Sub Carapacea de RaC

Să dau o mână de ajutor lui Adi. Deși la vremea când am ajuns eu acolo munca era în toi, și mare parte din renovare se făcuse, tot am mai avut de treabă. Nu voi puncta ce am făcut pe zile, ci doar așa..pe scurt Am început cu niște drumuri cu mașina, în încercarea de a repara un circular mare...am reușit în cele din urmă și sper să țină cât mai mult. Apoi am avut un sezon de spart betoane . Nu prea mergea treaba cu sculele existente așa că a fost nevoie de artileria grea:

  de la mine,  numa' bine

update Aug 2012: S-AU DAT! Dețin și stau degeaba o pereche de role și o bicicletă, așa că le ofer cui dorește! Mai multe poze găsiți în album .

Și- am plecat , la o oră decentă, fără să mă trezesc cu „noaptea în cap”, fără să mă grăbesc....mai ales că nu știam dacă am sau nu treabă la Iași. Adi spusese că se apucă de treabă de luni, dar durează până mută mobila și fac pregătirile necesare renovării... și cum nu vorbisem cu el de curând, nu știam exact în ce stadiu au ajuns, dar am plecat, așa cum stabilisem. (m-a sunat pe drum să întrebe pe unde sunt, și mi-a zis că e ok ora la care voi ajunge) Pe la ora 09.53 ieșeam din oraș dând la pedale de zor, cu un soare nu foarte arzător, specific orei matinale. Pe la 10.38 am dat peste un animal sălbatic și fioros, cu frică am scos camera foto....și abia am reușit să o capturez în cadru....

Majoritatea dogmelor religioase, majoritatea „religiilor”, cum se spune pe scurt, consideră Duminica ziua pe odihnă a Creatorului. Ba chiar conform calendarului ebraic, islamic sau cel creștin tradițional, am putea crede că El a început cu pauza, fiindcă au pus duminica drept prima zi din săptămână. Aparent în multe limbi denumirea zilei de „ luni ” e în traducere liberă „ a doua zi ”, dar, așa cum totul este standardizat, ISO 8601 întărește ceea ce am învățat de mici și anume că MONDAY / LUNI este prima zi din săptămână. Toți știm că duminica e sărbătoare, că doar e duminică, și drept urmare nu facem treabă, ne relaxăm, dormim, la români e timp de grătare și băutură cât cuprinde ( aveți grijă cât consumați, unde, și mai ales, încercați să lăsați cât mai puține resturi prin natură - sau chiar deloc!! ).... Sau muncim, căci unele locuri de muncă nu țin cont de weekend-uri și duminici. Dar e păcat să faci treabă duminica! E păcat să faci mâncare, e păcat să spargi lemne, e păcat s...

urmează să merg la Iași, să ajut un bun prieten cu niște treburi, o mică renovare de casă și posibil zidirea alteia.... Și fiindcă nu am mai pedalat de mult am decis să plec pe bicicletă. Din cele trei biciclete doar una e întreagă momentan și cu ea voi pleca, chiar dacă nu e cea mai bună Sper să fie totul ok și să ajung în Iași în timp util (adică vreo 5 ore sau așa ceva...) Deși merge cam încet bicicleta asta și e posibil să dureze mai mult, sper să ajung înainte de întâlnirea HPM de diseară.. Cam asta e...am plecat! Ne auzim când mă întorc fiindcă nu iau laptopul cu mine (nu am spațiu fiindcă bicicleta asta nu e echipată de drum lung și nu a fost folosită niciodată astfel)... pe mai târziu! de la mine,  numa' bine

foto source via google image search ... vă sfătuim să o faceți acum! Cei de la ambulanță solicită următoarele! Constatat este faptul că în accidentele de trafic cei mai mulți dintre răniți au telefoane mobile la ei. Însa în cazul răniților cu care nu se mai poate comunica, nu se știe care din lista lungă de numere trebuie apelat pentru a contacta apropiații lor. Asistenții și medicii de ambulanță sugerează ca datele persoanelor de contact în caz de urgență să fie însemnate de toată lumea în același fel. Însemnul recunoscut pe plan internațional este: ICE (= In Case of Emergency = " în caz de urgenţă ") Sub această însemnare trebuie specificat numărul de telefon a acelei persoane care, în caz de urgență/necesitate poate fi apelată de către poliție, ambulanță, pompieri. În caz că doriți să specificați mai mult de o astfel de persoană se procedează în felul următor: ICE1 , ICE2 , ICE3 , etc. Este ușor de efectuat, nu costă nimic și în caz de urgență poate fi un...

De când cu evenimentul nefericit nu prea am mai avut  mai am chef de calculator sau de tehnologie...doar muncă și uneori verificare mail și ce au mai scris alții pe bloguri. Am găsit un blog fain...sau el m-a găsit pe mine, printr-un comentariu. E un blog care îmi asigură doza de zâmbet chiar și atunci când viața reală eșuează... Vorbesc despre un nou vizitator al blogului, domnișoara care își spune annitu . Amu, nu știu cum o cheamă, probabil Ana, și nu știu să vă spun mai nimic despre ea, decât că scrie bine și publică în mod regulat lucruri amuzante... restul îl puteți afla de pe blogurile ei. În altă ordine de idei, să îmi termin raportul: anul acesta la capitolul Summer-Job, am mai construit o casă :D Mulțumită lui Adi am avut la dispoziție scule, cuie și mașina timp de aproximativ trei săptămâni și am finalizat structura casei împreună cu George și Mircea. De muncă mai este, dar mai întâi să vină echipa să monteze tabla pe acoperiș :) Aceasta va fi casa lui Sena, ș...

Azi am făcut mica inițiere a noii mele biciclete.  Aceasta este noua mea cursieră, dăruită acum două săptămâni de Adi. Abia acum am pus-o pe picioare și am făcut o mică tură prin oraș, până la Mircea și înapoi. De aceea am spus mica inițiere, deoarece adevărata inițiere va fi prima excursie parcursă cu ea. Nu e 100% gata pentru drum lung încă, și cum spun unii, nu e deloc recomandată pentru cicloturism, dar pentru oraș e bună. Înainte de o excursie, trebuie să caut cauciucuri noi, căci cel de la roata din față e agățat și mă tem să nu cedeze de tot, sau să fac pană. Mulțumesc Adi! Abia aștept să plec la drum... :D de la mine,  numa' bine

 Vă amintiți când spuneam că mi s-a stricat un harddisk, că parcă aș fi blestemat să nu mă pot bucura liniștit de tehnologia asta a stocării datelor? am pierdut atunci 500Gb de informații. Eram supărat, eram nervos, eram trist că am pierdut filme, programe, muzica, câteva jocuri (că nu am multe) niște backup-uri și câteva date care nici nu erau ale mele.... Dar acum, catastrofă! acum sunt distrus. De curând am pus tot ce aveam pe laptop, tot, absolut tot ce aveam eu digital pe noul meu harddisk extern deoarece plănuiam să schimb sistemul de operare. Nu am să vă povestesc incidentul care a cauzat asta, dar vă spun că am pierdut tot ce aveam pe respectivul disk extern. ... acum, acum sunt distrus...ce pierdusem data trecută...alea erau nimicuri comparativ cu datele acestea. Acum, am pierdut toate documentele, toate cursurile și proiectele de la facultate, toate site-urile și fișierele sursă, mai ales toate pozele, toate fotografiile, TOT. Voi cum v-ați simți dacă într-o zi ...

 Articolul Anei mi-a amintit de o ciornă a blogului,  un  draft pe care îl voi finaliza acum. De câțiva ani au răsărit simigerii și covrigării la colțul străzii, în locul altor magazine falimentate sau colțuri nefolosite ale unor clădiri. Și deși nu au tecut nici 3 ani de când e moda asta a covrigului, multe simigerii anunță tradiții de sute de ani (am în minte o anume simigerie, care produce niște chestii nu foarte minunate, din punctul meu de vedere - eu prefer covrigii ăia vechi, de când eram mici) Dar iată că am găsit în Galați, la Neacșu în stația de autobuz, o simigerie care are o reclamă cu aer tradițional, cu niște covrigi aruncați pe o  plasă din sfoară de cânepă..sau din ce-o fi, dar care nu aberează, ci ne spune drept: din 2010! Și uneori chiar are covrigi buni, zic uneori fiindcă am primit și niște covrigi carbonizați care mi-ai stricat pofta... Dar încă mă mai gândesc cu dor la covrigii copilăriei...cel puțin cei de la mine din oraș, că nu știu v...