1 Mai

Ca niciodată, anul acesta am serbat şi eu 1 Mai, aşa cum se cuvine.

Plănuiam să mergem la mare, cu Radian şi cu Alexandra, să stăm la cort în Constanţa de vineri până duminică, să ne bucurăm puţin de mare, de nisip, de libertate, de tinereţe, ...blah, blah...de viaţă. Vorbisem cu ai mei să îmi trimită rucsacul şi cortul şi tot ce mai trebuia, dar nu a mai fost necesar coletul fiindcă planul a fost anulat, din cauze de nemenţionat momentan.



Mai bine, oarecum, că săptămâna asta oricum intrasem într-o pană financiară şi numai de mare nu îmi ardea buzunarul... Chef era, dar pe la sfârşitul săptămânii am aflat şi că am mult de lucru aşa că e mai bine că am stat acasă.

Plănuiam un grătar mic la Diana acasă, s-a dat anunţul şi de un grătar cu gaşca pe undeva pe la Siret, eu aş fi plecat acasă dar aş fi stat să mai şi recuperez din teme şi desene...joi seara am aflat şi de un grătar pe la Dunăre cu noi mei prieteni...eram astfel cam ameţit. Îmi surâdea ideea unei chestii mici la Diana, e mereu o plăcere să mergem la ea (mai ales în grupe mici şi dragi), dar vineri am aflat că şi ea va merge la grătarul de la Siret. Am rămas deci la opţiunile mele: fie stau şi mă ocup de studiu, fie merg la grătarul de la Dunăre. Oricât de dragi mi-ar fi unii din gaşcă, când e vorba de adunări dintr-astea masive eu nu mă simt prea bine. E mai tot timpul ei şi eu, cu restul. ei se înţeleg bine, se cunosc, se pilesc bine şi au metodele lor de distracţie, glumele lor..eu...nu prea.

Aşadar am deci să mergem la grătarul nostru intim pe malul Dunării:

• vineri 30.04.2010  
• 21:30 rendez-vous cu Gabi şi Adi pentru a face cumpărături;
• 21:45 - 22.15 cumpărături de la Kauffland.
• sâmbătă 01.05.2010
• 11:30 toata lumea la bac, adunarea (sau aşa era planificat, că am întârziat jumătate de oră şi am prins bacul de 12.30

De aici începe partea fun a zilei. Vineri seara nu am luat apă, deşi voiam să iau 5 litri, dar m-am răzgândit cu ideea că voi lua de acasă. Grăbit de împrejurări şi stare de sănătate, am uitat complet de apă...mi-am amintit abia după ce am ajuns la bac, unde ne-am dat seama că nici pâine nu se luase (băieţii trebuiau să ia de dimineaţă, dar au uitat).

Astfel, realizând că voi muri de sete, am continuat să mergem spre malul celălalt. Băieţii aveau 4l de bere, fetele 2l de suc, dar eu...

După un timp de plimbare prin locurile de după Dunăre, am găsit un locşor numai bun de campat. Deloc umbră, nu foarte aproape de apă, dar pustiu şi liniştit. Am despachetat şi ne-am pus pe treabă. Ţin să menţionez că bătea vântul şi un foc s-ar fi aprins greu. Grătarul adus de Gabi era o chestie circulară cu o oală..fără picioare..din păcate grilul avea trei puncte de sprijin şi nu stătea pe oala lui ci se bascula, aşa că am decis să sap o groapă şi să facem focul în ea.

A luat Adi lopăţica dar nu prea avea randament şi m-a lăsat pe mine.

Fetele bineînţeles nu aveau nici un stres, ci jucau rummy în timp ce noi eu munceam de zor.

Bine, bine...credeţi că mă laud, dar chiar aşa a fost... După ce am făcut groapa am aprins focul cu beţele aduse de băieţi. Eu nu prea am aprins focuri, nu am făcut grătare, mai ales nu cu cărbuni, aşa că nu sunt un expert, dar când am întrebat "cine ştie să aprindă focul" am fost declarat fochistul principal. Băiaţii au asigurat rezerva de lemne necesară aprinderii focului. Deşi unele lemne au fost cam verzi şi vântul bătea, focul s-a aprins şi a ars până am pus cărbunii

Cum am zis, nu prea stăpânesc arta grătarului cu cărbuni, aşa că mă temeam că nu e destul jar să aprindă toţi cărbunii. Având acest gând în cap am impulsionat fetele să se apuce de carne că se stinge focul :D

Am pus grătarul şi carnea pe el şi a început distracţia. Untura care se scurgea de pe carne a început să se aprindă şi astfel carnea s-a pregătit "la foc rapid". Tot aşa la foc rapid mi-a pârjolit eu degetele, mâna dreaptă şi o parte din breton (de fapt aia a fost accident....o flacără mare a ieşit deodată de sub grătar şi a prins tot ce era în preajmă)

A fost un grătar super amuzant, am râs de ne-am prăvălit pe jos, am plâns, am sângerat, dar mâncarea a ieşit minunată (trăiască bucătarul)

După aşa o masă copioasă ne-am relaxat puţin şi apoi am plecat să iau apă de la magazin (adică de la bac). Unul din cei doi litri l-am consumat pe drum, dar ce a rămas a fost îndeajuns pentru cât am mai stat pe acolo. Cât am fost plecaţi restu lumii a jucat cărţi şi când am ajuns am întins un rummy

Nu am mai stat mult fiindcă Danei i se făcuse rău, şi oricum era ora 18 parcă....
Ajunşi de malul celălalt băieţii au luat un taxi că nu mai erau deloc dornici de plimbare iar noi am pornit uşor la picior, spre casă.

A fost o sâmbătă frumoasă, am râs, am mâncat, am învăţat, ne-am distrat, am văzut şi ştrandul...a fost frumos.

Voi ce aţi făcut?