmăriți acolo imaginile și clipul video, dacă nu sunteți vorbitori de limbă engleză:
Am vrut musai ca la aniversarea de un an să fac un T5, sau, mai bine zis, să dau startul vânătorii de T5-uri :D. De aceea am plecat în această excursie de 84 km pe bicicletă. Am făcut în acea zi 9 cache-uri. Nu tocmai multe, dar a fost o zi faină de-a-ntregul.
Cache-ul ăsta, așa ca prim T5, mi-a oferit o experiență foarte palpitantă. S-a rupt creanga pe care încercam să mă sui și am căzut vreo 20 de centimetri. Nu e deloc mult, dar e destul să-ți facă inima să pompeze ca nebuna. Uitându-mă la clipul video (video original, nu montajul de mai sus) observ cu adevărat cât de aproape eram de ... AUUU!
Să vă explic: Aveam coarda ancorată de o creangă.. cea mai apropiată de sol, vreo 4m până la ea. M-am urcat până acolo pe coardă și apoi mi-am legat lonja de aceeași creangă, ca să mă pot desprinde de coardă și să o mut. (asta era ideea). Am stat destul de mult legat DOAR de acea creangă, apoi am decis să mut lonja pe altă creangă, mai sus, și să încerc să mă ridic. După ce am schimbat asigurarea pe creanga superioară, am apucat creanga pe care eram și am vrut să mă ridic, moment în care creanga s-a rupt și eu am picat, căderea fiindu-mi oprită de lonjă. Mmmda, interesant început. Să mai spun că era să pierd coarda când s-a rupt creanga? Uite de aia nu e bine să mergi singur la cățărat!
2
Al doilea T5, de data asta T5/D5, a fost, cel mai periculos de până acum, dar nu cel mai greu de accesat. A fost incredibil, dar cu toate acestea nu am povestit despre el pe blog, încă.
Urma să merg la Malmo și chiar în seara dinaintea plecării, Kenneth mi-a arătat un link spre o pagină care-mi enumera ce cache-uri pot face ca să umplu matricea D/T, adică ce cache-uri îmi lipsesc. Așa am observat că Malmo avea vreo 4 cache-uri de cățărat doar în zona apropiată gării. Wow, asta da raritate! Așadar, în loc să merg cu un mic rucsac, am luat cu mine ditamai geanta cu tot echipamentul de cățărat. Schimbare radicală de plan :D
Am ajuns acolo într-o dimineață cenușie și mă rugam să nu plouă... fiindcă ploaia mereu strică planurile de cățărare. M-am dus direct la GC1RVAX, căci eram super entuziasmat! Să vă explic, dacă nu ați dat deja click pe link: cache-ul ăsta presupune să cobori pe coardă sub un ponton / doc (nu știu cum altfel să-l denumesc). O punte aflată în consolă, la mai bine de 20m deasupra apei. Da, dacă vă amintiți corect, eu nu știu să înot, așadar, dacă se întâmpla ceva și cădeam, nu mai aveam ocazia să vă povestesc :)
Dar am încredere în echipamentul meu așa că nu mi-am făcut griji. Ce m-a deranjat enorm a fost vântul și implicit frigul. Observați mănușile în poză? Mi-au înghețat mâinile! Când am ajuns înapoi sus nu-mi mai simțeam degetele! Dar eram super fericit că am făcut și nebunia asta!
Din păcate, imediat ce am început să cobor bateria camerei a murit și să urc înapoi să o înlocuiesc nu era în caclul. Trebuia să mă grăbesc înainte să vină vreun curios să întrebe ce fac. Așadar, nu am reușit să înregistrez nimic.
După ce am revenit pe ponton, în timp ce mă dezechipam, s-au petrecut două lucruri. Unu: a apărut un cuplu în plimbare (ah, ce bine că nu au venit mai devreme. Sincronizare perfectă!). Doi: a început să picure! Nasol! Foarte nasol!
Nu a plouat mult, dar destul cât să-mi strice restul planurilor de cățărat în copaci. M-am mulțumit să vânez cache-uri normale prin oraș, apoi câteva prin Copenhaga, la întoarcere.
Așadar, am cărat ditamai geanta în spate, doar pentru un climbing cache :D Dar a meritat!
3
Al treilea T5, a fost tot într-un copac, pe „insula lungă”: Langeland, într-o excursie cu mașina, alături de prietenul meu Kenneth.
Am scris despre acestă excursie, în engleză, aici. La fel ca mai devreme, dacă nu înțelegeți limba engleză, puteți macar să priviți imaginile și clipul video:
Acest cache a fost puțin dezamăgitor. În sensul că m-am cățărat în copac fără echipament, așadar nu a fost la fel de mare provocarea. M-am cățărat și cu echipament și l-am ajutat și pe Kenneth să o facă, dar prima oară am ajuns acolo sus fără să am coarda fixată. Dacă aș fi cărat geanta în spate pentru cache-ul ăsta, aș fi fost tare dezamăgit. Din fericire venisem cu mașina de data asta :D
4
Al patrulea T5 a fost mai aprope de casă, dar a fost singurul total neplanificat de până acum. Eram într-o drumeție cu bicicleta, într-o vineri 13, după muncă. Următoarea zi urma să fie plecarea spre Svendborg, despre care am scris aici (doar în engleză). Voiam musai ca numărul 700 (cache-ul numărul 700) să fie unul tradițional și să am control asupra sa, nu să fie unul oarecare. Pentru a reuși asta, după ce am stabilit care va fi #700, trebuia să fac în acea vineri măcar 14 cache-uri noi. Astfel am ales o zonă în apropiere, unde să găsesc multe tradiționale. Am salvat cache-urile în telefon, fără să le dau prea mare importanță, apoi am plecat la drum.
Ziua a decurs normal - am găsit cache-uri faine, cache-uri nașpa, m-am bucurat să găsesc un cache ce avea vreo 4 DNF-uri înaintea mea - absolut o zi normală de geocaching. Apoi, în timp ce mă apropiam de finalul listei, aveam să fiu lovit de o surpriză: antepenultimul cache spunea că e T5!
Știam că există acest cache în oraș, dar nu știam unde e. Vorbisem cu Lars și cu Kenneth despre el, cu ocazii diferite, dar niciodată nu am aflat unde e. Știam doar că există. Nu știu de ce, aveam impresia că e undeva în celălalt capăt de oraș, nicidecum aici! Vă dați seama că pentru asta nu eram deloc pregătit!
Cache-ul se află sub un pod (deasupra e autostrada), și ca să ajungi la el ai nevoie de o scară sau de un prieten pe umerii căruia să te sui. Eu eram singur și fără scară, deci trebuia să improvizez. Prima idee a fost să mă sui pe bicicletă, dar apoi o idee mai faină mi-a venit: să mă sui într-un copac!
Îl sunasem pe Andrei să-i povestesc pățania și să-i spun că sunt la un neașteptat T5. El nu știa despre ce e vorba, așa că încerca să mă convingă în telefon să nu fac vreo prostie, să-l las pentru altă dată. I-am explicat că nu aveam cum. În primul rând aveam un număr fix de cache-uri pe care trebuia să le găsesc azi, dar mai important, nu sunt eu genul care să abandonez un cache fără măcar să încerc... de câteva ori :D
După cum puteți vedea, m-am suit într-adevăr într-un copac.. doar că era tăiat :D Am avut incredibilul noroc să fiu aici în perioada curățeniei de primăvară, când sunt tăiați copacii. Așa că am folosit o buturugă să mă sui până la cache.
Dar nu e așa simplu precum pare. În timp ce urcam pentru prima oară, buturuga a alunecat! Simțind cum încet îmi fug picioarele de sub mine, am sărit de urgență, să mă prind cu mâinile de marginea de beton. Am luat cache-ul și am sărit jos, pe sol. Toate aceste salturi mi-au produs ceva răni și dureri, dar mult prea neînsemnate comparativ cu bucuria găsirii unui T5 :D
Fericit, am logat cache-ul apoi m-am cocoțat înapoi să îl pun în ascunzătoare. Da, fain final al acestei zile!
5
Al cincilea cache ne aduce la povestea de astăzi. Nu e un T5, așa cum deja am spus, dar tot necesită echipament de cățărat. Pentru mine, acest cache a fost cel mai greu de logat, dintre toate celelalte de până acum.
Dar, la cache-ul ăsta am ajuns după ora 16:00. Hai să revenim la ce s-a întâmplat în restul zilei, începând de dimineață:
Următorul cache avea să mă ducă pe un deal... să văd orașul din aer: Skyview Herning - cel mai vechi cache din oraș și cel mai înalt punct din oraș: 79,3 metri.
Următoarele două cache-uri figurează pe hartă ca Mystery Cache. Unul din ele era un challenge care presupune să fi găsit un alt cache la o distanță egală cu poziția în care loghezi. Pentru mine era 121-122 km. Exact distanța care să acopere Odense, față de aici, așa că am nimerit la fix :D (neah, nu e nimereală. Verificasem de acasă înainte să vin aici)Și undeva pe la al treilea cache mi-am dat seama că pe primele cache-uri am pus data greșită. Am uitat să mă uit la dată pe telefon, și cum nu dormisem noapte dinainte... conform calculelor mele, rezulta că e 22 Martie. Abia la al patrulea cache, mi-am amintit să verific telefonul.
M-am tot plimbat prin Herning funcție de lista de cache-uri, ba chiar am vizitat muzee (pe exterior, unde erau cache-urile). Ce mi-a plăcut a fost faptul că era acces liber / gratuit / moka la această fermă, lângă muzeu. Poza de mai jos ilustrează doar o anexă (să-i zicem „șură”?), dar ferma cuprindea mai multe clădiri, toate stil vechi, rustic, danez. Foarte fain! La vreo 20m era și intrarea în muzeu, dar e luni. ziua când muzeele sunt închise peste tot. Ceea ce e bine.. am putut căuta cache-ul nestingherit :)
Ajuns în centrul orașului, am mai făcut câteva cache-uri și am petrecut o grămadă de timp căutând un multicache. Nu am reușit să mă conving să mă las păgubaș, și am ajuns la final deși pierdusem traseul de vreo 3 ori. Din păcate nu am găsit cutia :(. Ieri, am scris mesaj proprietarului și mi-a răspuns că eram unde trebuie, plus că mi-a dat câteva indicii extra, pentru a găsi cutia. Eu știu că am căutat peste tot, dar cu prima ocazie când revin în Herning, am să caut din nou.
După eșecul găsirii multicache-ului, am plecat la gară și am luat primul tren spre Århus unde, după o oră și jumătate de moțăit pe bancheta trenului, am continuat să caut cutiuțe. Întâlnirea cu Andrei nu avea să se întâmple, așa că tot singur m-am dus la vânătoare de comori. Vorbisem cu Lars să merg cu el acasă, așa că eram puțin constrâns de timp. Voiam musai să loghez cache-ul din copac, așa că am mers de la gară direct spre el, oprind doar la cache-urile de pe drum. M-am uitat chiar după autobuze, dar conform celor găsite pe net, era mai repid să merg pe jos ... Bizar!
Ajuns în parc, în primul rând mă îngrijora faptul că erau cam rari copacii, și că eram prea aproape de potecă, așadar oricine trecea pe acolo mă putea vedea cocoțându-mă. Mai apoi îngrijorarea asta a trecut când am văzut copacul. Creanga de care mă puteam agăța era mult mai sus decât alți copaci în care m-am cățărat, așa că era mai dificil de aruncat coarda. Nici măcar nu am scos altceva din rucsac fiindcă, dacă nu reușeam să ancorez coarda, nu aveam nevoie de restul lucrurilor.
După nenumărate încercări (pe bune, chiar nu am numărat, dar a durat vreo jumătate de oră), am reușit să am în sfârșit coarda în copac. Abia apoi am scos toate celelalte din rucsac și m-am echipat :D
Era ora 17:45 când terminasem tot de împachetat. Știam că Lars urma să termine munca undeva între 18:00 și 19:00, așa că până să mă sune el, mi-am zis să mai caut și letterbox-ul din apropiere. Îmi cam era foame fiindcă nu mâncasem decât câteva fructe pe tren. Am desfăcut un pachet de biscuiți în timp ce căutam cache-ul. L-am găsit ușor și în timp ce semnam logul, m-am întâlnit cu un tip care-și plimba câinii. Le-am dat și lor biscuiți - mamă ce le mai plăceau! El m-a întrebat: tu erai cel care făcea rapel în copac? Așa că i-am explicat care-i treaba cu geocachingul :D
Am mers împreună de la locația letterbox-ului până la ieșirea din parc. El a plecat acasă iar eu am plecat să mai caut niște cutiuțe în apropiere, dacă tot nu știam nimic de ora de plecare. În timp ce mă îndreptam spre ultimele două cutii, m-a sunat Lars să stabilim întâlnirea. Am convenit să ne vedem la coordonatele celor două cache-uri. Două cache-uri la aceleași coordonate? Da, dacă unul e letterbox, adică se află în altă parte.
Eu am ajuns acolo mai devreme, așa că m-am apucat să le caut. Primul era un tradițional. Când am ajuns la locație un puști găsise recipientul și se uita curios la el. Nu vorbea engleză. A pus cutia la loc și a plecat. Nu știu dacă a făcut asta fiindcă eram acolo, sau fiindcă știa că așa trebuie să facă... sau doar dacă e bine-crescut și nu ia ce nu e a lui, dar important e că a pus cutia înapoi. E drept, nu era nimic în cutie, dar măcar cutia era acolo. Am pus un log nou, și folosind google translate am scris un mesaj pentru viitorii curioși, să nu înlăture cutia.
Apoi am plecat să caut letterbox-ul. Și l-am găsit.. l-am zărit adică. Că era pe teren privat, în garajul casei. Am decis așadar să-l aștetpt pe Lars. În caz că venea cineva să ne ia la întrebări, e bine să ai lângă tine pe cineva care vorbește limba daneză.
După sosirea lui Lars, a logat și el cache-ul tradițional și apoi am logat împreună letterbox-ul la lumina lanternelor. Foarte fain letterbox, foarte fain, păcat că TB-ul nu mai era înăuntru, așa cum apare online. De aici a mai urmat doar drumul spre casă, apoi un somn binemeritat!A fost per total o excursie foarte faină. Am fost surprins plăcut de majoritatea cache-urilor, a fost distractiv să văd un nou oraș, să fiu turist, să și arăt a turist (cu ditamai rucsacul). Eram super obosit, dar super entuziasmat din cauza cache-urilor găsite și a locurilor vizitate.
Ce pot să vă mai spun în încheiere, decât: Dacă nu ai plecat niciodată de nebun în căutare de cutii ascunse în orașe necunoscute, atunci ce mai aștepți?? Vremea e grozavă și devine din ce în ce mai faină! ACUM e timpul să călătorești!
Astea au fost cache-urile „de cățărare” pe care le-am făcut până acum, dar știți ce?
Să ne auzim în curând!
ENGLISH
The post above is mostly a summary of all my T5 caches adventures. Since about two of those trips I have already wrote here, on my blog, in English, I am not gonna translate the whole text from above, instead I am going to write a slightly different version and link to the old posts where needed.
1
My first T5, my first „climbing gear required” cache, was found on Feb 24, on my ”1 year” anniversary trip.
2
My second T5, was also the most dangerous one, because I cannot swim, and in order to get it I was suppose to rappel down from a dock (20m above water).
It happened in Malmo, and the idea of going there to get T5s was kind of a last minute thing. The night before leaving, my friend Kenneth sent me a link to a web page that showed me what caches I can get in Malmo to fill up my D/T matrix. It was then I found out that Malmo has 4 T5 caches close to the train station / city center! Awesome! That is so rare to find! So I changed my plan to visit the city with a small backpack and instead, I went all the way with a huge bag to hold my climbing gear.
It was a grey morning and I was praying it won't rain, because rain always messes up my climbing plans. Freom the train station we went straightto GC1RVAX, becasue I was so anxious to get it!
The biggest problem while getting the cache was not the fact that I was meters away from drowning in cold water, but the fact that it was really windy and cold. By the time I got back on the deck, I could not feel my fingers anymore. Bur I was super happy for doing it!
Unfortunately there is no video from the experience, because my camera battery died right as I was descending, and getting back up to replace it was not a feasible idea :) I was kinda rushing to get the thing done, before anybody saw me.
After I got back up, two things happened: first an old couple came walking in the area (good thing they didn't arrive earlier) and second: the rain started :(. It didn't rain much, but enough to cancel my other climbing plans, in the trees. I found some normal caches in the city, then some in Copenhagen on my way back to Odense.
So, yes! I dragged the huge bag with me all that way for a single cache! But it was worth it!
3
My third T5, was on Langeland, on a road trip with my friend Kenneth. Read the story here.
4
Forth T5 was a little closer to home, but it was the only one totally unplanned. I needed to get 14 caches that Friday, so that during the trip I was taking on Saturday, I could reach my #700 finds milestone. So I choose an area, nearby home, with a lot of traditional caches. I saved them in the phone and went to get them, without looking at the list too much.
The afternoon went smooth, just like any other geocaching trips: good finds, bad finds, nice caches, exciting caches... like any other day. But things were about to change as I was approaching my third last cache. Getting close, I looked at it on the phone and saw that it's a T5 cache. Getting there I immediately recognized the cache, since I had talked about it with Kenneth and Lars, on different occasions.
So, I knew this cache existed, but I had no idea where. I was actually thinking it is on the other side of the city, so I was really surprised to find it on my way. You can imagine I was totally unprepared! The cache is under a bridge (above me was the highway) and to get it you need either a ladder or a friend to climb on his shoulders. I was alone, and without a ladder, so I had to improvise.
I first thought about climbing on the bike, but that is a bit dangerous so I came up with a better idea: climb a tree! I was on the phone with Andrei, telling him about what happened. He was trying to convince me to not do something stupid, and to maybe skip the cache for another one. Firstly, I needed the exact number of finds today, and secondly: I just cannot skip a cache without even trying.. a couple of times :D
As you can see, I did climb a tree, to get to the cache. A tree trunk :) Thanks to spring cleaning of trees :D
It was a real adventure to get the cache, since while I was climbing it, the trunk was slipping and I had to jump to catch the concrete ledge with my hands instead of falling :D I got the cache and jumped down. All of these jumps gave me some minor injuries, but I was way to happy to feel them. I had gotten a T5! Yeei! Great ending for the day!
5
The fifth cache brings us to today's story.
After a night at work, I was in Herning, for the first time. So of course I had to go geocaching. After Herning the plan was to go to Århus, and find some treasures over there, also. The first thing I did was search for the nearest climbing cache to either of those two locations, and I did find a Traditional cache in Arhus. A T4.5, not a T5, but still, a „climbing gear required cache”.
Morning in Herning was very nice. The first cache I searched and found was also in a tree, surprisingly, so I was really happy to find it. After that I went to the oldest cache in the city and the highest point also: Skyview Herning, at 79.3 meters.
Then I did some mystery caches and at the second one, I realized that I was writing the date wrong! Apparently, not sleeping a whole night does not mean the days don't pass :D I did the math wrong and got confused.. or i was tired.. Whatever the reason, the fact was I signed the first three caches with the date from yesterday :(I will log them online accordingly, don't worry :) And if I will be back in the area anytime soon, I will change the dates.
So I walked around Herning with the big bag on my back, according to the list of caches I had. I got to see, and really liked, the museums. Over here I got to see a nice old farm. The picture only shows one of the buildings. I liked the roof going all the way to the ground :)
After I got to the city center I did a few more caches and tried to see if the tourist info center has any souvenirs for sale. Unfortunately no! After that I tried a multi cache. I got lost many times, but since I am stubborn, I did not quit until I got to the end! Unfortunately I could not find the box itself, but I will try again next time I am in the city.
After the failure of signing a log in a multi, I went towards the trainstation and got on the first train to Århus. The initial plan was to meet there with my friend Andrei, but that plan got changed so I went geocaching by myself again. I had talked to Lars about catching a ride with him when he gets off work, to return to Odense, so I was now in bit of a rush, in order to get my climbing cache before 18:00. I only stopped for a few caches on my way from the train station to the park.
When I finally got to GZ I began to worry. There was a slight chance I had carried everything in vain! The tree was very high ... or better said, the branch I could tie the rope was too high. And since I have no throw bag and throw line.. my chances of getting the rope in the tree were slim.
That is mainly why I did not unpack everything. I just got the rope out and started trying to get it up there. After many tries ( I did not count - but it took me half an hour).. I finally had the rope in the tree! I was so happy! I then got geared up and climbed the tree.
I don't know how much you can tell from the video, but getting this cache was a super awesome experience. I was extremely happy once I did it, while on the ground. I left the whole video uncut so that you can see exactly the way I felt :) Congratulations to the owner. This will also get a FP from me, because it deserves it fully!
At about 15 minutes before 18:00 I was done with the cache and packing everything back. I hadn't yet hear from Lars, so I decided I had enough time to get more caches. I first found the letterbox that was nearby, and while signing the log met a nice guy walking his dogs. He asked me if I was the one rappelling from the tree. I was amused by the coincidence and started to tell him about geocaching
We walk together until the exit of the park, an then we each took our own path. While I was heading for the last two caches Lars called me and we set the meeting point at their GZ. Two caches at the same coordinates? Yes, if one of them is a letterbox - meaning it's not where the map shows it to be.
Of course, I was closer, so I got to the meeting point sooner than Lars and started to search for the caches. I found the first one, a simple traditional in the hands of a kid. When I got there he was looking curious at it. Asked him if he speaks English (that's about all the danish I know) but unfortunately he did not. I did not take the box from him, I just waited around the area to see what he will do. He dropped it back in the hiding place, either because I was there, or because he is well educated and does not mess around with things he can't understand.. or maybe he just let it be because it was 100% empty. I will never know!
After he left, I took the box and placed inside a new piece of paper as logbook. Also, using google translate I wrote a message so others know not to remove the box.
Then I went to search for the letterbox. I saw it, but I did not go near it because the place was a bit to private to go alone... not when I know Lars is on his way, and we can do it together. It's always better to go in „kinda private” places with someone that speaks the language of the country you are in :D
I went back to the meeting coordinates and waited for him to arrive. It did not take long until he was also there. He signed the new log for the traditional cache and then we went together to sign the log for the letterbox, under the light from the flashlights.I think we looked like thieves for the neighbors :D It was a really nice letterbox. Unfortunately the TB stated online is no longer in the cache, but ”c'est la vie”
It has been a long an wonderful day, a nice trip. I was pleasantly surprised by most of the caches, I was happy to visit a new city, glad to be a tourist (and also to look like a tourist - having that huge backpack). I was super tired, but super happy from all the caches!
So these were my T5 (and T4.5) caches so far! These were all my climbing caches I did, but guess what?
Talk to you soon!
Vi ses!
No comments:
Post a Comment
Atenție: Este activată moderarea comentariilor pentru articolele mai vechi de 10 zile!