O seară de decembrie

Stăteam pe gardul ce separă trotuarul de strada Ştefan cel Mare... stăteam şi mă gândeam că ar fi trebuit să intru în discuţie cu domnişoara care împărţea fluturaşi. Da... păi stai să vezi întreaga poveste: Azi am o întâlnire de afaceri... şi am plecat mai devreme de acasă pentru a merge pe la "PIM" să îmi scot nişte poze... ce jefuitori şi ăştia... fac o treabă în mai puţin de un minut... şi îmi taxează două şi mai e şi de proastă calitate  offff...Romanie! (later UPDATE: acum iubesc PIM-ul ăla din Podul Roş, dar tot hoţi îi consider pe cei de pe Independenţei / even a later UPDATE: s-a închis preaiubitul meu PIM de pe Sfântul Lazăr) cum ziceam... am fost la PIM... şi apoi am hoinărit... am vrut să plec la Moldova Mall... da' m-am răzgândit şi m-am îndreptat spre casă.
Am făcut caţiva pasi şi iar m-am răzgândit, pornind din nou spre mall, dar pe alt drum, ocolind tot Tg. Cucu (detalii nesemnificative). În marele meu ocol am trecut pe lângă o fată care împărţea fluturaşi (pe care nu ii lua nimeni) şi am trecut de ea, dar mi-am făcut curaj şi m-am întors pentru a lua un pliant. Mi-am învins timiditatea... wow ce sentiment frumos...apoi m-am gândit că aş fi putut să intru în vorbă cu ea... eventual să o ajut să împartă fluturaşii ;))....

Dar era prea mult pentru o singură zi (data viitoare poate va fi pasul ăsta) aşa că am plecat de pe gard... spre mall. Am ajuns deci, cu gândul să mă urc la etajul 5, să iau un suc..şi să mă bucur de minunile tehnologiei - mai exact de  internetul Wireless.
Cât am aşteptat liftul, m-a sunat nenea Mihai de la Vertigo (nu e chiar nene după cum am aflat mai târziu azi, ci e cu câţiva ani mai mare ca mine) şi mi-a spus că ne întâlnim la opt şi jumătate la "Ginger Ale" :-o. Ce-o mai fi şi aia?...Văzând că nu are cu cine se înţelege, îmi dă o coordonată mai pe limba mea, şi anume la Guliver. O sun pe Loredana să o intreb dacă a vorbit cu Mihai despre asta, şi (deloc surprinzător) ea ştia unde e restaurantul, aşa ca am plecat să îl caut conform indicaţiilor.

Astfel şederea mea în mall a fost foarte scurtă: am intrat pe o parte şi am ieşit pe cealaltă. Apoi distracţie: căutarea restaurantului! Am hoinărit prin spate pe la Junimea şi m-am învârtit în cerc de câteva ori, dar l-am gasit! Mult mai departe decât mă aşteptam şi aşa de mic şi de retras... fără firmă luminoasă, doar o tablă spălăcită în penumbră...
Păi, se pare că l-am găsit mult mai devreme decât trebuia, cam cu vreo două ore. Aşa că m-am mai plimbat în sus şi în jos pe stradă, apoi am urcat în Piaţa Unirii şi m-am aşezat pe o bancă, admirând ce frumos e luminat Grand Hotel Traian. Îmi aminteam de pozele vechi cu el şi cu hotelul Unirii, poze văzute prin tramvaie. Admiram beculeţele de Crăciun şi criticam asimetria ornamentelor de la Hotel Unirii, şi mă gândeam că mi-ar place să îmi fac o firmă care să se ocupe cu iluminări de genul celei de la Traian, sau de la Universitate - multe gânduri prin cap îmi treceau şi multe persoane care făceau sau îşi făceau poze.

Mă enervau toţi acei care fotografiau hotelul folosind blitz. Ipocriţii, au şi ei un aparat digital şi se cred artişti. Cum să faci poze cu blitz hotelului? Off ce răutăcios mai sunt, nu că aş fi expert, dar totuşi e risipă de frumuseţea peisajului.
 M-a luat cu frig şi am luat geaca pe mine (cum adică de ce eram dezbrăcat? Pai m-am încins urcând atâtea dealuri şi hoinărind prin oraş....cu geanta în spate) ... Aşa că am plecat să mă plimb ca să mă mai încălzesc., dar am revenit dupa încă o tură de piaţă, am scos calculatorul din geantă ca să scriu ceea ce gândeam (aproximativ ceea ce scriu acum), dar nu a vrut să pornească. Cică e gata bateria de CMOS ...oki...la laptop nu prea am cum să schimb aia şi pe lângă asta mai e şi nou. Am vrut să mă duc la magazinul de unde l-am cumpărat că era aproape, m-am dus dar chiar când să trag de uşă  un semn mare în faţa mea mă alungă:

 ÎNCHIS!

SuperTareFrate! Înapoi pe bancă... dar banca mea nu mai era liberă aşa că m-am aşezat pe alta, cu vedere la hotelul Unirii de data asta, şi admiram hotelul şi noul parc din faţa sa. A durat ceva timp dar au făcut o treabă bună. Îmi plac la nebunie băncile, coşurile, gazonul. E superb... şi când mă gândesc câtă muncă pentru tot pavajul şi mozaicul ăla.

Mă uitam la restul lumii, lumea grabită care trece prin spaţiul dintre mine şi băncile de vis-a-vis, gândindu-mă că îmi e dor; imi e dor de asta, de stat şi admirat, de plimbări, de ieşiri în oraş. Atât de ocupat, prins în lumea mea, aceleaşi trasee mereu: casa-facultate-gară-tudor cam atât circul. Nicolina-Alexandru-Păcurari-Copou-Tudor. Nici nu mai ştiu de când nu am mai fost pe la filarmonică, (de fapt chiar au apărut schimbări pe la Teatru Naţional) sau alte zone pe care anul trecut le frecventam. Le ştiam ca în buzunar iar acum le văd atât rar şi devin melancolic.

DA! azi am avut timp să stau să văd cum timpul trece pe lângă mine ca şi oamenii aceştia. Am avut timp să văd cum toate băncile erau ocupate de cupluri, sărutări în public care par ceva revoltător pentru toţi moşii şi babele.... dar mi-am amintit cum e, pentru ei nimic nu există împrejur; doar două persoane există în parc, nu le pasă de cei care trec sau de cei care stau în banca din celălat colţ al parcului. Ştiu că nimeni nu îi priveşte deoarece toţi sunt fie ocupaţi cu treburile lor, fie prea atenţi la drum sau la partenerul de bancă. Şi aşa e! Nimeni nu îi vede, cu excepţia unui tip din banca de vis-a-vis care îi zăreşte accidental, neavând altă ocupaţie, stând singur, parcă aşteptând. Dar ce? Ce coincidenţă, mi-am amintit de visul de astă vară; poate te aşteptam pe tine, fata cu care mă plimbam pe aici în visul meu. Acum pentru prima oară de atunci m-am uitat atent la clădirile implicate în vis am revizualizat totul; părea atât de real atunci.

Ochii îmi fug la multe alte chestii. Vai ce bine că grupul de fete gălăgioase din banca a treia a plecat, s-a liniştit parcul şi căinii stau cuminţi, dar iar mi s-a făcut frig (de două ori în aceeaşi seară? nu mă recunosc! ce am păţit??) Am plecat din nou la plimbare şi  aşa m-am întâlnit la Astora cu Ovidiu care azi şi-a sărbătorit ziua de naştere (BTW: La Mulţi Ani)...se vedea că ieşise la un telefon, şi că petrecerea e înăuntru, dar nu mă aşteptam să mă invite (lucru care nici nu s-a întâmplat şi nu îl acuz pentru asta... nici eu nu m-aş fi invitat; oricum nu m-aş fi simţit bine). Am vorbit puţin, ne-am salutat apoi mi-am continuat călătoria; Am mai dat un telefon, am mai auzit o voce frumoasă care mă binedispune mereu (dar bateria nu m-a lăsat să îmi închei discuţia).

Finalmente am ajuns şi la marea "întâlnire de afaceri"... total cum nu mă aşteptam, dar trebuie să trag tare la chestia asta, că poate îmi găsesc vreun (alt) loc de muncă. N-ar strica, mai ales că e doar din când în când.
La sfârşitul "meeting-ului" am plecat tiptil spre casă, privind oraşul, din nou pe ruta preabine cunoscută.

Am revenit în rutină... a fost poate ultima mea zi de plimbare şi de căscat ochii pe afişe, reclame, panouri publicitare...etc. E sfărşitul zilei în care nu mă mai grăbesc să ajung la destinaţie, poate ultima zi în care nu am o destinaţie. De mâine iar nu mai am timp, intru în ritm (altul): şcoală - practică - ligă şcoală - muncă (da, se întoace şeful din state, încep iar munca) - plecat acasă - repetiţii - reparaţii. Iar obosit, iar supărat şi mohorât sau poate nu! Poate vesel că muncesc, vesel că fac practică, dar oare vesel că merg la facultate? NU! doar la unele materii :D :-j

Eh! În fine, trec toate...O seară faină şi, ne mai auzim! Călătoria cu trenu m-a obosit...mă duc la somn..Somn uşor tuturor..Goodbye