Spre deosebire de data trecută, când am fost printre primii care s-au cățărat, și primul care a ajuns până sus, de această dată am ajuns cam târziu așa că m-am înhămat aproape ultimul.
Și nu, nu am mai ajuns în ziar, fiindcă nu mai era aproape nimeni prin preajmă și nici nu am putut să ating aceeași performață de atunci. Nu m-am mai suit până în vârf fiindcă nu mai erau prize disponibile, dar tot sunt bucuros că am reușit să rezist fără să cad, și fără prea mare ajutor din partea celui care fila.
Doar o dată sau de două ori am simțit coarda că mă ține, în rest am urcat „pe barba mea”. Sau așa mi s-a părut? Dacă cel care era jos intră pe blog, poate ne informează mai clar. :D
Vă las mai jos cu câteva poze făcute tot de Mircea, ca și data trecută, doar că de data asta avea camera mea. De asemenea menționez că era teleobiectivul montat, așa că nu veți observa decât pe subsemnatul de aproape. Doar după distanța dintre corzi vă puteți da seama când am ajuns sus (adică se observă coarda în cadru).... prea multe vorbe, vă las cu pozele:
S-a schimbat organizarea față de anii trecuți, și acum a fost mult mai bine. Face și liga lucruri bune în ultima vreme :D
de la mine,
numa' bine
Sa inteleg ca e acelasi "camin de fete"?
ReplyDeletePai in cazul asta m-as catara si eu chiar si fara asigurare :))
da măi dar vezi tu, că pe laterala căminului, unde ne-am cățărat, nu nici o fereastră... că de erau, alta era plăcerea, cum ziceai și tu :P Măcar una sus de tot.. ca premiu pentru cel ce ajunge acolo.
DeleteSpiderman, of of sper să nu vadă mama ta pozele astea, pt că i-ar sta inima :P Am o curiozitate: chestiile alea pe care sprijini picioarele şi mâinile cum au fost puse acolo?
ReplyDeleteMama a citit articolul de ziar de acum doi ani, deci nu se mai miră dacă află.
DeleteChestiile alea se numesc prize. Sunt prinse cu șurub și diblu. (dă, unele s-au cam slăbit și se învârt, dar nu cad)
Și oricum, pentru asta e coarda :D
Delete