Și de ce am fost la Iași?

Să dau o mână de ajutor lui Adi. Deși la vremea când am ajuns eu acolo munca era în toi, și mare parte din renovare se făcuse, tot am mai avut de treabă. Nu voi puncta ce am făcut pe zile, ci doar așa..pe scurt

• Am început cu niște drumuri cu mașina, în încercarea de a repara un circular mare...am reușit în cele din urmă și sper să țină cât mai mult.

• Apoi am avut un sezon de spart betoane. Nu prea mergea treaba cu sculele existente așa că a fost nevoie de artileria grea:

„typo” la știri

 

de la mine, 

numa' bine

Donez roți

update Aug 2012: S-AU DAT!

Dețin și stau degeaba o pereche de role și o bicicletă, așa că le ofer cui dorește!

Mai multe poze găsiți în album.

Roman - Iași by bike

Și-am plecat, la o oră decentă, fără să mă trezesc cu „noaptea în cap”, fără să mă grăbesc....mai ales că nu știam dacă am sau nu treabă la Iași. Adi spusese că se apucă de treabă de luni, dar durează până mută mobila și fac pregătirile necesare renovării... și cum nu vorbisem cu el de curând, nu știam exact în ce stadiu au ajuns, dar am plecat, așa cum stabilisem. (m-a sunat pe drum să întrebe pe unde sunt, și mi-a zis că e ok ora la care voi ajunge)

Pe la ora 09.53 ieșeam din oraș dând la pedale de zor, cu un soare nu foarte arzător, specific orei matinale.
Pe la 10.38 am dat peste un animal sălbatic și fioros, cu frică am scos camera foto....și abia am reușit să o capturez în cadru....

Crezi că e păcat?

Majoritatea dogmelor religioase, majoritatea „religiilor”, cum se spune pe scurt, consideră Duminica ziua pe odihnă a Creatorului. Ba chiar conform calendarului ebraic, islamic sau cel creștin tradițional, am putea crede că El a început cu pauza, fiindcă au pus duminica drept prima zi din săptămână. Aparent în multe limbi denumirea zilei de „luni” e în traducere liberă „a doua zi”, dar, așa cum totul este standardizat, ISO 8601 întărește ceea ce am învățat de mici și anume că MONDAY / LUNI este prima zi din săptămână.

Toți știm că duminica e sărbătoare, că doar e duminică, și drept urmare nu facem treabă, ne relaxăm, dormim, la români e timp de grătare și băutură cât cuprinde (aveți grijă cât consumați, unde, și mai ales, încercați să lăsați cât mai puține resturi prin natură - sau chiar deloc!!).... Sau muncim, căci unele locuri de muncă nu țin cont de weekend-uri și duminici. Dar e păcat să faci treabă duminica! E păcat să faci mâncare, e păcat să spargi lemne, e păcat să speli, cică ar fi păcat și să TE speli.

Păi bine, murim de foame? Nu, pregătim sâmbăta, sau comandăm...De la un local unde lucrează acei oameni care nu au liber duminica?...de la oameni care muncesc, deci păcătuiesc. Ah, tot nu e bine...mai bine gătim sâmbăta!

Nu ne spălăm? Acum, vara? cum să nu te speli? inadmisibil ..exceptând pe cei care nu se spală decât când îi prinde ploaia ... și aia se întâmplă rar, căci se feresc de ea! (îi simți de la distanță și ai vrea să schimbi direcția dar nu știi încotro să fugi, că mirosul te înconjoară)

Nu spălăm rufele? Ok, poate asta era valabil când nu existau mașini de spălat, când aveai de muncit mult la un coș de rufe, dar acum sunt mașini automate, și aproape toată lumea are una acasă. Așadar, practic nu muncim, ci doar punem câteva haine într-o incintă și apăsăm două butoane. În rest ... ne relaxăm.

Mașina spală, deci ea păcătuiește...Așadar, întrebarea mea pentru voi ar fi: E păcat sau nu să pui mașina să spele duminica??


PS (pentru cititorii fideli): voi reveni cu relatări din ultimele zile, dar acum am de făcut un desen mare (format A1) care mă bântuie de mult....of vacanță de 2 lei!!

de la mine, 

numa' bine

La drum...

urmează să merg la Iași, să ajut un bun prieten cu niște treburi, o mică renovare de casă și posibil zidirea alteia.... Și fiindcă nu am mai pedalat de mult am decis să plec pe bicicletă. Din cele trei biciclete doar una e întreagă momentan și cu ea voi pleca, chiar dacă nu e cea mai bună

Sper să fie totul ok și să ajung în Iași în timp util (adică vreo 5 ore sau așa ceva...) Deși merge cam încet bicicleta asta și e posibil să dureze mai mult, sper să ajung înainte de întâlnirea HPM de diseară..

Cam asta e...am plecat! Ne auzim când mă întorc fiindcă nu iau laptopul cu mine (nu am spațiu fiindcă bicicleta asta nu e echipată de drum lung și nu a fost folosită niciodată astfel)...

pe mai târziu!

de la mine, 

numa' bine

Dacă nu ați făcut-o deja...

foto source via google image search

... vă sfătuim să o faceți acum!

Cei de la ambulanță solicită următoarele!

Constatat este faptul că în accidentele de trafic cei mai mulți dintre răniți au telefoane mobile la ei. Însa în cazul răniților cu care nu se mai poate comunica, nu se știe care din lista lungă de numere trebuie apelat pentru a contacta apropiații lor.

Asistenții și medicii de ambulanță sugerează ca datele persoanelor de contact în caz de urgență să fie însemnate de toată lumea în același fel. Însemnul recunoscut pe plan internațional este:

ICE (= In Case of Emergency = " în caz de urgenţă ")

Sub această însemnare trebuie specificat numărul de telefon a acelei persoane care, în caz de urgență/necesitate poate fi apelată de către poliție, ambulanță, pompieri.

În caz că doriți să specificați mai mult de o astfel de persoană se procedează în felul următor: ICE1, ICE2, ICE3, etc.

Este ușor de efectuat, nu costă nimic și în caz de urgență poate fi un mare ajutor! Trimite și prietenilor tăi aceast anunț ca să se răspândească cât mai mult posibil.
Călătorii fără accidente! Viața are prioritate!

articol preluat de pe XCBikers (cu adăugare de diacritice și corectări)

Nu m-am lăsat în baza celor citite pe site-ul amintit, ci am cercetat mai amănunțit. Ideea e mai veche și câțiva oameni chiar știu de ea. Din păcate nu este promovată, așa cum, de exemplu, a fost promovat 112-ul.

Treaba e simplă: să prefixezi numele contactului cu ICE. de exemplu „ICE - Radu” sau „ICE_Radu” sau „ICE Radu”. Eu aș merge mai departe și aș spune să puneți  construcția „aa ICE Radu”, astfel apare primul în agenda telefonului.

Acum, lucrurile devin mai complicate pentru telefoanele cu Android, de exemplu, asta dacă folosiți sincronizarea cu agenda de contacte din online. Ar fi cam ciudat să vezi ICE în fața numelui respectiv și pe mail, și prin tag-uri sau mai știu eu pe unde apare.... Dar telefoanele astea șmechere de care zic au anumite opțiuni de urgență. cu mesaje de întâmpinare gen ”în caz de urgență sunați la:”

Părerea mea e că e o idee bună și în cazul în care găsești un telefon...așa știi pe cine să suni pentru a anunța.

Nu știu ce decideți voi, dar eu îmi voi face și un ICE în telefon...just in case (of emergency)

de la mine, 

numa' bine

Ce mai e nou, Radule?

De când cu evenimentul nefericit nu prea am mai avut mai am chef de calculator sau de tehnologie...doar muncă și uneori verificare mail și ce au mai scris alții pe bloguri. Am găsit un blog fain...sau el m-a găsit pe mine, printr-un comentariu. E un blog care îmi asigură doza de zâmbet chiar și atunci când viața reală eșuează...

Vorbesc despre un nou vizitator al blogului, domnișoara care își spune annitu. Amu, nu știu cum o cheamă, probabil Ana, și nu știu să vă spun mai nimic despre ea, decât că scrie bine și publică în mod regulat lucruri amuzante... restul îl puteți afla de pe blogurile ei.

În altă ordine de idei, să îmi termin raportul: anul acesta la capitolul Summer-Job, am mai construit o casă :D

Mulțumită lui Adi am avut la dispoziție scule, cuie și mașina timp de aproximativ trei săptămâni și am finalizat structura casei împreună cu George și Mircea. De muncă mai este, dar mai întâi să vină echipa să monteze tabla pe acoperiș :)
Aceasta va fi casa lui Sena, și sunt mândru de ea....și mă încântă că e „puișorul meu”... de la ideea inițială desenată pe hârtie, la zecile de desene în AutoCAD și 3D-H-Arch până la realizarea practică...
Bine, când lucrezi în echipă nu toate lucrurile decurg așa cum le planifici, dar cică e loc de compromisuri. Zic asta fiindcă unele detalii nu au ieșit după cum le planificasem, dar eh... ce să-i faci? noi băieții suntem încăpățânați....se știe!

ok, e un articol lung, deci vă dau o coloană sonoră oferită de trilulilu:

noua bicicleta

Azi am făcut mica inițiere a noii mele biciclete.

 Aceasta este noua mea cursieră, dăruită acum două săptămâni de Adi. Abia acum am pus-o pe picioare și am făcut o mică tură prin oraș, până la Mircea și înapoi. De aceea am spus mica inițiere, deoarece adevărata inițiere va fi prima excursie parcursă cu ea. Nu e 100% gata pentru drum lung încă, și cum spun unii, nu e deloc recomandată pentru cicloturism, dar pentru oraș e bună.

Înainte de o excursie, trebuie să caut cauciucuri noi, căci cel de la roata din față e agățat și mă tem să nu cedeze de tot, sau să fac pană.

Mulțumesc Adi! Abia aștept să plec la drum... :D

de la mine, 

numa' bine

again...

 Vă amintiți când spuneam că mi s-a stricat un harddisk, că parcă aș fi blestemat să nu mă pot bucura liniștit de tehnologia asta a stocării datelor? am pierdut atunci 500Gb de informații. Eram supărat, eram nervos, eram trist că am pierdut filme, programe, muzica, câteva jocuri (că nu am multe) niște backup-uri și câteva date care nici nu erau ale mele....

Dar acum, catastrofă! acum sunt distrus. De curând am pus tot ce aveam pe laptop, tot, absolut tot ce aveam eu digital pe noul meu harddisk extern deoarece plănuiam să schimb sistemul de operare.

Nu am să vă povestesc incidentul care a cauzat asta, dar vă spun că am pierdut tot ce aveam pe respectivul disk extern. ... acum, acum sunt distrus...ce pierdusem data trecută...alea erau nimicuri comparativ cu datele acestea. Acum, am pierdut toate documentele, toate cursurile și proiectele de la facultate, toate site-urile și fișierele sursă, mai ales toate pozele, toate fotografiile, TOT.

Voi cum v-ați simți dacă într-o zi ați pierde tot ce ați adunat pe calculator?

Ah, era mai bine acum câțiva ani când aveam PC-ul vechi și hdd de 10Gb....din lipsă de spațiu copiam tot pe DVD-uri și nu aveam probleme...dar fiindcă DVD-urile au început să se deterioreze, am trecut totul pe hdd imediat ce mi l-a dăruit Sena...acum am trei hdd-uri și nu pot folosi niciunul.....trist!

de la mine, 

numa' bine

Covrig cu tradiție

 Articolul Anei mi-a amintit de o ciornă a blogului,  un  draft pe care îl voi finaliza acum.

De câțiva ani au răsărit simigerii și covrigării la colțul străzii, în locul altor magazine falimentate sau colțuri nefolosite ale unor clădiri. Și deși nu au tecut nici 3 ani de când e moda asta a covrigului, multe simigerii anunță tradiții de sute de ani (am în minte o anume simigerie, care produce niște chestii nu foarte minunate, din punctul meu de vedere - eu prefer covrigii ăia vechi, de când eram mici)

Dar iată că am găsit în Galați, la Neacșu în stația de autobuz, o simigerie care are o reclamă cu aer tradițional, cu niște covrigi aruncați pe o  plasă din sfoară de cânepă..sau din ce-o fi, dar care nu aberează, ci ne spune drept: din 2010!

Și uneori chiar are covrigi buni, zic uneori fiindcă am primit și niște covrigi carbonizați care mi-ai stricat pofta...
Dar încă mă mai gândesc cu dor la covrigii copilăriei...cel puțin cei de la mine din oraș, că nu știu voi ce fel de covrigi aveați pe atunci :D

de la mine, 

numa' bine